Poetul Anatol Gugel omagiat la 100 de ani

Consemnare: Ștefan SOFRONOVICI, scriitor, specialist la CAIE

La Centrul Academic Internațional Eminescu, în data de 6 aprilie 2022, a fost omagiat poetul Anatol Gugel, cu ocazia împlinirii onorabilei vârste de 100 de ani. Elena Dabija, directoarea CAIE, a povestit entuziasmată că azi, de ziua poetului de 100 de ani, împreună cu acad. Mihai Cimpoi și colega Rodica Cîrja au fost în vizită la poetul sărbătorit acasă. I-au dus un buchet de flori, o diplomă de la CAIE și o medalie din partea Academiei de Științe a Moldovei, înmânată de acad Mihai Cimpoi, precum și alte mici daruri. Omagiatul ne-a dăruit o carte cu autograf – Testamentul unui nou- născut– care vine să îmbogățească fondul de carte al CAIE.

Sărbătoritul este sănătos, lucid și avea mulți vizitatori: Silvia Hodorogea de la Televiziunea Națională, Teo Chiriac și Ivan Pilkin de la Uniunea Scriitorilor, un fecior, care este medic în România ș.a.

Domnul acad. Mihai Cimpoi a făcut un portret de creație al poetului, întitulat Poetul ca Natură, din care vă oferim un fragment:

„Anatol Gugel este, esențialmente, un liric care poate face parte și din acea categorie de poeți ce reprezintă Gedankelyric-ul, acel soi de poezie ce se naște între intuiție și intelecție. Volumul său de sinteză se intitulează Am fost odată ca niciodată (Editura Pontos, 2004), titlu ce vrea să sugereze bineînțeles o poveste a vieții, a unei vieți de poet pusă sub zodia lui „odată” ce plonjează prin combinarea ludică în „niciodată”. E spusa memorabilă a celui care este – ca să folosim o sintagmă a congenerului său Grigore Vieru – o Ființă întru Poezie, ființă fragilă, candidă, alcătuită din purități, dar pornită, programatic să se împotrivească potrivniciei materiei dure, aspre, colțoase cu tăria spiritului și – neîndoielnic – a verbului a cărui taină îl obsedează.”

Scurte date biografice și de creație

Anatol Gugel s-a născut la 6 aprilie 1922, la Iaşi, România, în familia unui avocat. Tatăl a murit de tifos, iar mama, cu copilul de şase luni, s-a întors la Chişinău, la părinţii săi. Tânărul Anatol Gugel și-a făcut studiile la liceul „B. P. Hasdeu” din Chişinău, unde s-a împrietenit cu viitorul scriitor Alexandru Cosmescu. Şi-a luat bacalaureatul în 1941. După absolvirea liceului şi-a continuat studiile la Institutul Pedagogic din Chişinău, 1945.

A debutat cu poezii în revista „Licurici” a Liceului „B. P. Hasdeu” din Chişinău în martie 1940. Debutează editorial cu plachetele de versuri „Generaţia mea” (1951) şi „Schimbul nostru” (1952). Este autorul volumelor de poezii: „Fereastra cu trei muşcate” (1956), „Sonata lunii” (1965), „Lanterna magică” (1978), „Crug” (1982), „Post-scriptum” (1998) etc. În 2004 publică volumul de sinteză „Am fost odată ca niciodată”. Ultima carte a editat-o la 95 de ani, „O revedere cu sine însuşi, la 100 de ani” (2020) ş.a. A mai editat şi cărţi de eseuri: „Înşiră-te mărgăritare” (1979), „Har” (1982); cărţi pentru copii: „Ostroave verzi” (1960), „Eu, Anicuţa şi Radu” (1963) ş.a. Traduse în limba rusă au fost publicate colecţii de poezie: „Pe urmele memoriei” (1959), „Setea cerului” (1967) „Sonata la lumina lunii” (tradusă de Anatolie Naiman, 1974), „Lanterna magică” (1983) ş.a. Ciclul de poezii „Caietul Ierusalimului” (colecţia „Post scriptum”) a fost publicat în traducere rusă în al doilea număr al almanahului „Filiala Ierusalimului”.

Și-a început activitatea profesională la ziarul „Tinerimea Moldovei” în funcţie de secretar executiv al redacţiei (1945-1960) şi la „Moldova Socialistă” (1960-1966). Din 1947, a promovat la „Tinerimea Moldovei” pleiade întregi de tineri poeţi basarabeni, care ulterior au devenit nume de referinţă în literatura basarabeană. Apoi timp de 30 de ani a activat la revista „Moldova” (secretar executiv şi redactor-şef adjunct al redacţiei în anii 1966-1996). A scris publicistică de calitate, inclusiv la rubrica permanentă „De la Naslavcea la Giurgiulești”, în revista „Moldova”. Publică prezentări la cărţile de versuri ale lui Vitalie Tulnic, Emil Loteanu ş.a. În 1997, împreună cu filologul Efim Levit şi muzicologul Efim Tcaci, a devenit unul dintre fondatorii Alianţei Democratice Antifasciste din Moldova.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1946). Anatol Gugel a fost distins cu Medalia „Mihai Eminescu” (1998) și cu Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2004).