Eminescu şi spiritul hegelian

Vă propunem un eseu semnat de Dumitru Păsat în rubrica Eminesciana filosofică. Al cincilea filosof german, de care s-a apropiat Mihai Eminescu mai cu deosebire, după Leibniz, Kant, Schopenhauer, Nietzsche, este Hegel. În articolul din Fântâna Blanduziei, Eminescu ia o atitudine hotărât antihegeliană (sub înrâurirea, indiscutabil a lui Schopenhauer), criticând aşafodajul ideologic al filosofului, numindu-l  …

Continuă să citești Eminescu şi spiritul hegelian

Reclame

Eminescu şi apriorismul kantian

Titu Maiorescu a avut o nobilă „manie didactică” – de a face din poeţii consacraţi ai Convorbirilor profesori universitari de filosofie. Mihai Eminescu, indiscutabil, poet cu cel mai profund substrat filosofic, nu putea să nu-l ispitească pe mentor spre a-l îndruma în cariera universitară. Propunerea pe care Maiorescu o face lui Eminescu (pe când se …

Continuă să citești Eminescu şi apriorismul kantian

Leibniz-Eminescu: Reflectori ai universalității

      Aria preocupărilor și investigațiilor lui Dumitru Păsat este deosebit de largă și diversă. Dar una rămâne constantă: pasiunea față de filosofia germană și de Eminescu. A dedicat acestei pasiuni volumul de meditații Eminescu și cugetul german, iar debutul editorial l-a realizat prin apariția opului Eminescu și fascinația cărții (2002). Dumitru Păsat este …

Continuă să citești Leibniz-Eminescu: Reflectori ai universalității

„De la dragostea dintâi până la iubirea cea din urmă”

Olga Galamaga: Domnule Dumitru Păsat, sunteţi autorul volumului Confesiuni epistolare: M. Eminescu – V. Micle, apărut în 2009 la Editura „Ruxanda” din Chişinău. A mai avut poetul nepereche şi alte mari iubiri? Dumitru Păsat: Ipoteştiul, indubitabil, este una dintre notele majore ale creaţiei eminesciene, un „luminiş sacru” în „cuib ocrotitor”, un patos fără egal şi …

Continuă să citești „De la dragostea dintâi până la iubirea cea din urmă”

Apostolatul celui mai dintâi cugetător de la noi

Itinerar biobibliografic • Distinsul OM de cultură, academicianul Mihai Cimpoi, a reuşit să formeze şi să propună literaturii „universul său inegalabil”, dimensiunea filosofică şi estetică a operei Dânsului fiind rezultatul vocaţiei. În „grădina” celor şapte decenii şi jumătate de viaţă pământească cimpoiană a fost „plantat”, de curând, un divers şi valoros florilegiu spiritual-curricular sub genericul …

Continuă să citești Apostolatul celui mai dintâi cugetător de la noi