POET, FOLCLORIST, OM AL CETĂȚII

Dr. Tatiana Butnaru, Institutul de Filologie al AȘM

Personalitate notorie în viața culturală a republicii, Ștefan Sofronovici s-a manifestat în mai multe domenii de activitate: învățământ, poezie, folcloristică, acestea constituind niște criterii fundamentale ale vieții sale, dar și de contemplare lăuntrică a esențelor primordiale ale trecerii omului pe pământ, de aprofundare a unui bilanț existențial, a valorilor general-umane perpetuate prin timpuri și generații, așa cum se relatează într-o poezie mai recentă a dânsului:

„Păstrând zestrea lor de – acasă,

Dragostea și omenia,

Au ținut în cap de masă

Cântecul și poezia.”

(Un poet și o artistă)

„Zestrea de acasă” a poetului și cetățeanului Ștefan Sofronovici și-a găsit expresie, în primul rând, în dragostea sa nemărginită față de creația populară, prin activitatea sa nemijlocită în „miraculoasa grădină a folclorului.” A activat  în calitate de cercetător științific în Sectorul de Folclor, Institutul de Filologie al AȘM timp de zece ani, având la activ mai multe realizări: articole, participări la conferințe știițifice și în diverse proiecte, două culegeri de folclor, investigații folclorice pe teren etc. Concomitent, a mai exercitat și funcția de conducător artistic al ansamblului folcloric ”Țărăncuța” din Durlești, din repertoriul căruia a editat în colaborare cu soția sa, regretata Tatiana Sofronovici, culegerea de folclor „Ilenuța Româncuța.” Din repertoriul ansamblului folcloric ”Țărăncuța” din Durlești. /Ștefan Sofronovici, Tatiana Sofronovici. Chișinău. Editura ”Cu drag”, 2009, 288p., fiind apreciată de la bun început drept „ o culegere de folclor valoroasă printre realizările folcloristice din ultimul timp” ( 1,p.6.). Culegerea este alcătuită din mai multe subdiviziuni tematice: folclorul obiceiurilor de calendar, folclorul obiceiurilor de familie, cântece istorice, cântece lirice, cântece de ostășie, de petrecere, strigături, câteva versiuni din teatrul folcloric cu circulație în arealul basarabian. Toate acestea luate împreună reflectă „Tinerețea fără bătrânețe a poeziei populare” (2. p. 9.), strâns legată de viața poporului român, trecerea lui de-a lungul istoriei sale milenare.

Neîntrecute frumuseți, imagini de o autentică măiestrie înșirate în piatra rară a cuvântului, datini și obiceiuri uitate în negura anilor – toate acestea își găsesc expresie în preocupările folcloristice ale cercetătorului Stefan Sofronovici, pentru a exprima cu deplină certitudine ceia ce V. Voiculescu confirma la timpul său :„Muzeul sufletului nostru este în folclor”. Culegerile  de folclor ”Ilenuța Româncuța” și „ Hai, măi frați, ș0om trăi bine,”precum și alte studii, articole, referințe elaborate în domeniul folcloristicii ne determină să constatăm că anume folclorul constituie acea „apă neîncepută,” un tezaur nesecat unde și-a potolit setea în permanență pentru a da glas unor elanuri subtile ale sufletului, l-a determinat spre o cunoaștere mai profundă a zestrei spirituale a poporului.

Cartea următoare ”Lumânarea vieții” .Tatiana Sofronovici: In memoriam / alcătuire, concepție și realizare Ștefan Sofronovici/ , editată în 2014 și reeditată în 2015 poartă mai mult un caracter ocazional și a izvorât dintr-o imensă durere cauzată de pierderea „sufletului – pereche”,dar în același timp se prezintă drept o expresie a preocupărilor, frământărilor, năzuințelor sale artistice inspirate de asemenea din creația populară.

Ștefan Sofronovici parcurge calea de la folclor la poezie, ori de la poezie la folclor pentru a consfinți rosturile existențiale ale sufletului popular în permanenta căutare a identității sale artistice. Versurile propuse la discreția cititorului izvorăsc din straturile adânci ale tradiției autohtone și se condensează în niște pledoarii pentru valorile general – umane și naționale, ele survin din nobila tendință de a menține în conștiința contemporanilor permanența memoriei, a cinsti strămoșii, a reintegra în drepturile ei firești strălucirea limbii române și spiritualitatea autohtonă concretizată prin istorie, datini, obiceiuri.

De la volumul de versuri „Noi nu avem pământ de dat” (2001, 2003), la „Basarabie Română „ (2008, 2011 ) și până la „ Părinții ca sfinții”(2018, 2021) poetul parcurge un itinerar spiritual, pentru a orienta cititorul spre niște dimensiuni ale sacralității, a cânta și a plânge în conformitate cu tonalitatea unui temperament poetic vibrant, receptiv la neliniștile timpului istoric. În acest sens versurile sale picură ca o lacrimă din cer, ca să amintească semenilor de țară, de neam, de dumnezeire, autorul raportând sentimentele trăite la evenimentele dramatice ale epocii pentru a cultiva și a menține în sufletele contemporanilor sfânta dragoste de țară. Ori, autorul dorește în permanență să ne amintească:

„ O mamă doar și-o țară – avem,

Feciori și fiice toți suntem,

Așa cum Domnul ne-a lăsat –

Noi nu avem pământ de dat!”

( „ Noi nu avem pământ de dat”)

Crezul istoricesc al poetului vizează direct cultul strămoșilor, îndeamnă cititorul de „ a ștefăni”, adică de a se menține în aura ocrotitoare a viteazului Domnitor, devenit peste secole o legendă vie și permanentă. Icoana lui Ștefan cel Mare devine viabilă prin redimensionarea din interior a impulsurilor și trăirilor afective ale contemporaneității, devenind un simbol al demnității și integrității spirituale ale românilor pe aceste meleaguri românești, semn că româneștile izvoare încă nu au secat de tot.

Alături de colegii săi de breaslă poetul și cetățeanul Ștefan Sofronovici poartă cu vrednicie drapelul deșteptării naționale în Basarabia, fiind implicat în evenimentele radicale de epocă, a participat la ședințele de constituire a cenaclului literar „Alexei Mateevici”, a contribuit prin exemplul personal la opera de descătușare spirituală a semenilor, în lumina valorilor sfinte. Versurile :

„La Ștefan cel Mare s-adună poporul

Mai des, tot mai des, în dramatică vreme,

De parcă din morți a-nviat Domnitorul

Și iarăși pornește oștenii să-și cheme… ( La Ștefan cel Mare s – adună poporul) au izvorât , probabil, din iureșul acelor zile de neuitat în preajma anului 1989, când basarabenii, cu icoana Domnitorului în suflet, își revendicau dreptul la limbă, alfabet, demnitate de neam, cu alte cuvinte de revenire la spațiul etnic al valorilor, așa cum sesizăm în versurile ce urmează:

„ Mândră insulă latină,/ Te inundă hoarda slavă,/

Basarabie Română, / Basarabie Moldavă…/ Vezi că iar se face seară ,/

 Zi cu noapte cândse-ngână, /Reîntoarce-te în țară, / Basarabie Română!” (Basarabie Română).

Dorința de revenire la dimensiunile sacre ale ființărilor neamului, adică la matca strămoșească („ Reîntoarce-te în Țară,/Basarabie Română” ), l-a determinat să se mențină și în cadrul unor funcții social – politice, să devină participant direct al evenimentelor cruciale de ultimă oră. Aflat în funcția de consilier de Durlești timp de patru mandate consecutiv, dar și pe baricadele luptei pentru reîntregirea neamului românesc, poetul și folcloristul Ștefan Sofronovici manifestă și în continuare grija pentru sănătatea morală a contemporanilor săi, pe care-i dorește descătușați de convențiile sociale ale timpului istoric, încercând să-i încadreze în zona resorturilor sacre, în dimensiunile etnice ale românismului .În aceste circumstanțe, nu obosește să abordeze, dar și să cânte dragostea pentru Dumnezeu, dragostea pentru aproapele și dragostea pentru Neam și Țară. Aceasta se vede ca un fir  roșu în volumul de poezii „ Părinții ca sfinții,” apărută la Editura „ Pontos” din Chișinău în 2018 și reeditată la Editura „ Teocora” din Buzău în anul 2021. Dragostea de Țară fiind o temă prezentă în poezia noastră, Ștefan Sofronovici într-un fel oarecare, merge pe urmele lui Mateevici atunci când atribuie patriotismului o dimensiune etică și morală. Asemenea unui stegar din părțile Bugeacului, cu rădăcinile adânc împlântate în solul baștinei, acest luptător convins pentru idealurile noastre sacre, este în permanență la datorie, așa cum ne-a îndrumat în testamentul său, lăsat urmașilor, Ștefan cel Mare: „Să stați strajă la hotare, /Să păziți acest pământ!” ( 3. p. 73.) /„Când a fost să moară Ștefan.”

Acum, la ceas aniversar, când rodul dulce și acru al pământului de la acest început de toamnă se încadrează în spectacolul cosmic al naturii, iar conturul frunzelor în cădere sunt într-un fel marcate de vibrația doinirii populare și a revigorării spirituale din perspectiva noilor realizări, pe care i le dorim din tot sufletul, alături de semnul unei adevărate considerațiuni, îi urăm și în continuare noi succese în munca de valorificare a creației populare, noi împliniri în domeniul profesat, în calitate de specialist la Centrul Academic Internațional Eminescu și redactor- coordonator al Buletinului „ Mihai Eminescu,” noi realizări pe tărâmul cuvântului artistic, sănătate și fericire. La Mulți Ani!!!

Referințe bibliografice:

  1. Tudor Colac. O culegere de folclor valoroasă. Prefață la cartea ” Ilenuța Româncuța”: din repertoriul ansamblului folcloric ” Țărăncuța„ din Durlești: / Ștefan Sofronovici, Tatiana Sofronovici. Chișinău: Cu drag SRL, 2009.
  2. Ștefan Sofronovici. Tinerețea fără bătrânețe a poeziei populare. În cartea ”Ilenuța Româncuța”: Din repertoriul ansamblului folcloric ” Țărăncuța” din Durlești: /Ștefan Sofronovici, Tatiana Sofronovici. Chișinău : Cu drag SRL, 2009.
  3. Vezi: ” Ilenuța Româncuța”: Din repertoriul ansamblului folcloric „ Țărăncuța” din Durlești. /Ștefan Sofronovici, Tatiana Sofronovici: Chișinău: Cu drag SRL, 2009.
Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s