Mite Kremnitz și Eminescu

Mite Kremnitz -170 de ani de la naștere

Mite Kremnitz

În data de 4 ianuarie 2022, cu ocazia împlinirii a 170 de ani de la naștere, la Centrul Academic Internațional Eminescu a fost comemorată scriitoarea și traducătoarea de origine germană Mite Kremnitz. Ea a locuit în România pe timpul lui Mihai Eminescu și a fost prima traducătoare în limba germană din opera poetului nostru național.

Despre ea găsim informații în Internet, Wikipedia, dar și din alte surse. O găsim și printre cele 180 de persoane din viața lui Mihai Eminescu descrise de Zenovie Cârlugea în dicționarul său monografic „Mihai Eminescu – Dicționar Esențial – Oamenii din viața lui,” apărut la Iași: Tipo Moldova, 2019, 754 p. și care se află în fondul de carte al Centrului Academic Internațional Eminescu.

Scurte date biografice

A fost căsătorită cu doctorul Wilhelm Kremnitz, care era cumnatul lui Titu Maiorescu și a ajuns să fie medicul familiei regale din România, adică a regeluii Carol I și a reginei Elisabeta, care avea pseudonimul literar Carmen Sylva. Mite Kremnitz s-a născut la 4 ianuarie 1852 în orașul Greifswald, Mecklenburg – Pomerania Inferioară din Germania și a decedat la 18 iulie 1916, la Berlin, Imperiul German.

Este descendentă dintr-o familie aristocratică germană, tatăl ei, Adolf Carl Heinrich von Bardeleben, a trăit în perioada 1819 – 1895 și a fost profesor de chirurgie la Universitatea din Greifswald, iar mama sa, Augusta von Zumpt, era fiica marelui filolog și gramatician latinist Karl Gottlob von Zumpt. Numele ei de la naștere a fost Marie Charlotte, dar a preferat să fie numită Mite. Ea a mai avut o soră mai mică, numită Thea, născută la 23 august 1855.

Mite a urmat studii de literatură, filosofie, pictură și canto, mai întâi la Greifswald, apoi la Berlin, unde familia s-a mutat în anul 1868, după care și-a urmat studiile în Anglia.

Mama ei , Augusta von Bardeleben moare de timpuriu, în anul 1868, iar taică-său se recăsătorește după doar câteva luni cu nepoata sa Helene Kremnitz, cu 25 de ani mai tânără și fiindu-i verișoară Mitei. Din această cauză apar mai tîrziu contradicții între ea și membrii familiei Kremnitz. La vârsta de 20 de ani, în anul 1872, se căsătorește cu Wilhelm Kremnitz, cumnatul lui Titu Maiorescu, căsătorit cu sora lui Wilhelm, Clara Kremnitz. În anul 1873 vizitează România, la invitația lui Titu Maiorescu, la Iași, iar în anul 1875 soții Kremnitz se stabilesc la București. În scurt timp ei se integrează în societatea românească. Doctorul Wilhelm Kremnitz își deschide un cabinet medical, apoi ajunge medic primar la spitalul Brâncovenesc, iar în timpul Războiului de Independență coordonează spitalul militar instalat în Gara Cotroceni. Ajunge în cele din urmă medicul familiei regale a României. Moare la 31 iulie 1897 la Peleș, suferind o criză cardiacă în timp ce îl trata pe prințul moștenitor Ferdinand, care era bolnav de tifos exantematic. A fost înmormântat acolo, pe domeniul regal. Mite Kremnitz  cu soțul ei Wilhelm au vut doi feciori: Georg Titus, născut la 15 septembrie 1876 la București și Emanuil ( Manoli), născut la 7 octombrie 1885 la Peleș.

 După moartea soțului Mite Kremnitz se retrage în Germania cu cei doi fii, ca să le ofere un viitor mai sigur.

Activitatea literară și traduceri din limba română în germană

Legăturile familiei Kremnitz cu Titu Maiorescu, apropierea de familia regală, Mite Kremnitz ajungând doamnă de companie a reginei Elisabeta, dar și aptitudinile ei literare, le-au facilitat intrarea în lumea intelectuală a Bucureștiului. Printre doamnele invitate de către Titu Maiorescu la ședințele literare ale „Junimii” a fost și Mite Kremnitz, care, fiind interesată de literatură, a cunoscut la aceste întruniri pe Mihai Eminescu, Iacob Negruzzi, Ion Slavici ș.a. Pe parcursul aflării sale în România scriitoarea învață și posedă bine limba română, citește mult și participă la diverse întruniri printre poeți, artiști și politicieni, ca om de cultură, dar și în calitate de confidentă a Casei Regale.

Mihai Eminescu a cunoscut-o pe Mite Kremnitz ca autoare și traducătoare încă pe când lucra la Iași, în calitate de redactor la „ Curierul de Iași”, prin anul 1876. Pe paginile acestei publicații Mihai Eminescu face o scurtă prezentare unui volum publicat de Mite Kremnitz în limba germană „ Schițe românești”:„Romanische Skizzen” se întitulează un mic volum de narațiuni, copii de pe natură, povești populare și novele, traduse din limba română de d-na Mite Kremnitz. Precedată este cartea de-ointroducere asupra culturii române din veacul al XV-lea până astăzi și de critica d-nului Maiorescu contra direcției actuale a culturii noastre. Încolo cuprinde următoarele lucrări: La crucea din sat,narațiune de I. Slavici, Popa Gavril, copie de pe natură de I. Negruzzi, Cucoana Nastasiica de același, Popa Tanda de Slavici, Mihnea cel Rău, de Alexandru I. Odobescu, Doi feți- logofeți, poveste populară, Șanta, novelă de Nicu Gane. Asupra alegerii se-nțelege că nu ne vom pronunța noi, căci afară de Mihnea cel Rău toate celelalte lucrări au apărut în coloanele acestei reviste. Traducerea însă este foarte bună, căci reproduce pe cât este cu putință orice locuțiune românească prin una echivalentă germană. Caracteristic este că în România n-au luat pîn-acum nimeni act de aparițiunea acestui volum, afară de ziarul german din București „Epoche,” care au și reprodus în foiletonul său novela „ Popa Tanda.”(Mihai Eminescu).

După cum vedem, Mihai Eminescu apreciază traducerea ca fiind „ foarte bună”, dar cel care a ajuns pana numărul 1 a României, nu făcea aprecieri gratuite.

  • . Mite Kremnitz este prima taducătoare a lui Eminescu în limba germană. A tradus poeziile „Dorința” și „Peste vârfuri”, apoi și poemul „ Luceafărul.”Împreună cu Carmen Sylva au tradus din V.Alecsandri, M. Eminescu, Iacob Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, Th.Șerbănescu ș.a.( Carmen Sylva. Rumänische Dichtungen (Poeme românești), deutsch von Carmen Sylva, hrsg. und mit weiteren Beiträgen versehen von Mite Kremnitz, 1. Auflage, Kröner, Leipzig, 1881).

Mite Kremnitz a scris mai multe nuvele și romane, cele mai cunoscute dintre ele fiind romanele„Ausgewanderte” ( „Emigranta,”1890) și „Am Hofer der Ragusa”(„ La curtea din Ragusa”1902).

Mite Kremnitz și Eminescu

Mite Kremnitz l-a cunoscut pe Eminescu în calitate de redactor la ziarul Timpul din București, desigur, prin intermediul lui Titu Maiorescu. Așa cum poetul era mereu în criză de bani, Mite Kremnitz, dorind să-l ajute și având curiozitatea de a-l cunoaște mai bine, a luat o vreme lecții particulare de limba română de la el. Astfel Eminescu a devenit un cunoscut al familiei Kremnitz, fiind invitat ca oaspete la unele sărbători, îndeosebi de Crăciun.

La ziua ei de naștere, 4 ianuarie 1879, Eminescu i-a dăruit un album legat în piele roșie, în care avea o singură poezie – „Cu mâine zilele-ți adaugi…”

Mite și Eminescu au lucrat împreună și la un dicționar etimologic al limbii române (cel al lui Cihac).La una din întâlnirile lor în bibliotecă Eminescu a sărutat-o prin surprindere, apoi i-a citit un fragment din Dante: scena sărutului dintre frumoasa Francesca de Rimini și Paolo Malatesta din celebrul Cânt V. Mai pe urmă poetul i-a dedicat poezia „ Atât de fragedă,”care era desigur concepută pentru Veronica Micle. Unii cercetători vor concluziona mai târziu, că această atitudine a poetului trădează faptul că el nu iubea o femeie reală, ci iubea mai mult imaginea ideală a feminității pe care o proiectase liric. La rândul ei Mite îi citește nuvela „Ein Lebenslbild”, în care i-a făcut un portret lui Eminescu și el a rămas impresionat.

Din mai multe surse aflăm, că Mite devine amanta lui Maiorescu, spre disperarea soţiei acestuia Clara şi spre deznădejdea doctorului Wilhelm Kremnitz, soțul Mitei. În casa Mitei Kremnitz din București, pentru care Maiorescu achita lunar o rentă, s-au întrunit de multe ori şedinţele junimiştilor, unde era prezentă toată elita societăţii, în frunte cu Maiorescu și Eminescu.

Titu Maiorescu a observat apropierea dintre ei și, din gelozie, a îndemnat-o să-i amintească distanța socială dintre ei, mai spunându-i și de legătura lui cu Veronica Micle, „femeia cu bucle blonde”. Între Veronica Micle și Titu Maiorescu exista o dușmănie mai veche. Pe când era elevă,Veronica a depus mărturii împotriva lui Maiorescu, care avuse relații intime cu o profesoară. Din gelozie și din supărare pe Maiorescu Veronica numea femeile de la „Junimea” „ haremul lui Maiorescu,” iar pe Mite Kremnitz o numea „sultana haremului.”La rândul său Maiorescu îi divulgă lui Eminescu aventura Veronicăi cu I.L Caragiale, pentru a zădărnici căsătoria celor doi mari îndrăgostiți.

La un an după moartea soțului, în anul 1898, Mite Kremnitz se întoarce în Germania, publicând la diferite reviste traduceri din limba română. Ea își amintea cu nostalgie de patria ei adoptive România. A scris și niște „Amintiri fugare despre Eminescu.” În timpul Primului Război Mondial cei doi feciori ai ei, înrolați în armata imperială, ajung în România cu trupele de ocupație ale Puterilor Centrale și sunt de folos României și culturii române. Georg – Titus a permis recuperarea manuscriselor Fondului de Slavistică a Bibliotecii Academiei, care erau luate de către armata bulgară și urmau să fie duse în Bulgaria, iar căpitanul Emanuel Kremnitz, care a fost un timp șeful cenzurii, a salvat în anul 1916 arhiva lui B.P. Hasdeu de la Câmpina.

Arhiva Mitei Kremnitz se află la Biblioteca Universității din Cluj-Napoca.

Ștefan Sofronovici, CAIE

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s