Academicianul Mihai CIMPOI, o lecție de vigurozitate a spiritului

Eugenia TOFAN, cercetător științific,

membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

O veste bună deschide dimineața acestei zile de 3 septembrie. Este o zi în care ne vom continua ideile bune cu o invitație de a savura ceva spiritual și înălțător sau, cel puțin, așa ne-am dori să citim în cronicile cunoașterii despre un Om, o Personalitate care trăiește și respiră cu istoria și cultura locului. Academicianul Mihai Cimpoi, critic şi istoric literar, redactor literar, eseist, eminescolog, filosof al culturii, iubit si apreciat în egală măsură în Republica Moldova și România, se apropie de frontiera octogenară.

Chiar dacă știm că și natura are căile ei, atingerea acestui privilegiat hotar este un merit exclusiv al său de a face înțelegeri cu Timpul, sfidându-l și provocându-l nu doar frumos, ci și mintal, și sensibil și chiar farmazonic, dar este un câștig și o bucurie a noastră că acest spadasin al spiritului continuă să ne bucure cu prezența și forța sa uriașă de creație în demersul său dedicat literaturii și culturii, cu umorul său debordat, cu glumele sale ce dau culoare neobișnuită oricărui eveniment, transformându-l într-o petrecere spirituală de înaltă clasă.  

Cu prilejul onorantului popas al vieții sale, aș dori să-i închin omagiatului zilei, acad. Mihai cimpoi, un gând de bine, de sănătate și de recunoștință, deopotrivă. Adevărat se spune că în viață întâlnim multă lume și câțiva oameni. Unul dintre cei puțini este Omul Mihai Cimpoi, pe care am avut privilegiul să-l cunosc și eu. Chiar dacă la început pare a fi un pic ezitant, anunțând anumite doze aferente de nițel sarcasm, probabil, are motivele lui. Cine știe cum a suportat de-a lungul anilor trădarea unor apropiați sau a falșilor prieteni..?. Ulterior, descoperi Omul care te ridică, care te ajută, omul care zidește, construiește și deși are verbul mereu la el, răspunde cu fapte. Așa cum ne-am obișnuit să credem că omul se cunoaște la drum și la nevoie, având fiecare o poveste a sa, exemplară pentru susținerea ideii, este și povestea că și eu l-am cunoscut la un drum. La un drum de debut al meu în aventura scrierii unei lucrări despre Academia de Științe a Moldovei, recent apărută. Nu are cine să-l lipsească pe acest fin observator al lucrurilor de meritul lui în susținerea multor începători în poezie, proză, publicistică, critică literară, cărora le-a fost chiar „naș de botez”, cum adesea afirmă chiar el, Mihai Cimpoi, cel care prin strălucirea sa nu are frică să mai adune și alte mici cristale.

Prezența academicianului Mihai Cimpoi, despre care un scriitor a spus că este „cel mai mare cărturar care trăiește azi la Chișinău”, nu răspândește nepăsare, dimpotrivă, fiind un juvaier al cuvântului și expresiei, care și-a anunțat decenii în urmă înclinația spre literatură și cultură, transmite un cumul de emoții, livrând un discurs structurat, convingător, deși pe chipul lui nu s-ar citi că ar vrea să rămână la masa marilor decizii. Păstrează reperele diplomației prin firea-i domoală și înțeleaptă, dar și surâsul simpatic și ademenitor, lucrul ce-i conferă un magnetism aparte, iar dacă simți nevoia de o sărbătoare, poți veni la evenimentele la care este protagonist sau la care participă cu vreo luare de cuvânt. Te încarci cu o doză de energie pe mai mult timp, crești intelectual și te înalți spiritual, și asta pentru că și privirea, și vorba și chiar tăcerea lui înseamnă ceva sau chiar foarte mult, punând la încercare multe minți.

În total respect față de adevăr, ar trebui să spunem că prin impresionanta sa operă de creație, demersul său de istoric și critic literar, tenacitatea scrierii continue cu care ne fascinează constant, fie e vorba de studiile sale, fie de articole profunde despre personalitățile de notorietate, publicate în fiecare număr al săptămânalului național de cultură „Literatura și Arta”, fie referințe la lucrările altor autori, fie prefețe la monografii etc., academicianul Mihai Cimpoi lasă de fapt o moștenire de patrimoniu pentru generații. Este autor a 60 de studii și eseuri monografice, a peste 3 000 de studii și articole apărute în publicațiile literare din spațiul românesc și de peste hotare, dar și a peste 200 de studii de prezentare a literaturii române apărute în toată lumea. Prin tot ce a creat Mihai Cimpoi, acest diriguitor de limbă, reper al culturii românești, a contribuit substanțial la reafirmarea și promovarea literaturii române din Basarabia, iar pasiunea cu care a cercetat și interpretat opera lui Eminescu îl situează în rândul celor mai renumiți eminescologi români.

Pe lângă multitudinea de lucrări de anvergură scrise de academicianul Mihai Cimpoi, memorabile rămân „Mihai Eminescu. Dicționar Enciclopedic”, o lucrare monumentală de unicat, dar și fundamentala operă „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia” (în mai multe ediții). Dar despre aceasta vor scrie criticii, nume valoroase ale breslei, confrați condeieri care îl cunosc, dacă nu de la de la începuturi, atunci mai din interior, cum ar veni, și care își pot aroga dreptul de a emite raționamentele de rigoare.

Voi aminti despre o idee absolut deosebită a academicianului Mihai Cimpoi, de a iniția și organiza, în anul 2012, la Chișinău, primul Congresul Mondial al Eminescologilor, reuniune la care au participat specialiști eminescologi, traducători, editori ai operei lui Eminescu din peste 10 de țări. Congresul s-a transformat într-o tradiție, ajungând la cea de-a X-a aniversare, iar prin aceste întruniri academicianul Mihai Cimpoi n-a făcut decât să-l descooere pe Eminescu lumii întregi, astăzi fiind considerat de uni critici „cel mai profund eminescolog din România ultimei jumătăţi de secol”.

Colegii de breaslă și prietenii lui de peste Prut mai spun că „cel mai mare critic literar român de azi este Mihai Cimpoi”, iar ca om Mihai Cimpoi „este un farmazon moldav” și asta, probabil, pentru că, așa cum afirmă ei, „e născut sub semnul poveştii, iar ursitoarele l-au împroprietărit cu un umor debordant, cu o plăcere şi o ştiinţă a calamburului care-i conferă magnetism şi fast spiritual ocrotitor”.

Astăzi, când omagiatul intră în plutonul octogenarilor, îl vedem ca pe un rapsod care cântă viața ca o perpetuă sărbătoare. Intelectual rafinat, de o eleganță solemnă, distins în atitudine și expresie, cu o cultură literară vastă, neobosit la scris, cald, senin, calm, cu ochi blânzi, deși un pic vicleni, ne dă mereu o lecție de vigurozitate a spiritului, schițând un zâmbet amical, semn că îi mulțumește Timpului pentru că i-a permis până acum să-și țese propriul drum, dar și să meargă pe cărarea propriei povești, făcută din cuvinte, din expresii, din cărți, ca zonă a maximei sale libertăți, dar și din oameni aleși. Da, aleși, pentru așa cum bine a observat regretatul Adrian Păunescu „Nu toți cei care sapă în jurul tău vor neapărat să-ți dăruiască o fântână cu apă proaspătă”.

Subscriu cu drag și convingere că acest, tot mai viguros al creativității, acad. Mihai Cimpoi, va sorbi mulți ani înainte din nesecata sa determinare de a crea, izvorâtă din pasiunea pentru cunoaștere exemplară, ceea ce ne va înnobila și intențiile noastre spre desăvârșire. 

Îi dorim, astăzi și întotdeauna, distinsului om de cultură, marelui intelectual Mihai Cimpoi sănătate și curaj pentru a sfida Timpul în continuare, dar și liniștea unei dimineți de septembrie pentru a mai scrie pagini alese în Cartea lui Cronos.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s