Viitorul ca timp (eminescian)

Academician Mihai CIMPOI În mod obișnuit rațiunea practică își reprezintă un viitor raportat la trecut și-bineînțeles-la un prezent care se înfățișează în fața ochilor noștri cu imagini concrete, cu o realitate vie, dinamică, în iluminările sau ocultările și spectaculoase.           „Trebuie să deducem cele viitoare din cele trecute ne îndeamnă Isocrate.           Așa cum zeii …

Continuă să citești Viitorul ca timp (eminescian)

Publicitate

TEZE EXISTENȚIALISTE  ÎN „GLOSSA” LUI EMINESCU

Biografie și poezie Liviu CHISCOP             Inițiată în perioada studenției berlineze (1872-1874) și cunoscând un proces de elaborare similar, desfășurat pe durata unui deceniu, Glossa este soră geamănă cu Odă (în metru antic), ambele reprezentând piscuri ale liricii eminesciene și, implicit, ale poeziei naționale și universale. După cum Oda (în metru antic) nu poate fi …

Continuă să citești TEZE EXISTENȚIALISTE  ÎN „GLOSSA” LUI EMINESCU

Mihai Eminescu în paginile revistei „Viața Basarabiei”

Ionel NOVAC             Cu mai bine de nouăzeci de ani în urmă, viața culturală de la Chișinău era marcată de apariția primului număr al revistei „Viața Basarabiei”, publicație editată de Asociația Culturală „Cuvânt Moldovenesc” și avându-l ca director pe Pan Halippa, președinte al Asociației. Programul și direcțiile de activitate ale acesteia au fost clar formulate …

Continuă să citești Mihai Eminescu în paginile revistei „Viața Basarabiei”

EVENIMENTUL ZILEI: 12 NOIEMBRIE

1877 În Timpul, apare o cronică teatrală despre Visul Dochiei și Oștenii noștri, scrisă de Eminescu. Aceasta este, se pare, prima contribuție eminesciană la Timpul, după venirea poetului de la Iași pentru a se stabili în București. În cronica dramatic se găsesc și două versuri conținute în MS. 2880:             …

Continuă să citești EVENIMENTUL ZILEI: 12 NOIEMBRIE

Între „natura de adaos” și „adaosul de destin”

Pompiliu CRĂCIUNESCU „Teroarea istoriei” și „natura de adaos” Pompiliu CRĂCIUNESCU Destinul culturii românești, studiu scris în urmă cu aproape opt decenii de către Mircea Eliade[1], începe astfel: „Puține neamuri se pot mândri că au avut atâta nenoroc în istorie, ca neamul românesc. Ca să putem înțelege destinul culturii românești, trebuie să ținem mereu seama de …

Continuă să citești Între „natura de adaos” și „adaosul de destin”

Mihai Eminescu și limba română

„Nimeni, înaintea lui nu dispusese de posibilitățile limbii române cu o libertate suverană, la fel cu aceea atinsă de Eminescu prin utilizarea tuturor funcțiilor limbii, a întregii ei fiziologii, a tuturor formelor flexiunii și derivării ei. Limba română devine un instrument absolut docil în mâna lui magistrală și poetul o folosește pentru a exprima gânduri …

Continuă să citești Mihai Eminescu și limba română

Eminescologi români de azi

NICOLAE GEORGESCU O restituire autentică a gândului eminescian Nicolae Georgescu, eminescolog În urmă cu un sfert de secol, după ani buni de confruntări între textele edițiilor, între acestea și textele din „Convorbiri Literare”, consultând deopotrivă și manuscrisele   eminesciene, profesorul NICOLAE GEORGESCU își susținea teza de doctorat în filologie cu „edițiile Eminescu”. Încă de atunci, pe …

Continuă să citești Eminescologi români de azi