Destinul literar al poetului lirosof Victor Teleucă 

( 90 de ani de la naștere)

Ștefan Sofronovici, scriitor, specialist la Centrul Academic Eminescu

În data de 19 ianuarie 2022, de Sărbătoarea Domnească Botezul Domnului sau Boboteaza, pe stil vechi (pe stil nou se serbează la 6 ianuarie) s-au împlinit 90 de ani de la nașterea poetului, eseistului, traducătorului și publicistului român basarabean (sau român moldovean) Victor Teleucă. Cu această ocazie distinsul poet a fost comemorat la Centrul Academic Internațional Eminescu. Despre el au vorbit academicianul Mihai Cimpoi, critic literar, filosof al culturii, Elena Dabija, directoarea CAIE, doctorandul Dumitru Gabura, și subsemnatul, toți fiind prezenți în incinta CAIE. La discuție au participat online și distinsul profesor de la Huși, Theodor Codreanu, critic literar și filosof al culturii, susținut de soția sa, scriitoarea Lina Codreanu, precum și cunoscutul poet și editor Traian Vasilcău. Legătura prin rețeaua de socializare Zoom a fost efectuată de către colega mea Rodica Cîrja, care a transmis online toată activitatea timp de circa două ore.

Succinte date biografice și de activitate

Victor Teleucă s-a născut la 19 ianuarie 1932 în satul Cepeleuți din județul Hotin, România, din părinții Maria și Gavril Teleucă. Satul se află în partea de nord a Basarabiei care este pământ românesc și până în anul 1940 a făcut parte organică din România. La 28 iunie 1940 aceste și alte teritorii românești numite Basarabia și Bucovina de Nord au fost ocupate de către Imperiul Sovietic, numit URSS și au rămas înstrăinate de România până în prezent, o parte din aceste teritorii se află și azi abuziv în componența Ucrainei… Se stinge din viață la 12 august 2002, la Chișinău, la vârsta de 70 de ani. De menționat faptul că în unele surse anul nașterii este indicat 1933, ceea ce este o eroare. Atât academicianul Mihai Cimpoi, cât și doctorandul Dumitru Gabura, ginerele poetului, care sunt bine documentați, au confirmat că anul nașterii este 1932. Învață mai întâi la școala de șapte clase din sat, pe care o absolvă în anul 1948, an în care scrie prima poezie. Publică primele versuri de timpuriu în ziarele Scânteia leninistă și Țăranul sovietic. În anul 1952 termină școala medie din Grinăuți – Moldova și activează un an de zile la ziarul raional din Briceni. În anul 1958 absolvă Universitatea Ion Creangă din Chișinău, Facultatea de Filologie și Istorie. Se angajează în calitate de redactor superior la Televiziunea Moldovenească. Tot în acel an debutează cu poemul Răscruce. Este un poet harnic și publică numeroase cărți, care apar la intervale mici de timp una după alta: La ruptul apelor (1960); Neliniști (1962); Din patru vânturi (1964); Îmblânzirea focului (1971); Momentul inimii ( 1975); Încercarea de a nu muri (1980); Întoarcerea dramaticului Eu (1983); Piramida singurătății  (2000), acesta fiind unicul volum pe care poetul l-a văzut editat cu grafie latină. Urmează postumele Ninge la o margine de existență (2002), la doar câteva luni după stingerea poetului; Decebal (2003); Improvizația nisipului (2006); Răsărit de Luceafăr ( 2010); Car frumos cu patru boi (2011); Mollis Davia (2011) ș.a. Toate postumele apărute la Chișinău au fost editate de către Dumitru Gabura cu familia sa, care și-a asumat atât munca migăloasă, cât și marile cheltuieli financiare. Apar câteva cărți și în România.

Se căsătorește în anul 1959 cu Lidia Tomuz, medic de specialitate. În anul 1960 se nasc doi gemeni, Eugen și Ion, decedați de mici, în anul 1961 se naște fiica Mariana, în anul 1965 se naște fiica Rodica.

În 1960 a fost șef de secție la revista Nistru, în 1962 este consultant la Uniunea Scriitorilor și redactor-șef adjunct la revista Nistru. În anul 1963 vizitează întâia oară România.

  • În anul 1971 publică volumul de versuri Îmblânzirea focului și traduce Peregrinările lui Childe Harold, autor marele poet englez George Gordon Byron. La capitolul traduceri pe parcursul anilor se adaugă și lucrări ale altor scriitori: A. S. Pușkin, M. Dudin, A. Tvardovski, I. Rainis și I. Martsinkiavicius.  În anul 1976 este Secretar al Uniunii Scriitorilor și îi apare în traducerea lui E. Axelrod Portrete în timp.

A fost redactor-șef al săptămânalului Cultura din 1964 până în 1976. În 1977 fondează săptămânalul Literatura și Arta, pe care îl conduce până în 1983 (cifrele coincid cu ale lui Mihai Eminescu,  cu  diferența de un secol), când este destituit din funcție de regimul dictatorial, pentru materiale valoroase, care adiau a schimbare și nu erau pe placul ideologilor comuniști.

A fost Laureat al Premiului de Stat, în anul 1980; Maestru Emerit în Arte, în anul 1983, și cavaler al Ordinului Republicii, în anul 1998.

Academicianul Mihai Cimpoi a schițat portretul literar al celui comemorat: „Poetul Victor Teleucă este un poet important în spațiul basarabean, dar și românesc. Este unul din liderii generației de aur, generație care a adus o nouă paradigmă culturală și a reabilitat valorile noastre – esteticul și eticul. Când vorbesc de etic, a subliniat ilustrul critic literar, mă refer și la sacru, care mult timp a fost la noi un termen tabu. Deci Victor Teleucă este un poet important în întreg contextul literar românesc, s-a impus printr-o formulă pe care eu am numit-o și mă bucur că și colegii mei au preluat-o: Victor Teleucă – lirosoful.(de la lirică și filosofie). Deci el a făcut lirosofie, nu lirică propriu-zisă. În acest context ne aducem aminte și de o mare personalitate, Dante Alighieri, de la nașterea căruia s-au împlinit 700 de ani, eveniment cultural în tot spațiul literaturii universale, dar și la noi. Dante a impus o formulă nouă, care unește ipostaza de poet ca atare cu ipostaza de om de știință. Iată că Victor Teleucă se înscrie în această categorie”, a concluzionat academicianul Mihai Cimpoi.

Theodor Codreanu, salutând atât pe acad. Mihai Cimpoi și echipa sa de la CAIE, cât și pe Traianus, a mărturisit că a avut emoții în legătură cu această legătură online, adică legătura prin Zoom, pe care au realizat-o Rodica Cîrja de la Chișinău și doamna Lina Codreanu de la Huși, soția sa. Redăm succint alocuțiunea domniei sale: „Bucuria mea este că tocmai în ziua de Bobotează îl sărbătoriți la Chișinău pe poetul Victor Teleucă. În opinia mea patru poeți sunt absolut magistrali în câmpul literaturii românești, doi din Basarabia și doi din România, anume Nichita Stănescu și Marin Sorescu, iar dincolo de Prut este vorba de Victor Teleucă și Grigore Vieru. Dacă Vieru este marele romantic naționalist, ca să zic așa, având toată viața nostalgia întoarcerii la Patria-Mamă (el zicea: „Unii au visat să zboare în cosmos, iar eu am visat toată viața să trec Prutul.”). Celălalt, Victor Teleucă, este așa cum s-a consacrat prin sintagma acad. Mihai Cimpoi – poetul lirosof. Un poet de mare acoperire spirituală la nivelul marilor poeți europeni și români. Mă refer la Lucian Blaga, care este și el un lirosof, la Ion Barbu, la Paul Valery ș.a. Ceea ce s-a realizat în ultima vreme în legătură cu promovarea operei lui Victor Teleucă este o triplă relevanță: în primul rând, faptul că opera lui, după ce a plecat dintre noi, a fost editată și reeditată prin strădaniile lui Dumitru Gabura, apoi a fost încercarea noastră de a-l promova în țară, pentru că până acum câțiva ani Victor Teleucă nu era deloc cunoscut prin cărți editate în România. Și mă pot mândri cu faptul că am reușit și eu să contribui la cunoașterea lui Teleucă în spațiul românesc. Această ediție apărută la Editura Academiei Române în colecția „O sută și una de poezii”, semnată de Victor Teleucă, constituie un eveniment important, pentru că a fost printre primele ediții din colecție, în care au mai apărut și alți câțiva scriitori din Basarabia: Grigore Vieru, Arcadie Suceveanu și se pregătește să apară și Nicolae Dabija.

O altă revelație în destinul literar al lui Victor Teleucă este respingerea acelei prejudecăți catastrofale pentru spiritul basarabean, încât Victor Teleucă era numit conformist, un afiliat doctrinei oficiale de atunci. Or, adevărul este cu totul altul. L-au recunoscut cei din generația lui, precum Grigore Vieru și Dumitru Matcovschi, care îl considera cel mai mare poet basarabean de după cel de al Doilea Război Mondial. Iată, deci sunt realizări care contribuie la punerea în lumina adevărului a vieții și operei unui mare poet”, a concluzionat harnicul critic literar de la Huși.

Tot online s-a inclus în discuție și poetul Traian Vasilcău (Traianus), care a adus un elogiu mai multor poeți din generația de aur (Victor Teleucă, Grigore Vieru, Gheorghe Vodă, Anatol Codru, Paul Mihnea, Dumitru Matcovschi, Andrei Strâmbeanu ș.a.) și a găsit cuvinte de recunoștință pentru cel care l-a susținut și l-a ajutat – Victor Teleucă. „Întâlnirea mea cu Victor Teleucă, ne-a mărturisit poetul de la bun început, a fost una specială. Poetul Serafim Belicov, consăteanul meu, care era finul de cununie al poetului, mi-a făcut trecerea spre spiritul lui V. Teleucă, spre personalitatea lui. Fiind previzibil, Teleucă a preferat  să-mi citească o carte, după aceea să se întâlnească cu mine. După ce a citit o carte, a prefațat o altă carte, „Poemele de pe timpul tăcerii de aur.” Am mai avut câteva întâlniri și mi-a semnat o recomandare de primire în rândurile Uniunii Scriitorilor, alături de Nicolae Dabija și Gheorghe Vodă. Față de Victor Teleucă sunt obligat să-i port o pioșenie până la ultima clipă a vieții mele, ca și față de ceilalți scriitori din generația de aur, pe care i-am pomenit.

 Cele șapte volume apărute postum cu strădania și nesomnul lui Dumitru Gabura demonstrează că Victor Teleucă a avut parte de o a doua naștere. Practic aceste cărți sunt un al doilea botez, sunt o a doua naștere. Domnul acad. Mihai Cimpoi spune că Teleucă este un lirosof, că scrie lirosofie. Eu aș spune că Victor Teleucă scrie simfopoeme. S. Saca  a scris că Grigore Vieru este un Mozzart al nostru, iar Victor Teleucă este un Bach al literaturii românești din Basarabia. Imaginea cu Grigore Vieru și Victor Teleucă de la lansarea volumului „Piramida singurătății” al lui V. Teleucă din incinta Editurii „Universul,” unde a avut loc lansarea, mi-a rămas până acum în fața ochilor. A venit Grigore Vieru cu o floare, probabil, o garoafă. S-a apropiat de Victor Teleucă și a spus tare, către toată audiența: „Iată un mare poet care în timpul vieții sale nu a  atins pe nimeni rănind cu o floare!” Această frază a spus totul despre V. Teleucă, a scos în evidență calitatea lui de mare poet, valențele lui lirice și filosofice, dar și calitatea lui rară în ziua de azi de om bun printre scriitori. Mă miră faptul că V. Teleucă deranjează și din postumitate, ceea ce sună foarte grav, neomenește, necreștinește. El își are locul lui în piramida literaturii, el a atins universalitatea prin poezia sa și prin eseistica sa cu totul deosebită. Cred că ar fi un act de justiție dacă Academia de Științe a Moldovei l-ar coopta post-mortem  în rândurile sale”, a concluzionat Traianus, recitându-ne în final o poezie dedicată lui Victor Teleucă.

Arestat de ciocîrlii

(Pentru Victor Teleucă)

Împodobit cu bucurii uitate / Şi călător prin amintiri mereu, / El bate-ades în uşa lui Socrate / Şi-aprinde-o lampă-n geamul lui Orfeu. / Luna-i aruncă trandafiri în poartă, / Dar el visează poezia lui, / Care îi face semn, îi vine-n soartă / Ca o copilă sfântă-a nimănui. / Azi arta e defuncta fără nume, / Fugind pe şine ca un tren în zori / Şi n-o s-o plângă nici un om din lume / Când va îmbrăţişa un lan cu flori. / O vor acoperi braţe de crinişti, / Vor prohodi împărăţii de ciori / Şi coborâtă-n cântătoare linişti /Stârni-va jalea oarbă-n trecători. / Doar timpul, galopând prin omenire, / Va ţine cont atunci de un Poet, / Care-a crezut bezmetic în iubire / Şi-n lumea ei s-a proclamat ascet. / Guvernatoarea tuturor — pustia — / Să i se dea de taină-a ordonat, / Academiile mi l-au uitat, / Da-n ochii lui îşi face cuib vecia. / O, chiar acum, când noaptea somn nu are / Şi bate-n caldarâm cu un pantof, / Trece prin noi — legitimă mirare, / Ca printr-un cer, Poetul-filozof. / Încoronat cu laurii tristeţii, / Bând al tăcerii vin de-atâtea ori, / El, piramidă a singurătăţii, / Urcând în Dumnezeu, cuvântă flori. / Când au râvnit cuvintele să-l spuie, / L-a arestat un stol de ciocârlii / Şi, prins în hora îngerilor, suie / Spre nevăzute lumi din galaxii. / Moartea va izbuti să ne seducă / Cu trupul ei zglobiu la un tangou, / Dar poezia fără Teleucă / Să-nvie nu va mai putea din nou. / Şi dacă nu vom reciti înaltul, / Uitând că-n el Poeţii s-au retras, / Iluzia o să ne facă patul / Şi visul ne va spune: „Bun rămas“.

Traian Vasilcău

Doctorandul Dumitru Gabura de la bun început a mulțumit tuturor acelora care au contribuit la promovarea operei, dar și imaginii poetului și publicistului V. Teleucă. Mai întâi s-a referit la academicianul Mihai Cimpoi, „care a binevoit să scrie prefețele la câteva volume ale lui Victor Teleucă, șapte la număr și două  despre poet  (monografia lui Th. Codreanu „În oglinzile lui Victor Teleucă,”  romanul-document „Pe timpul lui Teleucă”de A. Cibotaru), a spus D. Gabura. A menționat apoi cu bucurie: „În România, la reeditarea volumelor poetului, mi-au fost alături academicianul Gheorghe Păun, criticul literar Theodor Codreanu, editorii: Firiță Carp, care a reeditat „Piramida singurătății” , poetul și editorul Vasile Poenaru cu soția lui, Michela (editura eLiteratura), care au reeditat trei cărți: „Ninge la o margine de existență”, „Improvizația nisipului” și monografia lui Theodor Codreanu „În oglinzile lui Victor Teleucă”, în care criticul ni-l prezintă pe Victor Teleucă cu sintagma „heraclitian transmodern”. A mulțumit României, în special, Editurii Academiei Române pentru editarea antologiei  „O sută și una de poezii”. Apoi cercetătorul operei lui V. Teleucă a vorbit despre transmodernism, ce are la bază metodologia transdisciplinară.„Această mișcare culturală  cultivă o gândire paradoxală. Transdisciplinaritatea, concept elaborat și promovat de Basarab Niculescu, Theodor Codreanu, Pompiliu Crăciunescu ș.a., ne  aduce o altă grilă a criticii literare. Transdisciplinaritatea prevede mai multe niveluri de realitate. Opera lui V. Teleucă este una complexă, poate fi privită prin diferite grile, fapt ce m-a determinat să fac studii de doctorat asupra operei lui V. Teleucă,”a spus în finalul acestei comemorări doctorandul Dumitru Gabura.

Un gând despre “Destinul literar al poetului lirosof Victor Teleucă 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s