Boala și sfârșitul

  8801169   Munca zilnică la ziarul conservator „Timpul” îl epuiza. Polemicile cu liberalii îi tocau nervii. În nopțile de trudă la articole și poezii, își zdruncina sănătatea, în fum de țigară și cafele tari. Fiind singur, ducea o viață intimă dezordonată. Pe Veronica începuse să fie gelos. Îl nevrozau iubirile trecătoare pentru Mite Kremnitz ori Cleopatra Poenaru. Fire de boem, cheltuia imediat banii câștigați și era plin de datorii. Când buzunarele se umpleau, lua birja și se întâlnea cu prietenii prin cafenele, înecându-și sufletul neliniștit în petreceri bachice, care-l dărâmau.

       Binefăcătorul său Titu Maiorescu observă, la 23 iunie 1883, pe când poetul lua masa în casa bucureșteană a criticului, că mintea lui Eminescu se clatină. Poetul îi declara țanțoș că vrea să învețe albaneza și să se călugărească. Maiorescu rămase năucit. Aflase chiar de la Mihai că avusese dureri de cap, în timpul deplasării la Iași, unde trebuia să citească Doina, în prezența regelui Carol I, la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare. Dar nu s-a prezentat la inaugurarea oficială, temându-se să nu facă vreun gest nepotrivit în fața monarhului și mulțimii. A citit, totuși, poemul la serata „Junimii”, stârnind ropote de aplauze.

        Întors la București, cu dureri amplificate, poetul se duse la Cafeneaua „Capșa”, scoase revolverul și răcni că regale trebuie împușcat. De ce? Pentru că-i ține în brațe pe liberalii, care au sărăcit țara cu reformele lor. Împreună cu Gr. Ventura, s-a suit într-o trăsură, plecând la Cotroceni, unde regele nu era de găsit. La întoarcere, însoțitorul l-a poftit pentru o îmbăiere calmantă la Baia Mitraszewski. Se baricadă într-o cabină 8 ore, cântând și lăsând să se reverse apa peste tot, până când au spart ușa gardienii de la ospiciu și i-au pus cămașa de forță. A ajuns la „Casa de sănătate” a dr. Șuțu și Bucureștiul a aflat  îndată că „D-l Eminescu a înnebunit”.

     Geniul a intrat în hăurile minții întunecate, având simptome de gravă boală psihică. Au sărit prietenii ca să-l ajute: Titu Maiorescu, Ion Slavici, I. L. Caragiale, care – la aflarea veștii – a izbucnit în lacrimi.

       Eminescu a trait 39 de ani, însă de fapt și-a încheiat opera la 33 de ani, când boala l-a lovit necruțător. Din 1883 și până în 1889, a intrat într-o agonie prelungă, umblând neștiutor prin spitale și ospicii, din țară și străinătate, însă n-a mai putut scrie nimic important, cu toate momentele de revenire trecătoare. A trait din mila publică, apoi din mica pensie viageră oferită, cu întârziere, ce către stat (250 lei lunar).

       Cu ajutorul lui Maiorescu, este trimis (însoțit de vechiul prieten Chibici) la Viena, fiind internat la Spitalul Ober-Döbling, în noiembrie 1883. La 1 ianuarie 1884, mentorul său, care-I tipărise atunci volumul de Poezii, în condiții frumoase, la Editura Socec, vine personal la Viena și-I oferă bolnavului „ediția princeps”. Peste numai câteva zile, la 8 ianuarie 1884, moare la Ipotești căminarul, Gh. Eminovici, tatăl său.

        La scurtă vreme, tot în casa părintească, fratele Nicolae, bolnav și el, se sinucide prin împușcare. În acest timp, Eminescu își petrece convalescența într-o călătorie prin Italia, împreună cu Chibici. Cerând să revină în țară, Maiorescu îl sfătui să meargă în Moldova. Era ceva mai lucid și ajunse la Iași, locuind la prietenul Miron Pompiliu. A fost subbiliotecar la Biblioteca Centrală și profesor suplinitor la Școala Comercială. Nu se da în lături nici de la micile petreceri cu vin, de la care, desigur, nu lipsea nici Creangă. Era îmbrăcat în costumul său alb de vară, în bună dispoziție, încât a acceptat invitația amicilor de a intra în atelierul lui Nestor Heckdin Iași pentru o fotografie. Așa s-a realizat a treia imagine a poetului, la 35 de ani.

          A mai fost la băile de la Liman, lângă Odesa; la Cernăuți, în vizită la soră-sa Aglaia; la bolnița Mănăstirii Neamț pentru tratament, în urma unei noi crize violente; la Viena și în sanatoriul Hall, aproape de Insbruck; la Botoșani, unde sora sa paralitică Harieta s-a dedicate îngrijirii poetului (aici se realizează cea de-a patra fotografie, în atelierul Jean Bielig, la vârsta de 37 de ani); la București, unde-l luase Veronica Micle, pentru mai bune îngrijiri medicale.  În februarie 1889, fiind în total declin sufletesc, alienarea mintală atinge iarăși demența și este internat, din nou, la Sanatoriu dr. Șuțu. Pietrele i se păreau diamante, frunzele bani. Se credea Voievodul Matei Basarab. Pacientul Petrea Poenarul l-a lovit pe poet, în cap, cu o piatră trasă din praștie. Dar moartea, la 15 iunie 1889, nu provenea de la această zgârietură, ci era consecința unei endocardite mai vechi.

      Dimineață, l-au găsit fără suflare, tercut în univers. Creierul său cântărea 1495 de grame, aproape cât al poetului german

        Schiller, din care tradusese. Peste două zile, a fost înmormântat la Bellu, cu onoruri naționale.

         „Ai trecut hotarul lunii, bland luceafăr, înecat în am[r[ciunile ei, zdrobit de mizerii și de suferință…”.

       Cum povesteam mai sus, „îngerul blond” Veronica Micle, la 3 august același an, și-a pus capăt zilelor, înghițind arsenic. La Mănăstirea Văratec. Era doborâtă de pierderea lui Mihai și sora Harieta. La 14 octombrie 1889, sora oloagă și ftizică era dusă într-un coșciug sărac, la cimitirul din Botoșani. Iar în ultima zi a aceluiași an trist, când copiii îi cântau colinde la fereastra din Țicău, se prăpădea și bietul Ion Creangă.

       Din marea familie Eminovici, doi părinți și unsprezece născuți, au supraviețuit soartei blestemate doar două ființe: Aglaia s-a stins în 1900, iar mezinul Matei, militar de carieră, în 1929.

          Însă când toate s-au limpezit, după o vreme cu nori negri și grei, s-a produs o minune dumnezeiască: sus pe cer a răsărit iarăși Luceafărul…

Sursa: Eminescu și copiii / ediție îngrijită de Boris Crăciun. – Iași : Editura Porțile Orientului, s.a. – 168 p. 

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s