Sfântul Ierarh Petru Movilă-fiu al Moldovei și Părinte al Ucrainei

Ștefan SOFRONOVICI, scriitor, specialist la Centrul Academic Internațional Eminescu

La sfârșitul lunii decembrie 2021 s-au împlinit 425 de ani de la nașterea sfântului ierarh Petru Movilă, Mitropolit al Kievului, al Galiției și a toată Ucraina. Cu această ocazie marele prelat a fost comemorat la Centrul Academic Internațional Eminescu în data de 15 februarie 2022. Evenimentul s-a produs cu oarecare întârziere din cauza pandemiei de corona virus, care afectează lumea deja al doilea an. În calitate de interlocutor l-am avut pe domnul profesor universitar Igor Bercu, doctor în istorie, prodecanul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova. Dumnealui ne-a oferit o adevărată lecție de istorie despre această mare personalitate a secolului al XVII-lea, care se trage din os domnesc prin tatăl său Simion Movilă, iar prin maică-sa, dintr-o familie de nobili polonezi. Numele Petru i-a fost dat la botez în memoria străbunicului său Petru Rareș, fost Domn al Moldovei, fiu al lui Ștefan cel Mare. Vă propun o variantă scurtă a lecției de istorie pe care a oferit-o domnul profesor Igor Bercu în dialog cu subsemnatul.

  1. Date biografice din viața sfântului ierarh Petru Movilă

Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, al Galiției și a toată Ucraina, este una dintre personalitățile de vază, poate chiar emblematice ale Bisericii Creștine Ortodoxe din secolul al XVII-lea, dar și din actualitate. S-a născut la 21/31 decembrie 1596 (10 ianuarie 1597 ?) la Suceava, cetatea de scaun de pe atunci a Domnitorilor Moldovei, fiind și el fiu de Domnitor. Tatăl său, Simion Movilă, a fost hatman al Moldovei, apoi Domn al Țării Românești între anii 1599 – 1601, dar și Domn al Moldovei, în anii 1606 – 1607. Mama Marghita, se trage din neam nobil de polonezi, fostă prințesă.

  • Dinastia Movileștilor

Familia Movileștilor era una vestită între familiile de boieri ai Țării Moldovei din acele vremuri.

Un frate al tatălui său, Eremia Movilă, a fost Domnitor al Moldovei în anii 1595 – 1606, alt frate , Gheorghe Movilă, a fost Mitropolit al Moldovei. După moartea tatălui său, din cauza situației politice tulbure din Moldova, Petru Movilă a pribegit împfeună cu mama și frații săi, locuind o vreme în Țara Românească, apoi s-au stabilit în Polonia, când Petru era încă foarte tânăr. Mai târziu mama sa Marghita s-a călugărit luînd numele Melania.

  • Studiile

Primește o educație aleasă mai întâi în familie, acasă, apoi la vestita școală a „Frăției Ortodoxe ”din Lvov( Lemberg) și, probabil, la Academia Zamoiska din Zamosk. A studiat limba latină, limba greacă, limba slavonă și limba polonă, precum și discipline obligatorii la acea vreme: gramatica, poetica, retorica, dialectica și teologia. A studiat apoi în Europa Occidentală, la Univesitatea Sorbona din Paris și se spune că ar fi studiat și la Universitatea din Olanda. În Plolonia, după obiceiul nobililor din acele vremuri, a fost ofițer, a însușit mânuirea armelor și a luat parte la două lupte ale polonilor împotriva turcilor: lupta de la Țuțora din anul 1620 și lupta de la Hotin din 1622.

  • Refuză să accepte lupta pentru tronul Moldovei

După bătălia de la Hotin, Regele Poloniei Sigismund al III-lea, a remarcat atât devotamentul lui Petru Movilă pentru coroana Poloniei, cât și vitejia lui în luptă, recomandându-l Înaltei Porți spre a fi înscăunat Domn al Moldovei. Dar tânărul ofițer deja nu mai punea preț pe slava lumii trecătoare. El hotărâse să se lepede de „grija cea lumească”, astfel ofițerul Petru Movilă devine ostaș al lui Hristos, refuzând să lupte pentru tronul Moldovei, stăpânit cândva de tatăl său, Simion Movilă și de unchiul Eremia Movilă.

  • Ostaș al lui Hristos. Călugăr, apoi egumen.

Începând din anul 1622, datorită unei chemări lăuntrice, se pregătește pentru viața în Hristos și pentru Hristos, încă de la moșia sa din Rubejovca, zidind o biserică cu hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, precum îi stătea bine unui fiu de Domnitor al Moldovei. Apoi, sub înrâurirea starețului mănăstirii Pecerska Lavra, arhimandritul Zaharia Kopâstenski, hotărăște să se călugărească și este tuns în monahism în această mănăstire în anul 1625, la vârsta de 29 de ani. Amintim aici că în ideea de a se călugări a fost influențat și de rudela sale: unchiul Gheorghe Movilă, Mitropolitul Moldovei și maică-sa Marghita, care se călugărește și ea după moartea soțului ei. Datorită virtuților sale duhovnicești, peste doi ani, în 1627, la vârsta de 31 de ani, a fost ales egumen al Mănăstirii. Pe timpul egumeniei sale a pus în mănăstire bazele unui colegiu, care peste mai mulți ani se va transforma în celebra Academie Duhovnicească de la Kiev, unde a învățat și Alexei Mateevici. Situația Bisericii Ortodoxe era în vremea aceea tulbure și încordată din cauza încercărilor de catolicizare a nobilimii de către autoritățile polone de rit catolic, din cauza curentului religios de unire a Bisericii Răsăritene cu Biserica Catolică. Acest fenomen începe îndată după „ Unirea de la Brest- Litovsc” din 1596. Dar prin activitatea sa depusă timp de cinci ani ca egumen al mănăstirii a reușit să ridice prestigiul mănăstirii la un nivel înalt, necunoscut până atunci. A avut un rol esențial în apărarea drepturilor și libertăților ortodocșilor nedreptățiți de Uniachism. În calitate de egumen semnează la 16 august 1628 declarațiile Sinodului Ecleziastic de la Kiev, în care erau condamnați clericii ortodocși ce aderaseră la Unirea Religioasă de la Brest- Litovsc. În anul 1632 sprijină pe Wladislav I la înscăunarea ca Rege al Poloniei, iar acesta va recunoaște apoi drepturile eparhiilor Ortodoxe din cadrul Mitropoliei Kievului și va lăsa „ Frățiile Ortodoxe” să activeze nestingherite.

  • Ungerea ca ierarh. Moștenirea culturală și spirituală a Mitropolitului Kievului, al Galiției și atoată Ucraina.

În anul 1633, la catedrala Adormirii Maicii Domnului din or. Lvov, Petru Movilă a fost hirotonit arhiereu și a fost numit Mitropilit al Kievului, al Galiției și a toată Ucraina. În această funcție de Întâi Stătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a contribuit la îmbunătățirea vieții bisericești prin mai multe proiecte pastorale, misionare și edilitare. Pentru întărirea dreptei credințe Petru Movilă a sprijinit activitățile tipografice, publicând cărți de cult, cărți de zidire sufletească și cărți de învățătură. Sunt cunoscute câteva zeci de titluri de carte îngrijite de el. Pe vremea aceea editarea atâtor cărți era un fenomen rar și foarte important.

Lucrarea sa cea mai importantă, pe care a scris-o și care l-a făcut cunoscut în întreaga Ortodoxie este „Mărturisirea de credință.”La ședința Sinodului de la Iași din anul 1642 această lucrare a fost asumată de înreaga Ortodoxie .De asemenea, Sfântul Ierarh Petru Movilă a acordat o atenție deosebită învățământului teologic, sprijinind Colegiul său de la Kiev din bani proprii, vânzând moșia de la Rubejovca, pe care o avea înainte de a se călugări. A rezidit și a înfrumusețat biserici și mănăstiri, spitale și azile pentru nevoiași, asemeni marelui său predecesor, Sfântul Vasile cel Mare, episcop al Cezareei din secolul al IV – lea. A marcat profund viața visericii Ortodoxe din secolul al XVII-lea, arătând potențialul pe care Biserica îl are în îmbunătățirea vieții oamenilor atunci când nu este oprită de forțe ostile.

  • Canonizarea.

A trecut la Domnul în anul 1647, la 22 decembrie, după 13 ani de lucrare arhierească rodnică și benefică pentru Biserica Ortodoxă și enoriașii săi. A fost îngropat în Biserica mare a mănăstirii Pecerska. Averea sa a folosit-o pentru îngrijirea de școli și biserici. La 6 decembrie 1996, la 400 de ani de la nașterea sa, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei a săvârșit canonizarea ierarhului, fiind înscrisă în calendarul Bisericii Ucrainene la 31 decembrie. În anul următor, 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut canonizarea făcută de Biserica Ortodoxă a Ucrainei, iar în luna martie 2002, la 360 de ani de la Sinodul de la Iași din 1642, a fost proclamată oficial canonizarea sf. Ierarh Petru Movilă. Data serbării marelui ierarh în cadrul Bisericii Ortodoxe Române a fost stabilită la 22 decembrie, ziua mutării sale la Domnul. Este de datoria noastră să pomenim asemenea personalități, care au lăsat urme adânci în spiritualitatea europeană și să le promovăm ca modele pentru generațiile care vin.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s