Cronologia unui împătimit destin literar

Universul eminescian

moraras_mihaiAnticipând subiectul în ansamblu al volumului „Cronograf eminescian”, remarcabilul literat și eminescolog Nicolae Georgescu face o retrospectivă a procesului literar al secolului XIX. Și ajunge până în anii 50 al celui trecut chiar și mai încoace, când (îl cităm) : „Așa se face că noi, astăzi, nu avem o enciclopedie românească în măsură să intre în dialog cu alte corpusuri enciclopedice. Avem, însă atâtea istorii „cronologice” – iar dacă ne referim la literatură putem spune că mai fiecare istoric sau critic literar, propune în domeniu formula sa, una mai voluminoasă ca alta, depănând toate firul anilor de la adamii și evele autohtone”.

În continuare eminescologul revine, totuși la formula sa, pe care o dezvoltă pagină cu pagină, subcapitol cu subcapitol, dându-i o definiție surprinzătoare – „Cronograf eminescian”, căruia academicianul Mihai Cimpoi îi face următorul adaos: „Cronograful eminescian” al lui Nicolae Georgescu (2018) impune, printre altele, alte anumite precizări documentare și se referă mai detaliat la publicistica sa”.

Care sunt aceste precizări, cititorul le va putea desluși parcurgând cele 175 de pagini ale cărții. Amintim doar că volumul este secționat astfel încât „Cronograful eminescian” să înceapă cu pagina 11, finalizând cu pagina 120. Chiar în pagina 11 autorul ne oferă un detaliu, pe care unii eminescologi îl ocolesc. Iată ce stă scris acolo: „20 decembrie/15 ianuarie 1850. Sunt cele două date ce-și dispută ziua de naștere a poetului. Pentru prima pledează o însemnare într-un registru privat al Junimii: „Născut la 20 decembrie 1849 (de Sf. Ignat), dar și mărturia fratelui său, Matei Eminescu, din 1895, că pe o Psaltire a familiei pe pagina albă unde se notau diferite evenimente stătea scris de către Gheorghe Eminovici însuși: „Astăzi, 20 decembrie 1849, la patru ceasuri evropenești, s-au născut fiul nostru Mihail”.

Totuși, pentru cea de a doua dată pledează actul de botez din 21 ianuarie 1850, semnat tot de tatăl copilului, Gheorghe Eminovici, și de bunic, stolnicul Vasile Iurașcu, care de această dată la rubrica „data nașterii” consemnează „15 ianuarie 1850”. Oricum, exegetul pornește desfășurarea „Cronografului”, la fel începând cu anul 1850, apoi urmează în serial anii 1858, 1859, 1860, cronologia lor strictă finalizând cu anul 1889, 15 iunie.

Reproducem ultimul alineat al acestui surprinzător în multe privințe „Cronograf eminescian”: „15 iunie. Încetează din viață (Eminescu – n.n.) la Institutul „Caritatea” în urma unei lovituri puternice la cap, dată de un alienat din ospiciu în după amiaza acestei zile, cum spun contemporanii săi, în urma unui stop cardiac survenit în noaptea de 15 spre 16 iunie, cum consemnează actele medicale. Pe 16 iunie se procedează la autopsia oficială… Greutatea creierului de 1453 de grame mai mult decât un creier uman obișnuit, anulează zvonurile că fusese bolnav de sifilis”.

Alte însemnări ce au o indisolubilă legătură cu „Cronograful eminescian” vor fi lecturate la capitolul Anexe: Eminescu la Florești, ținutul Gorj; Amintiri din casa poeziei; Sonetul cerdacului; Senzaționalul în eminescologie.

***

Nu vom intra în detalii despre scopul venirii lui Eminescu la Florești, aceasta fiind „prima pauză a ziaristicii lui Eminescu la Timpul”; la starea de lucruri „din preziua intrării armatei române în București, fundalul ocupației rusești și a cedării Basarabiei” (Eminescu s-a aflat la Florești în iunie și iulie 1878, revenind la redacție în august). Sau în alt context privind relațiile poetului cu familia Slavici și consecințele acestei prietenii; sau la amănuntele despre soarta la finalul vieții a Veronicăi Micle la Văratic (luna august 1889) acestea și multe altele mărturii de epocă îl fac pe cititor să lectureze în mod emoțional și cu o deosebită atenție „Cronograful eminescian”.

Credem că un cuvânt greu în raport cu opera sa îl are de spus însuși protagonistul cărții, pentru care Nicolae Georgescu poartă o accentuată responsabilitate și cultură analitică perfect sistematizată și argumentată. Iat-o: „Pentru a coborî din sfere teoretice atât de înalte la opusculul nostru privind viața lui Eminescu trebuie să le spun cinstit cititorilor mei că sunt rupt, muncit de cele două tendințe „între enciclopedism și istorism”.

Vreau să fac o cronologie – și mă trage condeiul spre tratarea mai largă, cu aspect tematic a subiectului. Și invers: Vreau să descriu pe bază de documente – dar timpul cronologic nu mă lasă în zăbavă. În cele din urmă, rămâne tensiunea – și fiecare poate lua ce-i convine de aici ori poate s-o accentueze, s-o mărească ori s-o micșoreze”.

Aici am încheiat citatul, care ni-l reprezintă pe autorul „Cronografului eminescian” în deplina dumisale statură de eminescolog și cercetător literar.

Mihai MORĂRAȘ

Centrul Academic Internațional Eminescu

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s