Din tagma celor chemați

Mihai MORĂRAȘ

Așa a fost să fie că în preziua onorabilei aniversări a bunului meu prieten, academicianul Mihai Cimpoi (03 septembrie 2022), dânsul să-mi ofere mie și soției Catinca un cadou de zile mari – Monografia „Nicolae Dabija. În două oglinzi critice”. Această ediție de excepție, îngrijită de cunoscuta scriitoare și eseistă, doamna Lina Codreanu, nelipsită însoțitoare și sprijinul de viață a eminentului eminescolog Theodor Codreanu – un devotat prieten al înstrăinatei noastre Bucovine, dar și al Basarabiei zbuciumate, a apărut recent la Editura Bibliotheca din Târgoviște (editor prolificul scriitor și cercetător literar Mihai Stan).

În acest fel, cartea a întrunit în copertele sale trei nume de referință al întregului spațiu românesc: pe Mihai Cimpoi, Theodor Codreanu și Nicolae Dabija.

În „Argumentul microsintezelor” (p. 5-6) reținem următoarea aserțiune: „Suntem doi critici care au urmărit evoluția literară a lui Nicolae Dabija sub formă de cronici de întâmpinare, eseuri, prezentări ale unor lucrări din diferite etape, evedențiind atât traiectul biografic excepțional de om al scrisului și Om al Cetății, cât și aspecte specifice ale poeticii. Evaluările noastre s-au făcut chiar în timpul vieții poetului, care a excelat prin exemplaritate deontologică, multilaritate profesională, pasiune de cunoaștere, slujire cu dăruire cauzei naționale și Logosului, „limbii sfitelor cazanii”.

Nicolae Dabija a fost, în toate privințele un poet pornit pe urmele lui Orfeu, denumit Poet al Poeților, fiind așa cum spunea Grigore Vieru: „poate cea mai complexă personalitate culturală din Basarabia”.

Consemnăm că acest studiu fundamental include cele două compartimente: Mihai Cimpoi. „Întoarcerea la Logos” și Theodor Codreanu. „De la orfeism la poetica zborului”.

În primul microeseu „Nicolae Dabija și umbra moderatoare a lui Orfeu” academicianul Mihai Cimpoi constată următoarele: „Aici se întreces, de fapt două mari Teme: cea propriu zisă a lui Orfeu și cea a Cărții, ambele cu câmpuri de semnificații, împreunate contrapunctic.

Cartea e, în primul rând, purtătoare de Memorie, de însemne indentitare, născută, spune memorabil poetul-eseist „dintr-un dor” de rădăcini, voindu-se mai mult una de popularizare a culturii noastre vechi, un „abecedar prevăzut pentru cititorii de toate vârstele”. (p. 29-30).

În Oglinda vizionară a cărturarului Mihai Cimpoi, personalitatea singulară a celuia pe care timpul avea s-o confirme în continuare a fost intuită încă pe 23 decembrie, 1965 când l-a prezentat pe Nicolae Ciobanu, elev al școlii medii „Mihai Eminescu” din Cimișlia în ziarul „Tinerimea Moldovei”. De atunci încolo „nașul literar” al poetului ni-l înfățișează pe Nicolae Dabija în toate dimensiunile Logosului, care i-au călăuzit demersul inegalabilei sale personalități de creație: „Nicolae Dabija și umbra modelatoare al lui Orfeu” (p.27); „Drumul (invers) spre Logos” (p. 37); „Imaginația personificatoare” (p. 46); „Fratele meu de cruce” (p. 51); „Orficismul structural” (p. 54).

În consecință creatorul Nicolae Dabija figurează în următoarele ipostaze: „Noul Orfeu vs. Vechiul Cronos – poetul”; „Busola – publicistul”; „Jocurile frumuseții și sfințeniei – prozatorul”; „Așchiile de cer – eseistul”, domnul Mihai Cimpoi concluzionând că romanul „Tema pentru acasă” umple un gol în proza basarabeană.

Theodor Codreanu. „Nicolae Dabija – Complexul lui Orfeu”

…„M-am ferit să utilizez pentru titlul acestui capitol sintagma cunoscută ochiul al treilea, care l-a consacrat pe Nicolae Dabija ca șef de generație șaptezecistă. Fie și numai pentru că ea a fost subordonată generației lui Nichita Stănescu și Anei Blandiana, cu trimiteri la „ochiul cu dinți” al primului și la „ochiul de greier” al poetei. De fapt acest al treilea ochi este străvechi și el nu poate fi decât a lui Orfeu…

Desigur, lucrurile pot fi judecate și așa, dar nu sunt în cheie ontologică basarabeană. În realitate, această generație mai face un pas înainte spre depășirea marii crize europene, care în țările sovietezate a atins un pas critic special. Iar a face un pas înainte înseamnă, după exemplul lui Edgar Papu, o întoarcere în timp cu mult mai mare decât a predecesorilor. Ochiul fizic este neputiincios a privi în timp , adică orfic.

Excepționala intuiție a tânărului Nicolae Dabija, care, la debut, descoperă Ochiul al treilea (1975), ne spune că lucrurile nu puteau sta altfel, că poetul a gândit mitic, întorcându-se enorm în timp, dincolo de cel mioritic al generațiilor anterioare”. (p. 117-118).

Dragostea în infern

(Crâmpeie din postfața la romanul „Tema pentru acasă”)

„Ne aflăm în fața unui roman subiectiv, în care naratonul este un copil dintr-un orfelinat sovietic Nadrecinoie, fabrica de „ostași ai lui Stalin”. Acești copii fără nume provineau de la mamele care nășteau în lagărele din Siberia, rămase gravide în urma unor bizare concursuri stahanoviste, premiate odată pe lună, cu o noapte de „dragoste”. Copiii rezultați erau crescuți de mame până la doi ani, pentru ca apoi să le fie smulși din brațe și să fie trimiși la orfelinatul Nadrecinoie, spre a fi educaâi să devină exemplare perfecte de homo sovieticus. Altă formă monstruoasă de mancurtizare decât cea din romanul lui Cinghiz Aitmatov, „O zi mai lungă decât veacul”.

Naratorul din Tema pentru acasă poartă numele lui Ivan Ivanov-15. În orfelinat toți copiii erau numiți Ivan Ivanov, iar pentru a fi totuși distinși, li se dădeau numere, ca și în lagăr. Spre deosebire, însă, de toți ceilalți copii, Ivan Ivanov -15 are o taină pe care o ține ascunsă. Pe la trei-patru ani, el descoperă că are tatuat ceva pe partea interioară a brațului drept, iar când a prins buchiile a putut citi cuvântul MIRCEA. Își descoperea adevărata identitate, înțelegând adevărul abia la treisprezece ani când este găsit în orfelinat de tatăl său Mihai Ulmu, abia ieșit, la rându-i, din lagărul Zarianka-1, imediat după moartea lui Stalin, când au fost eliberați peste un milion de deținuți politici.

Din acest moment, naratorul se desprinde de sine și devine narator obiectiv, reconstituind viața părinților săi, începând cu lecția de limbă și literatură română din 1940 și până la revenirea în Poiana după 13 ani, Mihai Ulmu având surpriza să fie așteptat de foștii săi elevi pentru a încheia ora cu „tema pentru acasă”. În cercul acestei simetrii expoziționale se derulează pelicula Gulagului siberian al cărui protagoniști sunt Maria Răzeșu și Mihai Ulmu” (p. 195-196).

În loc de concluzie

Personalitatea complexă a literaturii românești din Basarabia (și nu numai), poet în vocația lui fundamentală, publicist formator de conștiință națională, povestitor și romancier de succes, eseist și fondator de reviste de prim-plan, grafician romantic și orator de profundă rezonanță comunicativă, caracter dârz și cunăscător al tainelor limbii române, membru de onoare al Academiei Române, tradus în vre-o 20 de limbi, Nicolae Dabija este cel mai autentic moștenitor al testamentului spiritual și național, lăsat nouă de Grigore Vieru. (Theodor Codreanu). 

Or, monografia „Nicolae Dabija. În două oglinzi critice” se înscrie perfect în galeria celor mai valoroase aprecieri și judecăți ai operei dabijiene.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s