Datini și obiceiuri de Crăciun la români

Ștefan Sofronovici, Centrul Academic Internațional Eminescu

Crăciunul, după cum se știe, este sărbătoarea creștină care celebrează nașterea Pruncului Iisus Hristos, Mântuitorul lumii creștine. Pe stil nou se serbează la 25 decembrie, iar pe stil vechi – la 7 ianuarie. Fiind o sărbătoare a luminii și a compasiunii față de semeni, Crăciunul este un prilej de mare sărbătoare și bucurie în familie, serbat cu bucate alese, cu daruri mult așteptate și oferindu-ne clipe magice, de neuitat. Crăciunul și Paștele sunt cele două mari sărbători Domnești ale creștinătății, numite și sărbători Împărătești, una mai frumoasă decât alta. În popor se spune: „ Crăciunul este sătulul, iar Paștele este fudulul.”Desigur că la Crăciun țăranii taie porcul, care cântărește vreo sută de kilograme, iar la Paște aceiași țărani taie doar mielul sau cocoșul, care sunt mult mai mici și nu pot oferi mâncare pe săturate, ca porcul la Crăciun.

Ștefan Sofronovici, scriitorfolclorist

Ce sunt datinile și obiceiurile? Conform DEX-ului, obiceiul este o deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă și îndelungată a aceleiași acțiuni, fel particular de a se purta sau de a face ceva, obișnuință, învăț. Datina, însă, este un obicei păstrat din vechime, consacrat prin tradiție, caracteristic pentru o colectivitate, tradiție. În lucrarea Poezia poporală Alecu Russo spunea pe bună dreptate: „Datinile, poveștile, muzica și poezia sunt arhivele popoarelor. Cu ele se poate oricând reconstitui trecutul întunecat.”(Alecu Russo, Opere, Chișinău, Literatura Artistică, 1989, p. 281).

 Sărbătoarea Crăciunului durează, în mod restrâns, trei zile: 25-27 decembrie pe stil nou și 7-9 ianuarie, pe stil vechi. Mai pe larg, sărbătoarea Crăciunului durează 19 zile: de la Ignat până la Bobotează (Botezul Domnului), ba chiar până la Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și înainte – mergătorul Domnului ( 20 decembrie -7 ianuarie, pe stil nou; 2 – 20 ianuarie, pe stil vechi). Datinile și obiceiurile de Crăciun sunt vechi, unele sunt transmise din generație în generație de veacuri, ba chiar de milenii. Principalul obicei de Crăciun este  colindatul, o sfântă datină, moștenită tocmai de la străbunii noștri geto-daci din neamul tracilor,asemănătoare cu „calendis” la romani. Pe vremuri, până la instalarea regimului dictatorial comunist, care era ateu, acest obicei era respectat de tot satul. Primii colindători ai satului meu de baștină, Batâr, din preajma Cimișliei, erau copiii mici, de 5-9 ani, care începeau colindatul de dimineață, pe la orele 10, apoi cei mai mărișori, de 10-15 ani, care colindau de la amiază până amurgea. Seara începeau a colinda flăcăii. Se organizau vreo câteva cete și răsuna satul de colinzi până după miezul nopții. Și gospodinele coceau colaci de trei feluri:colaci mici, colaci mijlocii și colaci mari. Țin minte că mama cocea de Crăciun vreo 2-3 cuptoare de colaci. Gazdele răsplăteau colindătorii cu diferite daruri, îndeosebi: colaci, dulciuri și bani. Colacii îi înșiram pe o ață mai groasă sau chiar pe o funie, la capătul căreia legam un băț de vreo 30 cm. lungime și colacii se opreau în el. Duceam uneori pe umăr câte un șirag aproape un metru: vreo 15-20 de colaci. Timp de vreo 10 ani, din 1964 până în 1974, când am intrat la învățătură la Chișinău, eu am colindat satul cu colinda Astă sară-ntunecoasă,deși știam și colinda „ Acui sunt aceste curțuri”.

      Dar nu în toate satele este tradiția colindatului. Etnologul Nicolae Băieșu, în lucrarea sa Obiceiurile și folclorul sărbătorilor de iarnă, enumeră mai multe tradiții etno-folclorice de Crăciun: 1. Semne populare ( despre cum va fi timpul și despre sosirea oaspeților) :„Crăciunul dacă cade Vineri, e iarna grea.” „Din ce parte vor veni oaspeții ne-o spune mâța ce-și linge botul. Privirea ei în altă parte decât la ușă alungă oaspeții.” „ Cântecul cocoșilor ne vestește venirea oaspeților.”2. Practici magice : „În zorii zilei se aștern prin casă paie, în amintirea nașterii Mântuitorului [ în ieslea vitelor].”„ După ce se spală, toți membrii casei merg de sărută mâinile, cei mai mici la cei mai mari, se felicită și apoi pornesc la Biserică,îmbrăcați în haine noi de sărbătoare.” 3. Masa ritualică. „Oamenii se străduiesc ca pe masa de sărbătoare să nu lipsească colacii, variate bucate din carne, mai ales de porc( răcituri, chifteluțe, cârnaț ș.a.), ouă, dulciuri, fructe, băutură.” „ După venirea de la Biserică, creștinii, mai întâi beau agheasmă, mănâncă o bucățică de anafură, adusă de la Biserică. Se crede că agheasma și anafura curăță sufletele de păcatele săvârșite peste an.” 4. Tradiții privind munca în zilele de Crăciun. „ Până la Războiul al Doilea Mondial în zilele de Crăciun, de regulă, nimeni nu lucra nimic. Mai ales femeile nu îndeplineau lucrări casnice importante ( torsul, cusutul ș. a.). „ Se sărbătore trii zâle pentru trii duhuri: Dumnezeu, Duhul Sfânt și Hristos.”5. Colindatul ( despre care am relatat la început).    6. Steaua, Irozii. „Obiceiul  Steaua este o varietate a Colindatului. Are calități comune cu tradiția religioasă-creștină Irozii ( Vicleimul), practicată inițial tot la Crăciun.” „ Steaua e făcută din două sâte închise. Pe ea e făcut Sfântul Hristos. Înăuntru e pus un clopoțel.”( Obreja Veche, Fălești). „De Crăciun umblă cu Steaua numai flăcăii, în grup de până la 15-20 de persoane.” (Boghiceni, Hâncești). „La românii din R. Moldova și Ucraina sunt atestate aproximativ 10 cântece de stea.”Irozii aparține de teatrul religios și este o piesă populară religioasă, care se juca pe timpuri la Crăciun, apoi la Anul-Nou. Piesa se mai numește Vitleemul sau Craii și are ca subiect omorârea celor paisprezece mii de prunci din porunca împăratului Irod, ca să-l taie pe Hristos. În unele localități Irozii și Steaua se practicau împreună, având aceeași temă.

7. Hora satului. „Mai ales în ziua a doua ori a treia de Crăciun, în toate satele românești din R. Moldova, Ucraina, Federația Rusă flăcăii organizau jocul ( hora) satului. Era o petrecere a întregii colectivități.” 8. Cumpăniile ritualice. „ Cei în vârstă de 30-50 de ani, se unesc câte 5-6 familii, bărbații și femeile. Se sfătuie dinainte: „ Facem Crăciunul? – Facem.” Vin toți la unu și cântă sub fereastră o colindă. După aceea vin în casă și stau la masă, mai cântă și alte colinde. Apoi se duc la altul și tot așa îmblă pe la toți cei din cumpanie.” ( Colincăuți, Hotin- Cernăuți).    9. Petrecerea flăcăilor colindători cu ocazia încheierii sărbătorii Crăciunului. „ De obicei, în ziua a treia de Crăciun, după terminarea sărbătorii, flăcăii fac și astăzi petreceri comune, numite diferit, după raioane. Pe alocuri în trecut se numeau vergel sau vergelat. Petrecerile se fac la hurdughie ori la casa unuia dintre membrii cetei de colindători. La petreceri sunt invitate ( pe alocuri) și fete mari, părinți ai acestora. Toată noaptea cântă muzica, stau la masă, dansează, se veselesc.” ( Citatele sunt din : Nicolae Băieșu, Obiceiurile și folclorul sărbătorilor de iarnă, Chișinău, 2014, Î.S F.E.P. „ Tipografia Centrală”, 836 p.). Materialul folcloric a fost studiat și adunat de către cercetătorii din Sectorul de Folclor de la Academia de Științe a Moldovei cu zeci de ani în urmă, până prin anul 1990, așa că informațiile din volumul citat nu sunt de ultimă oră.

 Cu regret, constatăm, că unele datini și obiceiuri dispar, dar ne bucurăm de cele ce s-au mai păstrat. Satele noastre sunt păstrătoarele acestui tezaur spiritual. Pentru satele noastre am compus următoarele versuri:

Odă satului

            Cu gândul la baștina mea,

            satul Batîr, Cimișlia

Sat, înmiresmat de veșnicie,

Leagăn de colinde și povești,

Ca un pom cu rădăcina-n glie

Pe moșia neamului rodești.

S-a-mpletit de veacuri și milenii

Soarta ta cu soarta sfintei țări,

Te-nghețau istorice troiene

Și –nfloreai din nou în primăveri.

De la munte pân la țărmul mării,

De la Bug și pân la Tisa, dar,

Vatra ta e însăși vatra țării

Pe pământul dacic milenar.

Ai brăzdat  pământu-n largul zării,

Din sudoarea-ți grâul a rodit,

Fiii tăi sunt însăși talpa țării,

Și prin tine Neamu- a dăinuit.

Prin destin legat de frunza verde,

Ai doinit la bine și la greu

Și-ai vestit că Neamul nu se pierde,

Dacă n-a uitat de Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s