"Ceahlăul limbii române": Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani – d. 19 octombrie 1961, București) 
Preşedinte al Uniunii Scriitorilor, membru în Consiliul Mondial al Păcii, M.Sadoveanu a fost unul dintre cei mai prolifici scriitori din literatura română ,fiind comparat cu aproape toţi marii scriitori ai lumii, academician, om politic.Excelent exegete al sufletului românesc, Sadoveanu a scris peste 120 de volume, depăşind prin talentul său toate curentele literare cu care a fost contemporan. Prin temele predilecte (natura, istoria, vânătoarea, pescuitul, viaţa ţărănească etc.), reflectate armonios printr-o viziune realistă şi legendar-mitică, Sadoveanu a evocat viaţa românească în aspectele ei cele mai fundamentale. 
Vă propunem un fragment din lucrarea „EMINESCU” de Mihail Sadoveanu:
” Să ne aducem pururi aminte de Mihai Eminescu, cel mai ales între toţi scriitorii acestui neam, apărut pe neaşteptate în literatura lâncedă şi convenţională a epocii, în viaţa lui scurtă a dus arta poeziei la înălţimi neîntrecute până astăzi , îmbogăţind ritmul, rima şi expresia artistică, a dat cuvintelor simple valori nouă şi armonii surprinzătoare, sentimentelor adâncime unică, viziunilor orizont nemărginit.
   Pe lângă acest progres al artei scrisului, Eminescu a îmbogăţit limba şi a legat poezia cultă de producţiile din veac ale cântăreţilor anonimi ai neamului.
   Acest monument măreţ al literaturii poporului nostru a fost clădit în mai puţin de douăzeci de ani în care se numără şi anii de suferinţă când poetul a fost copleşit de o boală necruţătoare, care la 1889 i-a întrerupt brusc cursul vieţii.
   Acest monument măreţ al literaturii, „mai durabil decât arma”, a fost clădit între chinuri morale într-o epocă de nepăsare şi neînţelegere a geniului său, în neliniştea crâncenă a vieţii cotidiene, a lipsei umilitoare de haine şi pâine, în exploatarea unei societăţi literare şi a unui club politic.”

Neamul Șoimăreștilor / Mihail Sadoveanu. – Chișinău: Ed. Herra, 2005. – 236 p.

Romanul Neamul Şoimăreştilor împleteşte planul istoric al unei realităţi posibile cu cel al ficţiunii, întru realizarea unui univers verosimil, adevărat în plan uman şi estetic. Povestirea, ca timp al referinţei, se întinde pe durata a trei domnii: Aron Vodă, Ștefan Tomșa doamna lui Ieremia Movilă cu fiul ei Alexăndrel. Şoimăreştii, neamul de care vorbeşte romanul, sunt implicaţi în marile evenimente ale acestor domnii.

Sadoveanu, Mihail. Domnul Trandafir şi alte poveşti şi povestiri pentru copii / Mihail Sadoveanu. – Bucureşti: Sedcom Libris, 2008. – 169 p.

Povestirea  „Domnu’ Trandafir”, scrisă de Mihail Sadoveanu, a fost prima oară publicată în anul 1905, în revista „Albina”, urmând să fie publicată din nou în anul 1907 în volumul scriitorului, „La noi în Viişoara”.Sadoveanu, scrie această operă din recunoştinţă, respect, admiraţie, dragoste pentru dascălul său, Mihai Busuioc, idolul lui în viaţă. Va fi mereu o amintire plăcută în sufletul elevilor săi, iar Mihail Sadoveanu îi va fi veşnic recunoscător, fiindcă l-a învăţat gramatica, punctuaţia şi învăţătura sufletească, ce au alcătuit baza meseriei sale.

Sadoveanu, Mihail. Creanga de aur / Mihail Sadoveanu. – București : Editura Mihail Sadoveanu, 2015. – 216 p.

«Creanga de aur, romanul de dragoste din 1933, e o poveste simplă, în ramă, cum se spune, adică relatată de un personaj, cum sunt atâtea altele în literatura lumii, de la Halima la Decameron și, de ce nu, la Hanul Ancuței. Vă atrag atenția că sunt multe fire străine intrigate în țesătura poveștii lui Sadoveanu, de exemplu basmul Cenușăresei sau istorii și personaje minunate din Biblie sau din așa-zisele cărți populare. Protagonistul romanului, Kesarion Breb, are ceva, lucru neremarcat de nimeni până acum, din biblicul Iosif, acela a cărui soartă o va repovesti, într-unul din marile romane ale anilor ’30-’40, așadar în același timp cu Sadoveanu, Thomas Mann.»

Sadoveanu Mihail. Ţara de dincolo de negură; Hanul Ancuţei / Mihail Sadoveanu. – Bucureşti: Art, 2011. – 245 p.

   Natura este, în universul lui Mihail Sadoveanu, un personaj urmărit cu multă atenţie şi curiozitate. natura este locul unde omul se întîlneşte cu lumea mitului, a poveştilor, a fantasticului, adică  Ţara de dincolo de negură. Nu numai pușcașii și pescarii sunt oameni ai naturii, ci toate personajele sale, în ipostazul lor de vânători, chiar când sunt recrutate dintre intelectuali. Și tot așa nu numai oamenii vechi evocați în câteva bucăți și nu numai oamenii primitivi de subt munte și din bălțile Dunării sunt din trecut, ci toți vânătorii săi. Mai întâi, prin patriarhalismul îndeletnicirii lor și în al doilea rând, prin ceea ce e ancestral în instinctul care-i duce prin munți și văi și prin bălțile misterioase. 

 Hanul Ancuţei, capodoperă a marelui scriitor, cunoscută chiar şi de către cei care n-au citit-o şi folosită, ca un brand gata făcut, în industria hotelieră, este o megapovestire despre arta povestirii. Într-un han cu ziduri ca de cetate şi cu o hangiţă, Ancuţa, plină de ,,vinon-ncoa”, într-un timp pierdut în negura timpurilor şi totuşi nu prea îndepărtat, se desfăşoară în fiecare seară un ceremonial al istorisirii unor întîmplări eşite din comun. Spectatorii sunt şi actorii acestui show patrialhal care mizează mult pe vinul adus în garafe pîntecoase, ca acelea care îi plăceau lui Eminescu ( cînd mergea la ,,Bolta rece” cu Ion Creangă), şi pe …lentoare. Nimeni nu se grăbeşte, nimeni nu recurge la excentrităţi pentru a-şi mări audienţa, deşi o anumită preocupare pentru raiting exista; nu întîmplător, unele istorisiri sunt precedate de o promovare insistentă şi, în plus, în cazul uneia dintre ele, se practică amînările repetate, pentru a crea o aşteptare în rîndurile ascultătorilor. Alex. Ştefănescu

Nicoară Potcoavă / Mihail Sadoveanu. – București : Ed. Militară, 1990. – 380 p.

Acțiunea romanului începe în anul 1576 la doi ani după asasinarea mișelească a lui Ion-Vodă, angajat deplin în conflictul cu marea boierime dinăuntrul țării și cu dominația otomană din afară. La hanul lui Goașcu Haramin, se bea vin vechi din ulcele noi și se istorisesc momente din viața domnului Ion-Vodă, cu ocazia sărbătorii numite Rusalii. Această crâșmă se află „la o răspântene de drumuri care apucau spre Roman și Piatra Baia, spre Valea Siretului și scaunul tarii”. La Tuchilați, fusese în acea zi iarmanoc, iar la intoarcere, au poposit la Gorașcu Haramin, mai mulți oameni din satele învecinate. Acolo petreceau vreo „zece-doisprezece gospodari” care împărtășau „minciuni înțelepte auzite la iarmanoh despre necazurile țării petrecute în acea primavară”.

Sadoveanu, Mihail. Măria-sa puiul pădurii: roman / Mihail Sadoveanu. –București: Herra, 2003. – 192 p.

Mihail Sadoveanu prinde a depăna îndepărtata istorie a Genovevei de Brabant şi „mai ales a copilului domniei-sale” la loc de popas, în răscrucea drumurilor. La acea vreme, pe undeva pe aproape, marele duce Valentin de Brabant se pregăteşte să-şi dea fiica, pe buna şi frumoasa Genoveva, drept credincioasa soţie comitelui Siegfried, neînfricatul războinic din Trever. Şi tot la acel sfat cititorul se va întîlni pentru prima dată cu cavalerul Giuseppe Golo, strămoş de spiţă directă al shakespearia­nului lago.

 Dar, atmosfera romanului părîndu-ţi familiară, te laşi ispitit de o primă întrebare : de ce îşi începe Sadoveanu povestirea în tonul atît de firesc popasului de caravan-serai moldovenesc din Hanul Ancuţei î Să fie acesta un „truval” literar la îndemîna povestitorului ? Răspunsul va fi altul şi către el te călăuzeşte prozatorul însuşi, făcîndu-ţî cunoscuţi pe aceşti neguţători care leagă Apusul Europei de părţile ei dinspre Răsărit, către acest răspuns le poartă prezenţa starostelui de vînători al comitatului : Andrei Valahul, sclav din părţile Cumaniei, de la apa Moldovei, şi a fiicei lui, domnişoara Berta, camerista Genovevei, care, o dată intrată în căsuţa tatălui său, devine Păuna, după numele cel din copilărie.

 În ultimile pagini ale cărţii, uşor disimulat, ca într-un epilog firesc, Mihail Sadoveanu îşi mărturiseşte ideea sa de localizare a acestui motiv al literaturii universale, şi, in acelaşi timp indică şi principalele izvoare străine pe care le-a folosit.

 Sadoveanu, Mihail. Nada florilor: Amintirile unui pescar cu undița / Mihail Sadoveanu. – București: Editura Tineretului, 1968. – 200 p.

Cuprins:
Ma cheama in trecut amintirile /Unchesul Haralambie coboara din munti si din cantece batranesti /Bunicul meu rotarul /Cum am scapat de la moarte pe Coltun /Povestea lui mos Pricop Litavoi /Raiul de la Nada Florilor /Lelea Ileana isi aduce aminte de trecut /Nacazurile breslei /In care am insemnat si povestea lui Dimitrache Hau /Evenimentele neasteptate si aparitia lui Alecut,tinichigiul de la Pascani /Cum am trimis ravas unchesului Haralambie /Tulburari,amaraciuni si primejdii /Eu dau teza faimoasa la aritmetica,iar Culai devine campion in lupta libera /Domnul inginer descopere pe vinovat /Vesti de la rai /In creste admirati mea pentru unchesul Haralambie si pentru prietinul Alecut .

Ochi de urs și alte povestiri / Mihail Sadoveanu. – Iași : Ed. Polirom, 2004. – 460 p.

Romanul Ochi de urs, devine, tot mai desluşit, expresia tămăduirii unui om de o „vrăjmăşie” care „s-a stârnit” asupra sa: nevasta unui pădurar ce trăieşte izolat, în vârf de munte, suferă de o prelungă lăuzie şi moare: „E moartea Euridicei, care are ca efect coborârea lui Orfeu în infern – în cazul nostru un infern interior”. (Alexandru Paleologu). Ochiul de urs, despre care se spune că ar fi „însuşi Necuratul” este prilejul „înduhovnicirii” progresive a lui Culi Ursache, în urma vizitării Pustnicului (la iniţiativa mamei lui Culi, o femeie energică şi robustă). Semnele „eliberării” sale de obsesia „ochiului de urs” – prietenul cu care are un „rămăşag” – sunt retragerea sa la o cabană (foarte asemenea unei chilii), postul şi rugăciunea. Şi tot acolo deprinde a trăi sfatul Pustnicului: Împacă-te cu oamenii şi legile lor ca să te linişteşti!”.

 Sadoveanu, Mihail. Dumbrava minunată. Zâna lacului și alte povestiri / Mihail Sadoveanu; postfață și tabel cronologic de Fănuș Băileșteanu. – București: Agora, 2005. – 240 p.

  Copilăria petrecută în mijlocul unei naturi feerice, cu bucuriile sau tristeţile caracteristice vârstei, constituie problematica multor povestiri de neuitat scrise de Mihail Sadoveanu (Părul din ograda bunicilor, Băieţel, La mestecănei, Ianoş Năzdrăvan, Un om năcăjit s.a.).
       Dumbrava minunată se distinge printr-o impresionantă vibraţie artistică, autorul realizând „una dintre cele mai încântătoare combinaţii de realitate şi poezie”. Sub aspect compoziţional, povestirea cuprinde nouă capitole, fiecare având câte un titlu semnificativ: Se vede ce soi rău este duduia Lizuca, Duduia Lizuca plăsmuieşte o expediţie îndrăzneaţă, Sfat cu Sora Soarelui etc. Desfăşurarea epică simplă evidenţiază drama unei fetiţe orfane, tiranizate de mama vitregă, temă întâlnită în numeroase alte basme şi povestiri. Cadrul de desfăşurare a acţiunii este conceput într-o simetrie perfectă, în prim-plan apărând :
       a) Salonul doamnei Mia Vasilian, populat de personaje caragialiene, ale căror trăsături de caracter, deliberat îngroşate, luminează, prin con¬trast frumuseţea morală a Lizucăi ;
       b) „împărăţia minunilor” din feerica dumbravă a Buciumenilor, pe care o străbate fetiţa însoţită de prietenul ei Patrocle;
       c) episodul final în care se prezintă împlinirea aspiraţiei eroinei, de a trăi fericită în casa bunicilor, lângă cei dragi.

  • Opere sadoveniene : Domnul Trandafir și alte povestiri minunate; Haia Sanis; Creanga de aur; Poveștile de la Bradul Strâmb; Venea o moară pe Siret; Povestiri din război; Cazul Eugeniei Costea; Țara de dincolo de negură; Măria sa puiul pădurii; Impărăția apelor; Paștele Blajinilor; Istorisiri de vânătoare; Alexandria sau istoria lui Alexandru Macedon-Esopia; Ostrovul lupilor; Anii de ucenicie; Nada florilor; Nopțile de sânziene; Ochi de urs.

Romane istorice: Neamul Șoimăreștilor; Viața lui Ștefan cel Mare; Frații Jderi; Nicoară Potcoavă; Șoimii; Nunta Domniței Ruxanda; Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s