ROLUL  CREDINŢEI  ÎN ACTUL  MARII  UNIRI  DE LA 1918

                   (Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918)

       Când vorbim de Unire, mă duce  gândul și  la rolul credinţei în Actul Marii Uniri de la 1918.  Mă voi referi, dar, în mod special și succint,  la rolul  credinței  în realizarea  Unirii  Basarabiei  cu  România din  27 martie 1918,  eveniment care a constituit începutul  Marii Uniri.  A doua fază, după cum știm, a fost  Unirea Bucovinei, la 28 noiembrie  și faza finală –  Unirea Ardealului, la 1 decembrie 1918.

     Noi suntem datori să  readucem în memoria colectivă aceste pagini de aur din istoria Neamului Românesc,  pe care le cunoaştem foarte puţin ,  pentru că cei care ne-au cucerit și ne-au despărțit au avut ( și mai au încă) grijă să ascundă de noi adevărul. Regimul dictatorial sovietic, cu o imensă armată de agitatori și propagandiști, a falsificat şi a pângărit decenii în șir frumoasele evenimente ce au avut loc în anul 1918,când Neamul Românesc s-a întregit. Acel  regim a distrus Biserici, declarându-le  în afara legii, a pângărit altare, a proclamat ateismul  ca parte componentă a ideologiei statului comunist,  și în numele acelui odios stat sovietic  a torturat și a calomniat eroii făuritori ai Unirii şi a umplut  închisorile cu dânșii. Mulţi  dintre ei  au fost  uciși  fizic, dar pe unii s-au străduit să-i distrugă   şi spiritual, ca să nu-i mai avem  drept modele. Căci făuritorii Marii Uniri de la 1918 au fost adevărate modele pentru contemporani , dar și pentru noi, urmașii lor –  au fost  oameni cu bogată experiență de viață, valoroase  personalități de cultură și, desigur, oameni credincioși. Pe  vremea lor, până la instaurarea regimului  comunist, religia se preda în școală în mod obligatoriu, iar unii dintre ei au absolvit Seminarul Teologic din Chișinău. Regimul sovietic, dictatorial, atât pe timpul lui Lenin, dar mai ales pe timpul lui Stalin, a fost un regim criminal, antiuman, antinațional și anticreștin. Pe eroii şi martirii noştri acest odios regim  i-a demonizat, i-a ponegrit de-a lungul anilor, etichetându-i cu cele mai rele cuvinte şi făcând  tot posibilul ca noi să nu-i iubim și să-i admirăm,ci, dimpotrivă,  să-i urâm, să ne fie ruşine de ei, să ne lepădăm de ei ca de ceva rău și fără de folos și  în final să – i uităm.

        Guvernanţii de la Chişinău, chiar după aproape 30 de ani de „independență,” încă nu şi-au schimbat prea mult  mentalitatea sovietică. Mulți dintre ei au  încă o mentalitate post comunistă  sau neocomunistă,  fiind corupți, egoiști, lacomi  de avere și iubitori de arginți, fățarnici și mincinoși, deoarece comunismul şi crimele lui încă nu au fost condamnate. Dar ele trebuie condamnate și judecate, pentru binele omenirii  de azi și de mâine, mai ales.

       Este necesar să însuşim bine lecţiile istoriei, îndeosebi cele oferite de Actul Unirii din 1918 şi, desigur, de făuritorii Unirii. Mulți dintre ei au riscat cu averile, cu sănătatea și chiar cu propria lor viață în lupta pentru Libertate, culturală și religioasă, pentru Dreptate și Demnitate umană și, desigur, pentru Unirea Neamului Românesc într-o singură Țară, Unire pe care au făurit-o la 1918. Căci vorba profesorului Adrian Cioroianu: ”Istoria este cea mai frumoasă poveste, iar Unirea se construiește zi de zi.”

        Cu părere de rău, generația noastră încă  nu are temele Reunirii  bine pregătite. De aceea trebuie să aflăm Adevărul, să – l cunoaștem și să-l mărturisim, să combatem minciunele comuniste ce au turmentat zeci și zeci de ani mințile oamenilor simpli, derutându-i. În Biblie găsim învățătura Mântuitorului:”…Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.”( Evanghelia după Ioan, capitolul 8, versetul 32).

      După cum vedem, adevărul ne poate face liberi, dacă îl vom cunoaște. Iar dacă vom trăi repetând minciunile comuniste, nu mai ajungem noi nici liberi, nici fericiți și  nici uniți în cuget și simțiri.

      În cele ce urmează ne vom referi la doi dintre înaintaşii noștri  basarabeni, două fețe bisericești, care au contribuit la Unirea Basarabiei cu România şi vom arăta  rolul credinţei lor în realizarea acestui mare ideal. Mai întâi mă refer la preotul – poet Alexei Mateevici, autorul poeziei ”Limba noastră”, cel mai frumos poem dedicat Limbii Române. Părintele Alexei Mateevici a exercitat o puternică influenţă asupra conştiinţei naţionale a românilor moldoveni / basarabeni,  nu doar  de la amvon, ci  mai ales prin creaţia sa, parțial  publicată în periodicele vremii, dar și prin contact viu,  în rândul intelectualilor, precum  şi în mijlocul soldaţilor de pe front, la Mărăşeşti, în calitate de preot  militar. Un impact deosebit au avut discursurile pe care le – a ţinut în vara anului 1917, în faţa învăţătorilor, precum cel de la Congresul Învăţătorilor din 25-28 mai, 1917, care este de fapt testamentul său politic. Cu regret, foarte puţini politicieni de la Chişinău cunosc, dar și mai puțini  urmează cele 5 sfaturi scrise succint, pe o pagină şi jumătate. Mai târziu, la 18 iunie, poetul a citit capodopera sa la deschiderea cursurilor de învăţători moldoveni, fiind aplaudat îndelung. Poezia este semnată în data de 17 iunie, la Chişinău.  În această perlă poetică găsim mărgăritare scumpe ale credinței și ale sfințeniei: „Limba noastră îi aleasă / Să ridice slavă-n ceruri, / Să ne spuie-n hram ş-acasă / Veşnicele adevăruri./ Limba noastră-i limbă sfântă. / Limba vechilor cazanii, / Care-o plâng şi care-o cântă / Pe la vatra lor ţăranii. ” (Alexei Mateevici, Opere, vol. 1. Chişinău, Editura Ştiinţa, 1993, p. 161).  Plină de credință și de profeție este și poezia  „Basarabenilor”: „Să ştiţi, de nu veţi ridica / Din sânul vostru un proroc, / În voi viaţa va săca, / Zadarnic soarta veţi ruga, / Căci scoși veţi fi atunci din joc / Şi-ţi rămânea făr’ de noroc”. (p. 165). Așa ni s-a  și întâmplat , de fapt, cu părere de rău, cum ne-a prorocit poetul, căci încă nu s-a ridicat de printre noi acel adevărat proroc, gata să se jertfească pentru  Adevăr, pentru semenii lui, pentru noi, cei mulți, pentru cauza națională. Puțini dintre noi se pătrund  astăzi de marele adevăr  ce ni-l oferă această poezie, semnată  acum 103 ani, la 10 iulie, 1917, la Mărăşeşti.

        Alexei Mateevici se îmbolnăveşte pe front de febră tifoidă şi moare la 13 august 1917, cu circa 7 luni până la împlinirea idealului Unirii. Astăzi apar dovezi, că el a fost trimis pe front intenționat, pentru că era incomod autorităților de ocupație ale Imperiului Rus,  care stăpâneau  atunci Basarabia și care mai stăpânesc și azi Bisericile noastre, îndeosebi clerul. A murit la doar 29 de ani, dându-ne o lecţie de sacrificiu suprem pe Altarul Unirii Neamului Românesc, desigur, datorită credinţei sale în Dumnezeu. Iar adevărata credință înseamnă iubire plină de slujire Lui Dumnezeu și iubire plină de jertfire pentru aproapele. Aceasta este esența  lecției pe care ne-a dat-o  Alexei Mateevici. Câți dintre noi,oare, am putea face astăzi așa ceva?

       O altă personalitate,  care prin credință a contribuit la cauza Unirii Basarabiei cu România și rămâne pentru noi drept model de slujire Lui Dumnezeu și aproapelui, este Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe – Ismail. Cine are în casă un „ Calendar Creștin Ortodox 2020, ” editat de Mitropolia Basarabiei din cadrul Patriarhiei Române,  îi poate vedea chipul pe acest calendar. Aflându-mă în toamna  anului 2019  în excursie la Mănăstirea de maici „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe,” de lângă satul Suruceni, Ialoveni, la vreo 25 de km. Sud – Vest  de Chișinău,  printre alte vestigii creștine, am aflat lucruri impresionante despre acest sfânt, chiar de la Maica Epistimia, stareța mănăstirii.    Ea ne-a povestit cu pioșenie  momente importante din viața lui  de călugăr și despre canonizare.

         S-a născut la 2 noiembrie anul  1868, în satul  Bardar, județul Lăpușna, cu numele de botez  Dimitrie  Erhan. Intră în obştea mănăstirii Suruceni la vârsta de doar 15ani, la 28noiembrie 1883.  Pe atunci  aceasta era mănăstire de călugări.

         Peste  șapte ani, în anul 1890 ajunge ra­sofor, iar peste alți 9 ani, în anul 1899,  ajunge monah, primind numele Dionisie. Apoi ajunge  ierodiacon în anul 1900 și ieromonah în anul 1904. Astfel a parcurs toate treptele monahale, remarcându-se printr-o viață aleasă și exemplară. Peste alți 4 ani, în anul 1908 a fost ales stareț al acestei mănăstiri.  După alți 10 ani, deja în cadrul Mitropoliei Basarabiei, după Unire,  în luna mai a anului 1918 a fost ridicat la treapta de arhimandrit, iar în data de 22 iulie 1918 a fost ales ca Arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului, cu titulatura al Ismailului, hirotonia făcându – se la Iași, în Catedrala Mitropolitană „Sfânta Parascheva.”

       „Episcopul Dionisie Erhan reprezintă una dintre cele mai marcante personalități eclesiastice basarabene din prima jumătate a secolului trecut, fiind unul dintre luptătorii pentru realizarea Statului Național Unitar Român”. ( Prea Sfințitul Varlaam Pploieșteanul, Episcop – vicar patriarchal).

         În anul 1919 a fost votat aproape în unanimitate și ales senator în primul Parlament al României întregite din partea județelor Cetatea Albă și Ismail. A fost ales„ Doctor Honoris Cauza ” al facultății de teologie a Universității din Iași și Chișinău.

      Devenind Episcop al Cetății Albe și Ismailului, în anul 1934, păstorește  acolo până în anul 1940, când a fost ocupată din nou Basarabia.  Refugiindu-se în Țară, păstorește din 1940 pînă în 1941 în Episcopia Argeșului, apoi se întoarce la mănăstirea sa de metanie, de la Suruceni, pe care o găsește aproape distrusă de către sovietici. Trece la Domnul, la Spitalul Central din Chișinău, în data de 17 septembrie 1943, la vârsta de  aproape75 de ani, după 60 de ani de viață monahală. A fost înmormântat în apropierea Bisericii „ Sfântul Gheorghe” de la mănăstirea  din Suruceni. În anul 2018 această Biserică a fost reparată și restaurată.  În perioada aceea s-a  săpat  și mormântul episcopupui Dionisie Erhan, la 10 iulie 2018, găsindu-se cinstitele sale moaște întregi, adică trupul lui era neputrezit.

     La propunerea  Episcopului Basarabiei de Sud, Prea Sfințitul Veniamin, pentru canonizarea  episcopului  Dionisie  Erhan, a venit o comisie specială de la Iași, care a constatat neputrezirea trupului și a acceptat propunerea de sanctificare.    S-a făcut mai întâi o liturghie solemnă cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la trecerea sa la cele veșnice, apoi la 25 octombrie 2018 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților, la 100 de ani de la alegerea sa   ca arhiereu.

      Maica stareță Epistimia a participat la înveșmântarea lui în haine arhierești și ne-a spus că trupul sfântului era intact, parcă dormea. Și atunci câmd l-au sculat în picoare, ea doar îl sprijinea,  ca să – i păstreze  echilibrul.

     Fiind canonizat în Anul Centenar al Marii Uniri, Sfântul Dionisie Erhan este unul dintre sfinții Unirii.   Mai mult de jumătate din deputații Sfatului Țării de la Chișinău erau fii duhovnicești ai lui. Printre deputații unioniști a fost și preotul Alexandru Baltagă, născut în anul 1861, în satul Lozova, județul Lăpușna.

    Cu regret, astăzi mulţi preoţi români din R. Moldova,   care slujesc în  cadrul Mitropoliei Moldovei, supusă Patriarhiei Ruse, luptă împotriva Reunirii, răspândind propagandă rusească antiromânească și antiunionistă. Dar se întrețin în mare parte din banii enoriașilor, care sunt de neam românesc, fie că își zic moldoveni, basarabeni, bucovineni, sau transnistreni. Și mai trimit încă  și sume mari de bani la Moscova. Şi unii  politicieni, de la Bucureşti şi de la Chişinău, fac jocul Kremlinului. Dar știu ei  care că administrația de la Kremlin rămâne în continuare duşmanul nostru de moarte? Și acești trădători de neam, cu titlu de politicieni, tot din banii acelorași români se întrețin. Regimul imperial de la Kremlin luptă împotriva noastră și astăzi, necontenit, zi şi noapte.  Și a inventat așa un sistem diavolesc, încât folosește în această luptă  și bani de ai noştri, furaţi, desigur. Apoi, lucru  mai dureros  și periculos – luptă  împotriva idealului nostru și cu oameni de ai noştri, cumpăraţi sau şantajaţi.

       De aceea, vedem clar, că   astăzi Republica Moldova este un stat artificial, păstrând încă unele din calităţile statului sovietic: caracter antiuman , anticreştin şi antiromânesc. R. Moldova este un stat ilegal, unde se încalcă şi se sfidează LEGEA, este un stat falimentat de către oligarhi din interior şi din afară. Cu fiecare zi structurile statale îndepărtează Unirea / Reîntregirea. Unioniştii sunt socotiţi „cei mai mari duşmani ai statalităţii moldoveneşti” şi numiţi „terorişti” de către şeful actual al acestui de al doilea stat Românesc. Iar liderii partidelor unioniste, cu părere de rău, făcând tot noi și noi partide, de ani de zile dispersează electoratul unionist. Guvernul României  are mari  datorii faţă de românii din fosta URSS, astăzi români  din  Ucraina și din R. Moldova. S-ar cuveni  de recunoscut și de corectat și unele greșeli ale Administrației României, cum ar fi Hotărârea Parlamentului României din 3 (6) septembrie 1991, care contravine Constituției României de atunci, hotărâre de a recunoaşte necondiționat independența Republicii Moldova/ Basarabia, care este pământ românesc, furat ilegal de către Stalin la 28 iunie 1940. Mai sunt și alte asemenea greșeli…

      Din anul 1991 și până azi mulți dintre  guvernanții de la Chişinău, oameni controlați de  Moscova, lucrează  nu pentru Unire, ci împotriva ei, chiar și  din bani luaţi din Occident sau din  România. Așa că Guvernul Român trebuie să fie  mai atent cu banii alocați, căci la unele din cele peste 600 de  grădinițe reparate pe bani din România am văzut uneori și oficiali antiromâni, tăind panglici.

    În concluzie constatăm: adevărata credință în Dumnezeu a avut un rol esențial în realizarea  MARII UNIRI  DE LA 1918,  adevărata credință în Dumnezeu va juca un rol important  în Reunirea Neamului Românesc.

     De aceea, dragii noștri, buni români şi buni creştini, avem  o grea, dar sfântă misiune: de a lupta pentru Reîntregirea Neamului Românesc, aşa cum au luptat făuritorii  MARII  UNIRII  din  anul 1918.

     Ne rămâne să însușim lecția dată de ei și s – o realizăm, cu ajutorul Bunului Dumnezeu.

Ștefan Sofronovici, Centrul Academic Internațional Eminescu

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s