IN MEMORIAM PERPESSICIUS

            Ștefan SOFRONOVICI

La 21 octombrie  2021 s-au împlinit 130 de ani de la nașterea lui PERPESSICIUS.

Cu această ocazie la Centrul Academic Internațional Eminescu în data de 26 octombrie a avut loc un eveniment cultural de comemorare a lui PERPESSICIUS, organizat și realizat de către academicianul Mihai Cimpoi, directorul onorific al CAIE, academicianul Eugen Simion (prin telefon, de la București), Elena Dabija, director executiv și subsemnatul, angajat la CAIE.

Cine este Perpessicius și care este aportul său în cultura românească? La aceste întrebări  au venit cu  răspuns participanții la eveniment, academicienii Mihai Cimpoi și Eugen Simion aducând cele mai relevante informații.

„Perpessicius, a spus acad. Mihai Cimpoi, este o personalitate marcantă în cultura românească, îndeosebi în literatură. S-a afirmat ca poet, eseist, critic și istoric literar, folclorist, cercetător și editor, membru al Academiei Române, remarcându-se prin munca de peste 30 de ani la editarea Operelor lui Mihai Eminescu. A fost apreciat cu Premiul Național pentru Literatură, în anul 1940 și cu Premiul de Stat pentru ediția Eminescu, în anul 1954. Este unul din puținii critici, care fac critică literară cu caracter „artistic”, a concluzionat Mihai Cimpoi.

Doamna Elena Dabija a spus că avem în fondul Centrului Academic Internațional Eminescu ediția Perpessicius a „ Operelor” lui Mihai Eminescu, câteva cărți semnate de Perpessicius, dar și  o colecție a revistei „Manuscriptum,”donată de regretatul acad. Anatol Codru.  Această revistă trimestrială a fost fondată de către Perpessicius în anul 1970, când era director al Muzeului Literaturii Române.  Despre unicitatea aceastei reviste vorbește elocvent regizorul, muzeograful și redactorul  Radu Băieșu: „ Lansată în anul 1970 de către Dumitru Panaitescu- Perpessicius, revista „ Manuscriptum”este unica în peisajul literar european ( și poate chiar în lume). Omul care a inițiat Muzeul Literaturii Române s-a simțit dator să împărtășească și altora comorile pe care le avea în custodie. De ce este unică această publicație? Pentru că în ea sunt tipărite numai opere necunoscute, nepublicate.” ( Citat din internet). În preambulul primului număr al revistei „ Manuscriptum,”întitulat „Programul nostru,” Perpessicius  anunța publicul care este rolul acestei reviste: „ Muzeul Literaturii Române a hotărît să editeze o publicațiune periodică trimestrială, în care să împărtășească, rând pe rând, câte ceva din colecțiile acumulate în cei peste treisprezece ani de existență ai instituției. Aceste colecții au crescut considerabil atât sub raportul cifrelor cât și sub acela al importanței lor. Datorită creditelor pentru achiziții, puse la dispoziție, întâi de Ministerul Învățămîntului și apoi de Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, precum și felurite donațiuni primite din partea unor instituții de cultură sau familii ale scriitorilor, colecțiile acestea au atins cifra impresionantă de 14000 de titluri…  Sub raportul importanței, colecțiile dețin întreaga gamă a documentelor privitoare la viața scriitorilor: manuscripte, acte biografice, corespondență, iconografie, obiecte rămase de la scriitori, lucrări plastice înfățișind  diferiți oameni de litere, etc.,etc.” ( „Manuscriptum,”, București, 1970, p. 3). Doamna Elena Dabija a mai menționat printre altele, că a avut ocazia să viziteze biblioteca din orașul Brăila, baștina lui Perpessicius.

Date biografice.

Perpessicius este pseudonimul lui Dumitru Panaitescu, născut la 21 octombrie 1891, în or. Brăila, în familia lui Ștefan și a Elizabetei Panaitescu, născută Daraban. Tatăl lui Perpessicius era muncitor. Academicianul Mihai Cimpoi ne-a descifrat, că Perpessicius  înseamnă trecut prin suferință. Și Dumitru Panaitescu a trecut prin suferințele războiului.

 Studii:  a) Școala primară din Brăila (1898 – 1902);  b) Liceul „ Nicolae Bălcescu” din Brăila (1902 – 1910);  c) Universitatea din București, Facultatea de Filologie Română și Romanică (1910- 1914). Primește licența în anul 1914.

 Activitatea  de muncă:

 Funcționar la Biblioteca Academiei Române ( 1914 – 1919). Participă la Primul Război Mondial, pe frontul dobrogean și este grav rănit (1916), rămânând infirm pentru toată viața, fiind nevoit să scrie cu mâna stângă și având o vedere slabă. După război  lucrează în calitate de profesor de limba română la diferite licee din orașele Arad, Târgul Mureș și Brăila,  apoi la București, din 1929 până în 1951, la Liceul „ Matei Basarab”. A fost director general al Bibliotecii Academiei Române (1957) și director al Muzeului Literaturii Române (1957- 1971).

                           Activitatea literară

„În literatura română contemporană,  Perpessicius se înscrie, indiscutabil, pe unul din locurile de frunte, prezentând o prestigioasă și prodigioasă personalitate creatoare. Desfășurând o activitate complexă, a izbutit să se realizeze deplin pe multe din coordonatele ei esențiale, marcând în literatura română contemporană o prezență de distinctă și distinsă originalitate.” ( Tudor Vârgolici, citat din internet).

Debutează în anul 1910 cu poezia „Reminiscență,”semnată cu pseudonimul D. Pandara, în revista „Versuri și proză” a lui I. M. Rașcu, apoi în anul 1911, cu schița „ Omida. Din lumea celor care se târăsc”, semnată cu pseudonimul Victor Pribeagu, în revista „ Flori de câmp” din Brăila. În anul 1915 semnează pentru prima dată cu pseudonimul Perpessicius, în revista „Cronica.” Colaborează la principalele reviste ale epocii: „Flacăra,”  „ Mișcarea literară,” „ Spre ziuă,”„ Cugetul Românesc,”„ Ideea europeană,”„România nouă,”„ Revista fundațiilor regale” ș.a.

Din anul 1925 până în anul 1927 conduce „ Universul Literar,” apoi face parte din redacția „Cuvântului”din anul 1927 până în anul 1933. Din anul 1934 până în anul 1938 deține cronica literară la „ Radio București.”

Ca poet se afirmă cu două volume: „ Scut și targă,” apărut în anul 1926 și „Itinerar sentimental,” apărut în anul 1931. Împreună cu I. Pilat întocmește  „ Antologia poeților de azi,”în două volume. Primul volum apare în anul 1925, al doilea – în anul 1928.

Academicianul Eugen Simion menționează, că Perpessicius, „în calitate de critic literar scrie foiletoane critice, care urmăresc cu maximă fidelitate mișcarea literară interbelică.” ( Citat din: Dicționarul Esențial al Scriitorilor Români”, p. 634).  În anul 1925 editează o culegere din acele foiletoane, intitulată  „Repertoriu critic,” după care urmează o serie de „ Mențiuni critice,”din anul 1928 până în anul 1946. Munca de editare a „Operelor” lui Mihai Eminescu începe în anul 1933. Primul volum apare în anul 1939, al doilea în 1943, al treilea în 1944, al patrulea în 1952, al cincilea în anul 1958 și volumul șase apare în anul 1963.  Articolele și studiile publicate în diverse reviste postbelice sunt adunate în seria de „ Alte mențiuni de istoriografie literară și folclor” (1961-1967) și „Lecturi intermitente” (1971).

 Începe editarea „Operelor” ( ediție de autor),  din care supraveghează vol.1  (1966), vol.2 ( 1967) și vol. 3 ( 1971).

    În prefața primului volum al „Operelor” lui Mihai Eminescu, editat în anul 1939 la București de către Fundația pentru Literatură și Artă „ Regele Carol  II „Perpessicius nota:„ De la 25 ianuarie 1902, dată la care Titu Maiorescu ceda Academiei Române manuscrisele câte deținea de la Mihai Eminescu, editarea operei aceluia ce nu apucase, în viață fiind, să-și publice singur volumul, intră într’o nouă fază. Ceea ce se știa de câțiva familiari sau numai se bănuia cu privire la o activitate infinit mai întinsă a poetului, apare de astădată lămurit. Cum tot mai lămurit și mai insistent se face simțită nevoia editării integrale, a operei lui. Ecourile se succed, cu regularitate, și cu cât mai mult se dă la iveală din ineditul acestor inepuizabile grânarii, cu atât mai mult se înțelege cât de necesară, cât de imperativă este nevoia publicării laolaltă a tuturor relicvelor sale.” (Citat din: Mihai Eminescu.  Opere, vol.I, p. IX). Perpessicius a apreciat și proza literară a lui Mihai Eminescu: „ Căci proza literară a lui Eminescu nu stă cu nimic mai prejos de poezia sa, nici ca dată în evoluția scrisului nostru în proză, nici sub raportul caracterelor originale, specifice scrisului eminescian.” ( Mențiuni critice, Litera, Chișinău, 1997, p.65):

 Din echipa lui Perpessicius a făcut atunci parte și acad. Eugen Simion, care a participat la comemorarea înaintașului său prin legătură telefonică, făcută de acad. Mihai Cimpoi. Domnia Sa a relatat că l-a cunoscut pe Perpessicius și a învățat multe lucruri utile de la el. Munca la editarea „Operelor” lui Mihai Eminescu a fost o adevărată școală pentru el. Lucrul se făcea manual, el cpoiind cu mâna toată proza literară a lui Eminescu. Eugen Simion l-a caracterizat pe Perpessicius astfel: „Critic dublat de un fin erudit, fără pedanterie, adept al unui stil „artist” în analiza operelor, Perpessicius lasă falsa impresie a unui spirit bonom, generos în judecăți, afirmând totuși – la o lectură mai atentă – sub fraza barocă, aprecieri acide, rostite însă cu o mare curtenie. În critică Perpessicius nu a fost partizanul unei singure școli literare. A îmbrățișat cu căldură toate direcțiile și formulele artistice, din convingerea că un critic literar nu trebuie să aibă prejudecăți sau preferințe. Criticul manifestă, în consecință, o egală curiozitate față de o operă naturalistă sau față de o alta simbolistă, primește cu o emoție totdeauna de sărbătoare lucrarea unui scriitor cunoscut și scrierea unui debutant. Le analizează cu minuție, le introduce într-un cadru larg de referințe literare, le apropie de  opere  ilustre, studiază atent etiologia îndepărtată a motivului artistic, făcând adesea lungi și voluptoase incursiuni în literatura universală”. ( Citat din: Dicționarul Esențial al Scriitorilor Români, p.634 ).

Perpessicius a rămas fidel angajamentului său de critic și istoric literar, pe care l-a exprimat încă în tinerețe într-un articol publicat în revista „Ziua” în anul 1933:„Voi plivi însă orice prejudecată sectară și mă voi sili să comentez orice operă, din orice zonă ar veni. Nu voi pretinde nici un soi de certificat, cu excepția unui buletin care să arate că opera e vaccinată de un cât de relativ interes […]. Voi arunca cât mai hotărât, ca pe o Satană, ipocrizia și, vorbind de o scriere, voi căuta să transcriu cât mai lămurit ecourile abia distincte, voi vorbi, cu alte cuvinte, disprețuind sau lăudând, după împrejurări. Dacă blamul va fi de multe ori surâzător, în loc să fulgere o spaimă ca-n Apocalipsă, entuziasmului însă nu-i voi pune frâu și slobod îl voi lăsa să măsoare zările.” (Perpessicius. Citat din: Dicționarul Esențial al scriitorilor români, p.634).

La Centrul Academic Internațional Eminescu  putem găsi „Operele” lui Mihai Eminescu în 17 volume,  6 dintre ele editate de Perpessicius, iar restul volumelor, de către discipolii săi, precum și câteva cărți semnate de Perpessicius:„Mențiuni critice”, Chișinău, Editura Litera, 1997, 336 p.; „ Opere,” vol. 2, București, 1967, 466 p.; „Opere,”vol. 3. București, 1971,                     

336 p.; „ Alte mențiuni de istoriografie literară și folclor (II), București, 1964, Editura Pentru Literatură, 428 p.

                   Referințe bibliografice

  1. Mihai EMINESCU, „Opere”, vol. I, București, Editura Vestala, Editura Alustus-D, București, 1994, 526 p.
  2.  Mircea ZACIU,  Marian  PAPAHAGI,  Aurel SASU                            (Coordonatori)  „Dicționarul Esențial al  Scriitorilor  Români”. Editura  Albatros, București, 2000, 922 p.
  3. „Manuscriptum”, București, 1970, 180 p.
  4.  PERPESSICIUS. „Mențiuni critice”, Chișinău: Litera,1997, 336 p.
  5. Internet.   

https://studio.youtube.com/video/Wt-SqiYlkeA/edit

                                                                                                                              

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s