Comemorarea românilor basarabeni, victime ale deportărilor staliniste

(72 de ani de la al doilea val de deportări)

Ștefan SOFRONOVICI, Centrul Academic Internațional Eminescu

6 iulie 2021, la CAIE au fost comemorați românii basarabeni, care au căzut victime ale regimului de ocupație comunist-stalinist prin deportare.

Ce a însemnat deportarea? Deportarea a fost intrarea în casele gospodarilor pașnici, pe la orele două de noapte, a unui grup de teroriști înarmați, care îi speriau pe oameni și îi anunțau să se gătească în 20-30 de minute, că vor fi evacuați din casele lor, case făcute cu mâinile lor, din munca lor. Cam așa s-au făcut deportările în satele basarabene și bucovinene, ocupate de către armata sovietică la 28 iunie 1940. Oamenii pașnici, neînarmați, fără nici o vină erau scoși cu de-a sila din casele lor, încărcați în vagoane de vite și duși în Siberia, Kazahstan și alte localități îndepărtate stăpânite de Rusia țaristă, apoi de URSS.

Profesorul universitar Anatol Petrencu, doctor habilitat în istorie, a fost invitatul nostru alături de Andrei Olari, fost deportat. Ambii au relatat despre tragediile a sute și mii de familii de români nevinovați, oameni cinstiți și gospodari care anume pentru faptul că erau harnici și gospodari, având case bune, având caii și boi, trăsuri și unelte de lucru, au fost evacuați din casele lor ca în locul lor să vină activiști de partid, din cele patru vânturi, să facă colectivizarea și să instaureze puterea sovietică represivă.

Domnul profesor Petrencu a menționat că au fost trei valuri de deportări, după cum urmează: 1. Primul val de deportări a avut loc la 12-13 iunie 1941, cu 80 de ani în urmă. Atunci au fost deportați circa 32 423 (treizeci și două de mii) de persoane dintre care 6250 au fost arestați. 2. Al doilea val de deportări, cel mai mare s-a petrecut cu 72 de ani în urmă, în data de 5-7 iulie 1949. Atunci au fost deportați circa 40 de mii de persoane. Ocupanții au numit operațiunea Iug (Sud). 3. Al treilea val de deportări s-a petrecut în data de 31 martie-1 aprilie 1951, atunci a fost deportați cca 5917 persoane. Dar cifrele sunt aproximative, sar putea să fi fost mai mulți.

Domnul Andrei Olari a spus că toate relele pentru românii basarabeni au început de la 28 iunie 1940. Apoi a povestit, că familia lor din satul Țahnăuți, raionul Rezina, a fost deportată, deoarece tatăl său era profesor, era cărturar și era gospodar. Dumnealui, cu durere în glas și cu lacrimi în ochi, a povestit drama familiei lor. Părinții lui  tocmai cumpărase materiale de construcție pentru casă și după ce au fost duși în regiunea Kurgan, din materialele lor de construcție bolșevicii au făcut club în sat, de unde propagau ideologia comunistă, vorbeau despre „raiul comunist”. El a povestit  un caz   tragic, care s-a  întâmplat în vagonul în case a fost îmbarcată mama sa, cu trei copilași: unul de 8 ani, altul de 4 ani și al treilea de un an jumătate. În drum spre Kurgan una din femeile deportate a născut. În condițiile inumane din vagonul pentru vite în care erau duși bieții basarabeni, pruncul a murit în scurt timp. Mama a înfășurat copilul mort în niște haine și la o stație a rugat santinela să le dea voie să-l înmormânteze.

Santinela a luat copilul mort și l-a aruncat la o gunoiște din stație. Niște câini care erau la gunoiște au început să mănânce trupul copilului. Mama s-a aruncat asupra câinilor  să-și ia pruncul, ca să-l înmormânteze. După ea s-a vârât și bărbatul în haita de câini. Santinela a început să împuște și oamenii din vagon au văzut cu groază că ambii părinți zăceau morți la pământ, iar un câine era mort și el, cu piciorul femeii în gură. Ne-au dat dat lacrimile când am auzit această tragedie. Iată cum am fost noi tratați de ruși, de regimul sovietic.

Profesorul Petrencu a menționat că Rusia mereu face politică acolo unde sunt câțiva cetățeni ruși sau vorbitori de limbă rusă. Ideile imperialiste de cucerire sunt actuale și astăzi pentru conducerea de la Kremlin. Noi trebuie să știm aceasta și să ne apărăm identitatea și libertatea noastră.

Domnul Andrei ne-a mărturisit că zilele acestea, împreună cu alți buni români și buni creștini, au sfințit două troițe întru cinstirea memoriei celor deportați.

O troiță a fost sfințită la o biserică din sectorul Râșcani, unde locuiește domnul Andrei Olari și alta în satul de baștină Țahnăuți, raionul Rezina.

Domnul Olari a adus o poezie dedicată deportaților, pe care o reproducem:

Noi nu vrem închinare stelei pe Kremlin,

Da crucii de la Putna, căci sufletu-i creștin

Noi nu dorim Siberiei, noi nu dorim Kurgan,

Țara-ni-i Moldova și-n inimi e Ștefan.

În vagon de marfă ai fost încărcat,

Te-au luat cu sila și te-au deportat.

Departe de casă, pe meleag străin,

O inimă-n-necată în amar și chin.

Lacrimi și durere, suflet necăjit,

Trăind pe-această lume, ce oare ai greșit?

Te-au dus la judecată, fiind nevinovat

O, suflete blajine și fără de păcat.

Glia ți-a fost mamă, iar plugul meseria,

Femeia și copii, ți-au fost avuția.

Cu mâini bătătorite ai muncit din greu,

Cum ți-a fost viața, știe unul Dumnezeu.

Care-ți este vina, de te-au înstrăinat

De-ale tale neamuri și de al tău sat?

Ai fost în sudoare, crimă n-ai făcut,

Harnic și onest, așa toți te-am știut.

Ți s-a stins lumina de atât venin,

Poate e de vină vitregul destin?

Mormânt fără nume și nici cruce n-ai,

Fie-ți a ta viață veșnică în rai.

Alexei Druță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s