Cad instituțiile, una câte una

Ne-a  părăsit și Eugen Simion

Tudor NEDELCEA

A căzut întâi instituția care s-a numit Grigore Vieru. Apoi, a venit „rândul” lui Adrian Păunescu, Fănuș Neagu, Victor Crăciun, Nicolae Dabija, Vasile Tărâțeanu… Și acum, Eugen Simion. O instituție la propriu și la figurat care ținea dreapta cumpănă în cultura română. A condus Academia Română ca vicepreședinte (1 februarie 1994 – 16 ianuarie 1998), președinte interimar (15 octombrie 1997 – 16 ianuarie 1998) și președinte (16 ianuarie 1998- 4 aprilie 2006), apoi președinte al Secției de Filologie și Literatură (din 2006), inițiind și impulsionând editarea unor tratate, atlase, dicționare, enciclopedii, etc., dar mai presus de toate readucând averea donată Academiei Române și confiscată în regimul totalitar. A fost, s-a spus și public, cel mai eficient președinte al Academiei Române. În timpul mandatului său, au devenit membrii ai înaltului for științific: Al. Balaci, Mircea Malița, Mihnea Gheorghiu, Ov. Maitec, Gh. Vlăduțescu, Răzvan Theodorescu, Dinu C. Giurescu, Solomon Marcus, Fănuș Neagu, Leon Dănăilă, Dan Grigorescu, Gh. Mihăilă, Al. Zub, Fl. Constantiniu, Mugur Isărescu, D.R. Popescu, N. Breban, I. Aurel-Pop, N. Manolescu, Gh. Păun, Victor Spinei, C. Ionescu- Târgoviște etc.; membri de onoare: D. Berciu, Mircea Zaciu, patriarhul Teoctist, D. Vatamaniuc, Radu Beligan, Mariana Nicolesco, Adam Puslojici, Al. Șafran, Elie Wiesel, N. Dabija, Valeriu Matei, V. Tărâțeanu, etc., membri post-mortem: Al. Macedonski, Edgar Papu, Al. Piru, Liviu Rusu, Vl. Streinu, Emil Cioran, E. Ionescu etc. Dar cel mai important este faptul că, la propunerea sa, Papa Ioan Paul al II-lea (devenit Sfântul Ioan Paul cel Mare, cu origini românești) a acceptat să devină membru de onoare în 2001, Academia Română fiind singura instituție din lume la care vrednicul papă a acceptat propunerea.

Ca președinte al Fundației Naționale pentru Știință și Artă (împreună cu acad. Maia Simionescu) a editat, științific toți clasicii literaturii române în colecția „Opere fundamentale”, în condiții grafice de excepție fiind a doua colecție din Europa, după „Pleiade”. Tot sub această prestigioasă egidă a facsimilat cele 44 de caiete manuscris Eminescu (visul lui C. Noica), pe care le-a dăruit marilor biblioteci publice din România și străinătate, editând și volumul mărturisitor Avatari ale manuscriselor Eminescu, dar și Maladia lui Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor, punând capăt tuturor speculațiilor aferente.

Ca director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” a proiectat și a coordonat cele două ediții ale Dicționarului General al Literaturii Române, lucrare de pionerat și unicat în cultura română.

Eugen Simion a fost (greu să scrii la trecut) un savant, un îndrumător al tinerilor (de la care a suferit numeroase decepții), a luptat pentru valorile și identitatea națională, luând apărarea unor scriitori atacați pe nedrept (Nichita Stănescu, Marin Preda, Marin Sorescu). A fost respectat și onorat în mediile academice străine, primind numeroase titluri, premii, medalii, ordine; la Dumbrăveni-Suceava s-a construit un Palat al Culturii, căruia i-a dat numele său.

Și pentru ca toate aceste fapte și înfăptuiri să poarte un nume, vorba lui Marin Sorescu, i s-a spus: EUGEN SIMION.

El ne-a incitat la toleranță. Să-i urmăm îndemnul.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s