Schopenhauer – un valoros stimulent spiritual pentru Eminescu

Să mă urc în tren cu grabă Cu o foame de balaur, Între dinţi o pipă lungă, Subsuori pe Schopenhauer. Mihai Eminescu   În perioada studiilor vieneze, operele gânditorului german Arthur Schopenhauer devin nu numai latura favorită a tânărului student român Mihai Eminescu, ci şi preocuparea sa principală. Le recomandă prietenilor „să-l citească pe Schopenhauer”, …

Continuă să citești Schopenhauer – un valoros stimulent spiritual pentru Eminescu

Reclame

Eminescu şi spiritul hegelian

Vă propunem un eseu semnat de Dumitru Păsat în rubrica Eminesciana filosofică. Al cincilea filosof german, de care s-a apropiat Mihai Eminescu mai cu deosebire, după Leibniz, Kant, Schopenhauer, Nietzsche, este Hegel. În articolul din Fântâna Blanduziei, Eminescu ia o atitudine hotărât antihegeliană (sub înrâurirea, indiscutabil a lui Schopenhauer), criticând aşafodajul ideologic al filosofului, numindu-l  …

Continuă să citești Eminescu şi spiritul hegelian

Leibniz-Eminescu: Reflectori ai universalității

      Aria preocupărilor și investigațiilor lui Dumitru Păsat este deosebit de largă și diversă. Dar una rămâne constantă: pasiunea față de filosofia germană și de Eminescu. A dedicat acestei pasiuni volumul de meditații Eminescu și cugetul german, iar debutul editorial l-a realizat prin apariția opului Eminescu și fascinația cărții (2002). Dumitru Păsat este …

Continuă să citești Leibniz-Eminescu: Reflectori ai universalității

Vitraliu editorial: LUCEAFĂRUL

          Poemul „Luceafărul” are ca sursă principală de inspiraţie - basmul popular românesc „Fata în Grădina de Aur”, cules de germanul Richard Runisch într-o peregrinare a sa prin Oltenia. Eminescu ia cunoştinţă de acest basm din cartea de călătorie a folcloristului german, însă din timpul studenţiei sale la Berlin. Îl versifică între anii …

Continuă să citești Vitraliu editorial: LUCEAFĂRUL