Interviu cu actorul, poetul şi rapsodul Tudor Gheorghe

,,Grigore Vieru a fost şi va rămâne întotdeauna pentru mine legătura extraordinară între poezia de aici, de pe malul acesta al Prutului, şi poezia de dincolo…”

–  Interviu cu actorul, poetul şi rapsodul Tudor Gheorghe  –

-Maestre Tudor Gheorghe, într-o scrisoare trimisă de Grigore Vieru lui Marin Sorescu, datată12. IX. ʼ83, Moscova (publicată de curând, alături de două cărţi poştale, de la Chişinău şi Ialta, în Crimeea, în volumul Marin Sorescu în patru continente. Ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Ada Stuparu. Postfaţă de George Popescu, Craiova, Editura Aius, 2022), printre altele spune: ,,Am impresia că Bucureştii se află, de aici de la Moscova, peste două-trei dealuri, şi voiesc s-o iau pe jos către fraţii mei…” Iar puţin mai jos adaugă: „Domnului Tudor Gheorghe de la Craiova te rog să-i transmiţi mulţumiri pentru strălucitele sale cântece pe care le ascultăm cu mari emoţii, la fel noile mele cântece…” Aşadar, v-aş ruga să ne spuneţi când şi unde l-aţi cunoscut pe marele poet de la Chişinău?

– Grigore Vieru face parte din categoria acelor oameni pe care am avut sentimentul că i-am cunoscut dintotdeauna. Nu pot să-mi fixez în timp, să spun că l-am cunoscut acolo sau atunci… Pentru mine, el este ca şi când dintotdeauna am fost împreună. În perioada în care nu se găsea nimic în România, prin anii ʼ87, el venea de la Chişinău şi ne întâlneam la Sorescu acasă, iar Grigore ne aducea făină, unt, ulei, cârnaţi şi tot ce nu se se găsea la noi…

– Am mai citit şi în altă parte despre generozitatea lui faţă de confraţii din România comunistă. Astfel, Adrian Păuneascu, în poezia Iartă-ne Grigore, recitată pentru prima dată chiar la înmormântarea poetului din Chişinău, spunea: ,,Mai până ieri Vieru venea la noi acasă/ Şi ne purta de grijă cu sufletul lui bun/ Şi în zadar cuvinte în cinstea lui se spun,/ Cel prigonit în viaţă de viaţa lui se lasă…” La fel, l-am auzit mărturisind pe academicianul Mihai Cimpoi că urma să plece la Bucureşti, iar Grigore Vieru i-a încredinţat nu mai puţin de 14 pachete pentru prietenii lui din România…

– Iar mie, odată, mi-a făcut o surpriză; mi-a adus un aparat de radio rusesc, ,,Okean 214”, care merge şi azi. După aparatul ăsta s-a făcut la noi ,,Albatrosul”, exact la fel. Ai noştri l-au copiat întocmai şi l-au rebotezat… Şi atunci Grigore mi-a spus un lucru senzaţional: ,,Frate Tudore, ăsta este un aparat rusesc. El este aşa de bun, că dacă îl potriveşti pe Europa Liberă şi cade jos de pe masă, el rămâne tot pe Europa Liberă…” A murit Grigore, şi nici nu am apucat să-i spun că, atunci când mi-e dor de el, caut pe aparatul acesta, chiar dacă el a căzut de multe ori, a stat prin ploaie, caut Europa Liberă, deşi ştiu că postul a dispărut: doar un fâşâit se mai aude în locul unde înainte era Europa liberă… Dincolo de poetul genial care a fost, Grigore a fost şi un prieten ca nimeni altul…

– Maestre, aţi spus de multe ori că, încă din tinereţe, aţi făcut o reală pasiune pentru poezia lui Grigore Vieru.

– Atât de îndrăgostit am fost de poezia lui şi a celorlalţi poeţi basarabeni încât primele lor versuri le-am citit în grafie slavonă, pentru că îmi aduceau cărţile lor de la Moscova Ioan Alexandru şi Nichita Stănescu. Ei se şi întâlniseră cu Grigore Vieru la Moscova. Ştiam limba rusă, dar mă poticneam. Citeam prima dată: ,,dop”, apoi mai citeam o dată şi realizam că era ,,dor”. Grigore Vieru este un poet absolut senzaţional.

– Ştiu că v-a dedicat câteva poeme, aşa cum a făcut şi cu ceilalţi prieteni olteni: Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Tudor Nedelcea, Nestor Vornicescu, mitropolitul cărturar al Olteniei, Antonie Solomon, primarul din acea perioadă al Craiovei, Constantin Preda, poet şi ziarist… De exemplu, lui Marin Sorescu i-a dedicat unul dintre cele mai tulburătoare poeme despre mamă, Mica baladă: „Pe mine/ Mă iubeau toate femeile./ Mă simţeam puternic şi sigur./ Ca Meşterul Manole/ am cutezat/ să ridic o construcţie/ care să dăinuie veşnic./ Am început lucrul/ şi le-am chemat la mine/ pe toate:/ pe Maria, pe Ana,/ pe Alexandra, pe Ioana…/ Care va ajunge întâi, /pe-aceea-n perete o voi zidi./ Dar din toate femeile/ a venit una singură:/ Mama. / -Tu nu m-ai strigat,/ fiule?!” Primarului Craiovei i-a dedicat un imn, intitulat Ce frumoasă eşti, Oltenie!, care sună aşa: „Ce frumoasă eşti, Oltenie,/ Eşti un dor, o milostenie,/ Eşti floarea mea de vis şi crezământ/ Şi mândru soare pe pământ.// Vine Oltul cu misterele,/ În străvechea lui Oltenie,/ Aleargă printre munţi în calea sa,/ Să îşi sărute Cozia.// De la Oltul meu şi de la Jiu,/ Le învăţ pe toate şi le ştiu,/ Chiar dacă uneori îmi este greu,/ Rămân tot pe pământul meu.// Ţară zici, atunci când zici Oltean,/ Zici Oltean atunci când zici alean,/ Rămâi aşa cum eşti: Oltean frumos!/ Şi fie-ţi traiul norocos!” Poem care s-a şi cântat, de Anastasia Lazariuc şi Aurelian Temişan, cu următorul refren: ,,La Craiova, nu uita,/ E născută dragostea,/ La Craiova dulce-i slova,/ Dulce-i cântul la Craiova./ La Craiova, nu uita,/ Românească-i dragostea,/ La Craiova dulce-i slova, / Dulce-i cântul la Craiova.”

          – Da, obişnuia să dedice poeme frumoase celor mai apropiaţi prieteni…

– În volumul Liniştea lacrimii, editat în 2006 la Craiova, de către Fundaţia Scrisul Românesc, cu prilejul împlinirii a şaptezeci de ani, Grigore Vieru are foarte multe poeme dedicate prietenilor olteni, pe care îi simţea foarte apropiaţi sufletului său. Istoricului literar Tudor Nedelcea, care s-a şi ocupat de publicarea volumului şi organizarea spectacolului aniversar, la Teatrul Naţional ,,Marin Sorescu” din Craiova, în care aţi cântat şi dumneavoastră, îi dedica următorul poem: ,,Sărac sunt. Dar ce/ Să mai zică iarna întreagă,/ Bietul salcâm/ Fără măcar o frunză pe el,/ Mâine (poate) sacrificat focului?!/ Se-aud, salcâmule drag,/ În viforniţa albă sunând/ Clopoţeii prelungi ai păstăilor tale./ Aho! Aho! Nu!/ Nu sunt singur. Îmbrăţişez/ Făptura ta îmbrăcată în gheaţă,/ Încălzindu-mă de spinarea ta./ Eşti ca şi crucea pe care/ Hristos a fost răstignit,/ La fel de plin de nădejdi/ Ca Hristos. Aho, aho!” Iar dintre poeziile închinate dumneavoastră, cel mai mult, mi-a plăcut Cântecul, în care vi se adresează astfel: ,,Frate,/ Nu există graniţă/ prin care Cântecul/ Nu ar putea să răzbată,/ Cântecul tău care este/ O răzbunare a frumuseţii/ Pe urâţenie./ Frate,/ Se aud paşii copiilor/ De pe malul cel stâng/ Al Prutului/ Duduind desculţi/ Pe podul de aur/ Al Cântecului tău./ Frate,/ Tu nu m-ai lăsat singur.”

– Eu am cântat multe piese pe versurile lui Grigore: În limba ta, Măicuţa, Bucuraţi-vă, Florile negre, Nu am, moarte, cu tine nimic, Ce duminică frumoasă, iubito, A, iubite, Vreau să te văd femeie, Cad pe ape, Cântec pentru copii, Steaua de vineri şi altele. Am făcut un spectcol întreg, de o oră şi patruzeci şi cinci de minute, numai din poezia lui Grigore Vieru, iar premiera a avut loc în satul lui natal, Pererîta.

-Nu numai că aţi cântat pe versurile lui, dar aţi şi recitat în spectacolele dumneavoastră multe din poeziile lui Grigore Vieru. Pentru că am fost invitat de poetul Daniel Corbu şi Filomena Corbu, principalii organizatori ai proiectului, să particip la ediţia a XIV-a a Festivalului ,,Grigore Vieru” de la Iaşi şi Chişinău, m-am documentat îndelung în ceea ce priveşte prietenia dumneavoastră cu poetul omagiat. De aceea, în încheiere, v-aş ruga să le transmiteţi un mesaj, pe care să-l prezint în numele dumneavoastră tuturor participanţilor la eveniment, evocându-l pe marele poet basarabean.

-Cum să nu? Dragilor, am o mare bucurie să vă spun câteva cuvinte şi un mare regret că nu sunt alături de voi. A vorbi despre Grigore Vieru îmi e foarte greu. Îmi e foarte greu pentru că relaţia mea cu el a fost foarte specială. Grigore Vieru a însemnat pentru mine legătura cu întreaga poezie, absolut specială, a poeţilor din Basarabia. După ce l-am cunoscut pe Grigore, am avut bucuria să cunosc şi alţi mari poeţi basarabeni, asupra poeziei cărora m-am aplecat. De la Matcovschi la Leonida Lari, de la Vatamanu la Liviu Damian, prieteni buni şi oameni extraordinari. Grigore Vieru a fost şi va rămâne întotdeauna pentru mine legătura extraordinară între poezia de aici, de pe malul acesta al Prutului, şi poezia de dincolo, care de fapt este un poem admirabil de iubire de ţară, de iubire de noi, la care au semnat nume ilustre. Mă bucur din inimă că vă adunaţi şi-l cinstiţi, mă bucur din suflet că memoria lui rămâne încă vie, şi o să rămână multă vreme graţie poeziei lui. Repet, îmi pare rău că nu sunt alături de voi, dar la începutul lunii octombrie eu sunt la Chişinău cu un spectacol şi îl vom omagia, desigur, şi acolo, fiindcă în acel spectacol voi cânta şi o poemă a lui Grigore Vieru…

– Vă mulţumesc foarte mult!

                                                                              Ion MUNTEANU

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s