Leonida Lari: sinonim al Curajului și al Dorului nostru de Libertate

„ Se face ziua albă și încă n-am dormit

Pe acest pământ pe care cumva m-am ispășit.

Privesc tăcută-n soartă, paharul meu e plin,

M-am isprăvit cu o viață de luptă și de chin”…

Ziua alba de Leonida Lari

Leonida Lari (Liubov Tuchilatu) s-a născut la 26 octombrie 1949, în satul Bursuceni, raionul Sângerei, şi a decedat la 11 decembrie 2011, Chişinău. A fost poetă, publicistă, politiciană şi militantă pentru reunirea Basarabiei cu România. Leonida Lari s-a aflat printre fruntaşii Mişcării de eliberare naţională din Republica Moldova în perioada 1988-1991. A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS şi în Parlamentul României. A scris poezii din anii de şcoală. A debutat la revista „Nistru”. A editat 24 de volume de poezie și proză, precum și a tradus din poezia universală.
 

Lari, Leonida. Anul 1989 / Leonida Lari. – Chișinău : Ed. Hyperion, 1990. – 188 p.

 De patrie
Când, aspră, mă scutură seara
Din ziduri prin pomi întomnați,
Mă sprijin cu gândul de țara
Străbunilor mei luminați.
Lari, Leonida. 101 Poeme/ Leonida Lari. –Bucureşti : Ed. Biodova, 2009. – 99 p.

Lumina dragostei

„De ce aş rîde, cînd nu are haz,
De ce aş plînge cind nu are rost,
Dar lacrima se scurge pe obraz –
Eu plîng lumina dragostei ce-a fost.” …
Lari, Leonida. Epifanii/ Leonida Lari. – Galaţi : Ed. Porto-Franco, 1994. – 74 p.
Pe aceste dealuri înnegurate, pe aceste dragi șesuri de țară colindam cândva, fără a bănui măcar, că undeva, lângă neștiutoarea-mi copilărie înfloresc răbdător știutorul meu suflet. Astfel am intrat în destin, mușcată de mici întâmplări, ferindu-mi instinctiv trupul de loviturile din afară.

Lari, Leonida. Infinitul de aur/ Leonida Lari. – Timișoara : Ed. Augusta, 2001. – 274 p.
Încrezătoare în cuvinte și condamnată la însingurare, poeta – o ființă de lut hrănită cu foc de taină – își „scrie pe aer” poemele. E drept uneori cu lejeritate versificatoare, cu neglijențe surprinzătoare, oferind un relief axiologic accidentat. Ea este însă un uriaș „strigăt de durere” și reprezintă – cum frumos și drept scria Marin Sorescu – „un nume mare și luminos”. Adrian Dinu Rachieru
Lari, Leonida. Lira şi păianjenul/ Leonida Lari. – Chișinău : Ed. Hyperion, 1992. – 224 p.
Foarte rar se întâmplă ca poezia unui autor să ne confunde atât de mult cu viața sa, iar viața-i să devină poezie într-un grad atât de înalt, ca în cazul Leonidei Lari, un nume de pe acum mare și luminos. Poeta este expresia minunată a unei lungi tradiții: pătimire, trăire, contopire cu bulgărele de pământ pe care s-a născut, disperarea acetuia, năzuința și chiar împlinirea-i… Marin Sorescu

Cădere de frunze:  „Cad frunze peste capul meu și-al tău, / Peste-ale tale gânduri și-ale mele, / Cad frunze ca părerile de rău, / De stăm pe loc, ne-acoperă cu ele. / Să mergem, cât nu ne-au acoperit, / Căci în căderea asta se conține / Și moartea verii care ne-a iubit, / Și a iubirii mele pentru tine. / Cad frunze și tu nu mai știi ce faci, / Și pleoapele-ți închizi peste vedere, / Să mergem, dragul meu, de sub copaci – / E-un farmec trist în blânda lor cădere”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s