Eminescu – creator ce străbate timpul  

(Din ciclul să-l cunoaștem pe Eminescu)

O cerință a rațiunii omenești este rațiunea infinită. (Mihai Eminescu).

Numai poetul / Ca păsări ce zboară / Deasupra valurilor / Trece peste nemărginirea timpului. (Mircea Eliade – Numai poetul)

         A vorbi de poet este ca și cum ai striga într-o peșteră vastă… Nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere tăcerea. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harpă și să legene, din depărtare, delicata lui singurateca slavă.[…] Într-un fel Eminescu e sfântul preacurat al ghiersului românesc […]. Pentru pietatea noastră depășită, dimensiunile lui trec peste noi, sus și peste văzduhuri. Fiind foarte român, Eminescu e universal. (Tudor Arghezi,Cuvânt înainte)

Eminescu este unul din exemplarele splendide pe care le-a produs umanitatea. El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc și cel dintâi român în care s-a făcut fuziunea cea mai serioasa a sufletului daco-roman cu cultura occidentală. (Garabet Ibrăileanu – Poezii)

Eminescu nu este un teoretician al artei, deși opera sa trădează o adâncă meditare a problemelor artistice, iar anumite sectoare ale artei au reținut îndelung atenția sa.

Nașterea timpului, ireversibilitatea lui, sunt arhetipuri care îl determină pe Eminescu să pătrundă în esența absolutului, urmând teoria cunoașterii kantiane,despre timpul mort care–și-ntinde trupul și devine vecinicie. Infinitul și finitul sunt, în opera poetică de sorginte filosofică a lui Mihai Eminescu, două dintre elementele concentrate/metamorfozate într-o fărâmă de mister…

Marele secret al nemuririi poetului Mihai Eminescu este că a trăit la fel de intens toate cele trei timpuri ale indicativului.

Mihai Eminescu este în literatura romană creator al unei opere ce străbate timpul, trăind într-o perpetuă actualitate. Semnificația lui a dobândit în conștiința poporului nostru caracterul unui mit.

Poetul nepereche, cum avea să-l numească G. Călinescu, reprezintă în literatura noastră un dublu reper de valoare luată în absolut, înscriindu-se în contextul literaturii universale, alături de Dante, Hugo, Goethe, cum aprecia T. Vianu și de specific național, drept ipostază unică a sufletului românesc în concertul poetic al lumii.

Eminescu a adus prin opera sa o limbă nouă și mereu proaspătă. Extraordinar este faptul că el nu a trebuit să se lupte pentru a stăpâni graiul românesc, căci acesta i-a fost mereu la îndemână, ajutându-l chiar în realizarea de imagini artistice deosebite. Secretul întregului său farmec constă în substratul autohton al culturii eminesciene.

Poetul se definește singur: Aspru, rece, sună cântul cel etern neisprăvit lăsând astfel loc pentru alte contribuții atât de necesare spiritualității noastre naționale, in sincronizarea cu universalitatea.

Legătura operei eminesciene cu devenirea noastră istorică nu poate fi contestată, Eminescu fiind modelul absolut spre care tind fără excepție reprezentanții literaturii românesti.

Articolele publicate în paginile Timpului nu numai că au atras atenția contemporanilor, dar impresionează și astăzi prin vibrația lor patriotică și directă manifestare poetică a atitudinii și sentimentelor lui Eminescu.

Incursiunile filozofice ale lui Eminescu susțin coordonatele complexității poeziei sale, prin abordarea unor probleme fundamentale ce țin de viată și moarte, natură și iubire, geneză și sfârșitul lumii, sau civilizații, poetul subliniaza zbaterile și nefericirile omului de geniu, într-o societate total străina de el.

Tudor Vianu în Caiete critice, menționa că: Mintea lui Eminescu lucrează cu ideea originilor lumii, a infinitului, a creației, adică cu cele mai înalte concepte făurite de rațiunea omului. Printre acestea, ideea eternității stăpânește mintea sa într-asemenea măsură, încât una din atitudinile cele mai obișnuite ale poeziei sale este considerarea lucrurilor în perspectiva eternității. Este, în toată poezia lui Eminescu, o considerare a lucrurilor foarte de sus și foarte de departe, dintr-un punct de vedere care rușinează orice îngustime a minții, orice egoism limitat. Marea superioritate intelectuală a poetului este una din formele cele mai izbitoare ale manifestării lui și aceea care explică prestigiul atât de covârșitor al operei sale.

Acestea fiind spuse și discutate i-am intrigat și le-am trezit interesul și mai mult tinerilor liceeni din clasele a XI-a de la Instituția Publică Liceului Teoretic „Spiru Haret”, însoțiți de profesoara de limba și literatura română, doamna Natalia Stoianov. I-am făcut cunoscuți cu istoricul fondării Centrului Academic Internațional Eminescu, subliniind că la 13 ianuarie 2020 vom sărbători 20 de ani de la fondare. Le-am vorbit despre multiplele personalități care au vizitat centrul în toți acești ani, despre Congresul Eminescologilor, ajuns la ediția a  VIII-a, inițiat de academicianul, eminescologul și fondatorul Centrului Eminescu, Mihai Cimpoi.

Elevii au fost foarte curioși să cunoască cât mai multe despre manuscrisele poetului. Am lecturat din cartea Avatarii ale manuscrilelor Eminescu: Multe personalități din acele timpuri au studiat istoria celor două cufere cu cărți și manuscrise dispărute după plecarea în neființă a poetului. Tot ce a scris Eminescu până la 1884 s-a păstrat la Titu Maiorescu, care le-a donat în 1902 Bibliotecii Academiei Române. Tot ce a lucrat Eminescu între anii 1884 -1889 (acele două cufere) au dispărut… Am vorbit despre momentul George Călinescu (1932-1936), când pentru prima oară un critic estet citește cele 14.000 de pagini rămase de la Eminescu și documentele adiacente, pentru a putea reconstitui și scrie biografia poetului și pentru a analiza totalitatea operei sale; el reproduce, în cadrul acestei vaste restaurații critice, fragmente necunoscute până atunci din creația eminesciană; al doilea moment este acela reprezentat de Perpessicius care, în 1933, începe pregătirea ediției integrale a operei (inclusive a ceea ce criticul numește molozul, adică așchiile, fragmentele, însemnările răzlețe din laboratorul lui Eminescu). Un proiect dificil care va fi încheiat, cu aportul câtorva generații de eminescologi și editori, de-abia cu un deceniu în urmă… Ideea de a reproduce aceste foi vulnerabile a apărut mai târziu, când s-a observat progresiva lor degradare.

N-o să descriem toată povestea și istoria acestor caiete, doar vom menționa că această metodă de facsimilare a făcut posibilă apariția acestor manuscrise în haina pe care o poartă acum. Elevii le-au răsfoit și le-au studiat cu mult interes. Au rămas la fel uimiți când au văzut o filă din condica Universității din Berlin cu nr. 584, în care scrie Michael Eminescu, România, filologie, ce denotă faptul ca poetul a absolvit universitatea, dar nu și-a ridicat diploma din lipsă de bani, moment necunoscut până nu demult. Cu mult interes și emoție au răsfoit Corespondența inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle, cu titlul Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit. O carte ce înserează scrisori de dragoste (48 ale Veronicăi către poet și 18 scrise de Eminescu, dar întreaga corespondență nu s-a păstrat cu regret), un etalon național al cuplului romantic, nefericit, cu un destin tragic demn de cel al marilor îndrăgostiți din cultură universală.

Mai deținem în fonduri o cărțulie curioasă. Luceafărul vieții este o poezie transmisă de Mihai Eminescu pe cale mediumică între anii 1941-1950, un poem cu 152 de catrene.

Foarte mult i-au interesat traducerile operei eminesciene și diversitatea limbilor în care a fost tradus poetul. Le-au fost prezentate tablourile lui Ion Daghi, Valeriu și Ion Jabinschi, inspirate din opera poetului, Eminescu în grafica mondială, medalistică, numizmatică, muzică, arta manuală și multe alte lucruri ce țin de viața și activitatea literară a poetului. Au luat cunoștință de fondurile Eminescu, dar și fondurile bibliotecii în general. A fost o excursie, discuție, dar și dezbatere, o adevărată lecție de literatura română, care a scos în evidență momente inedite din biografia poetului Eminescu.

Interesul pentru Marele poet este mereu viu, tinerii vor să cunoască, în mod special, poezia filozofică existențială și foarte insistent publicistica scrisă de Eminescu, cea care este actuală și astăzi, creând senzația că poetul trăiește printre noi cunoaște și se confruntă cu problemele noastre cotidiene.

La finalul discuției elevii au semnat în Cartea de Onoare a centrului cu sloganul „Eu am să mă reîntorc”: Interesați  de Eminescu, un grup de elevi ai Liceului Teoretic „Spiru Haret”, au vizitat Centrul Academic Internațional Eminescu. Constatăm că acest dialog funcțional ne-a lărgit viziunea în raport cu personalitatea poetului și am fondat valențe valorice necesare tinerei generații”.

Impresiile au fost de mulțumire și satisfacție reciprocă.

Larisa Arseni. Maestru în artă, bibliotecar.

 

 

 

.

 

Un gând despre “Eminescu – creator ce străbate timpul  

  1. Pingback: Luna Ianuarie, o lună priveligiată « Motive pentru condei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s