EMINESCU, OPERE, POEZII, Cronologii și simbioze poetice

Vă propunem spre citire această ediție în două volume, unde primul include opera eminesciană din anii 1866-1876 și are 1582 de pagini, iar al doilea volum include opera din anii 1877-1883 și are 1760 de pagini. O asemenea operă a îngrijit și Dumitru Murărașu în 1983, numită Mihai Eminescu. Viața și opera și tot Murărașu a scris Comentarii eminesciene, editată în anul 1967, însă aceste două volume sunt îngrijite de Valentin Coșereanu și fac parte din colecția „Opere Fundamentale”. Ediția este prefațată de coordonatorul acestei colecții – acad. Eugen Simion, care spune că suntem în epoca în care eminescianismul se conturează și capătă substanță. Drepturile ediții aparțin Academiei Române și Editurii Fundației Naționale pentru Știință și Artă. București 2020.

Valentin Coșereanu este fost custode al Casei de Creație de la Ipotești, colaborator al lui Noica și Petru Creția, deci, a avut acces la suficientă informație pentru a se documenta și a îngriji o asemenea ediție.

Prefața reflectă în primul rând necesitatea acestor volume pentru cei cointeresați de substanța germinativă a operei eminesciene în profunzimea ei complexă și evolutivă, dar și deosebirile acesteia de ediția precedentă și mai ales, ce are în plus față de ediția lui Murărașu, din 1982. Eugen Simion subliniază din start faptul că aceasta urmărește opera integrală a poetului, inclusiv poeme și fragmente ignorate de Dumitru Murărașu, printre care și traducerile făcute de E..

Chiar din primele câteva zeci de pagini ale primului volum este adusă Lista Manuscriselor Eminesciene, aceasta fiind însoțită de note informative ale scrierilor, dar și ale înregistrărilor. Apoi urmează capitolul numit Cronologie, ce reflectă Viața, opera, contextul socio-cultural, rapoarte la manuscrise și amintirile contemporanilor. Cronologia începe de la rădăcinile genealogice ale lui Eminescu, care spun că strămoșul său a fost turc – Emin Efendi – care fiind negustor, s-ar fi pripășit la Vatra Dornei, apoi la Suceava și mai apoi la Botoșani, unde a fost botezat creștinește schimbându-și numele în Eminovici și căsătorindu-se cu o româncă. Admit că, aici este rădăcina motivului pentru care poetul era poreclit „turcul” de unii de la ziarul Timpul.

După mamă, însă, Eminescu era indiscutabil rus, căci moșul ei – Alexa Potlov, era un muscal fugit din Rusia din cauze politice și oprit în apropiere de Serafinești, se ocupa de albinărit, sub numele de Donțu. În acest capitol sunt date mai multe variante despre genealogia poetului, pe care cel mai bine, le cunoștea Eminescu însăși, nu doar din discuțiile familiale, ci din studierea actelor, așa cum era obiceiul lui de cercetare.

Eminescu nu a fost un sărăntoc, cum era prezentat pe vremea comunismului, el era aristocrat, dar a trăit în neînpliniri financiare, pentru că era stăpânit de febra creației. Nu ar fi ajuns la noi atâta comoară de manuscrise, dacă el s-ar fi îngrijit de partea materialnică.

Valentin Coșereanu aduce inovații foarte utile și anume, date esențiale înscrise în cronologia vieții și a operei, în special ceea ce semioticienii  numesc biografeme – mici istorioare din viața poetului, numai că toate acestea editorul le așterne în contextul socio-cultural, cu întâmplări și reacții ale contemporanilor.  

Aceste informații, inclusiv bibliografia acestora, sunt încăpute în primele 268 de pagini, numerotate cu cifre romane, după care urmează opera în sine, la fel cu originalitate în care editorul îmbogățește fiecare poem cu o fișă informativă (.!.), ce include variantele și comentariile în jurul acestuia, de la însemnările marginale ale poetului, până la opiniile criticilor (.!.).

Coșereanu face trimitere la surse de referință, începând cu ediția lui Titu Maiorescu din 1883, până la ediția lui D. Vatamaniuc, din 2010, totodată subliniind, că Eminescu, fie a plasat fragmente în alte poeme, fie le-a adus din alte poeme, oricum, a încercat să cuprindă necuprinsul. Chiar dacă nu a reușit să le găsească o formulă ideală, el și-a pus întrebări la care nu există răspunsuri, ceea ce demonstrează transdisciplinaritatea atemporală a cugetării eminesciene.

Deci, punctul de reper fundamental rămân totuși manuscrisele geniului, cu explicite comentarii, așa cum le-a descris și G. Călinescu, și Perpessicius. Valentin Coșereanu a preluat aceste scrieri, doar că le sistematizează și le prezintă cronologic și în plus, odată cu publicațiile lui Eminescu, el prezintă și informații despre ce au publicat alții în paralel cu E., ce au publicat prietenii, dar și neprietenii lui, inclusiv, ce a notat Maiorescu în jurnalul intim.

Asta este o muncă enormă de cercetare istorică, însă aceste informații ne ajută să înțelegem nivelul egregorului în care se nășteau operele poetului și ce mentalitate avea societatea în acele timpuri. Încă un moment inovator este și faptul că Val. Coșereanu reflectă nașterea și evoluția unui poem: de la prima schiță, cum se transformă până la ultima variantă a manuscrisului, care pentru Eminescu – căutător de perfecțiune, ce era, cum l-a numit regretatul acad. Alexandru Surdu, hiperperseverent – au rămas nefinisate și nepublicate.

Despre aceste postume G. Ibrăileanu spunea că trebuie să rămână nepublicate, ca nu cumva imperfecțiunea lor să afecteze imaginea geniului, însă analizând biografiile altor genii, constatăm, că o capodoperă se naște foarte rar, fie în scriere, în pictură, în sculptură, invenție, desăvârșirea în artă, oricare ar fi ea, este precedată de o serie de nedesăvârșiri, care ar fi bine să fie cunoscute. Bunăoară, într-o operă nefinisată se poate ascunde un germene desăvârșit, deoarece la fel sunt rodul muncii acelui geniu.

Acad. Eugen Simion a spus cumva, că proza politică necesită o cercetare mai profundă, dar părerea mea este, că și Fragmentarium-ul necesită cercetări riguroase, deoarece Eminescu a descris fenomene din fizica cuantică, pe care știința nouă abia acum le studiază, ba mai mult, în Fragmentarium sunt descrise nu doar fenomene cuantice, dar multe detalii exacte, până și numărul particulelor subatomice ale Modelului Standard, descoperit în 2012, inclusiv particula lui Dumnezeu, care a fost găsită cu ajutorul colliderului de la CERN. Acel număr a fost ignorat și neînțeles de eminescologi de-a lungul anilor, însă foarte concret în acel context, în care E. a descris cum are loc materializarea informației în eter. După descoperirea Modelului Standard, devine limpede rostul acelui număr și chiar validează teoria. Astea sunt chestiuni de importanță hotărâtoare pentru cercetarea fenomenelor fizice în sine, dar și pentru validarea ideii că E. a făcut și știință și nu știință newtoniană demonstrată, ci știință profundă, pornită din atemporalitatea ciclică descrisă în Veda hindusă și extinsă în viitorul fizicii cuantice încă necunoscută în plină ființă nici azi. Ochiul minții lui E. a văzut multe fenomene cuantice transcendente.

Aceste momente, găsite de subsemnata și prezentate la Congresul Mondial al Eminescologilor, dovedește necesitatea unei analize repetate a manuscriselor eminesciene, deja prin prisma științei noi. Perpessicius stătea zile întregi în sala mică a Academiei Române, cu manuscrisele poetului, încercând să găsească sensul adevărat al vre-unui termen scris de E., pe cât de caligrafic, pe atât de neciteț. Iar dacă eminescologii de ieri au muncit foarte mult la descifrarea scrisului eminescian, pentru a ne pune la îndemână aceste scrieri, ar fi cu rost acum să analizăm sensurile prin prisma noilor descoperiri științifice. Acest fapt, demonstrează importanța altor ediții, care se cer în colecția „Opere fundamentale”.

Analizând ce a spus Slavici, că odaia lui E. era plină de fițuici cu formule matematice fără sens, admitem că, anume acolo era sensul cel mare al deznodământului! Nu este exclus, că acele numite de Slavici „fițuici” au fost aruncate, ca și niște diamante imense nimerite pe mâinile neandertalienilor, pentru că matematica lui Eminescu era legată nu doar de versuri, ci și de fizică, și de astronomie, era transdisciplinară. Bunăoară, în unul din manuscrise găsim următorul gând poetico-științific: „Finalitatea poeziilor mele este să descopăr ecuațiile matematice ale universului, ale lumii, ale continentelor, ale țărilor, ale orașelor, ale corpului omenesc…”.

O atare premisă pornită din macrocosmos, care este Universul și ajunsă oarecum la microcosmos, care este corpul uman, ținând firul roșu prin toate fenomenele existente între aceste două polarități, cu siguranță are criptat pe undeva deznodământul, acel dangăt al clopotului pe care l-a auzit sărmanul Dionis, când bolțile se rupeau și albastrul lor cădea ca fulgerul în nemărginire, într-o clipă cale de-o mie de ani. Să nu credeți că este o simplă digresiune, toate aceste le spun cu scopul de a justifica necesitatea acestei ediții, dar și ale altora, cu ideia, că fiecare generație trebuie să aibă câte o ediție a operei eminesciene, analizată prin prisma noilor concepte și aspirații.

Prin ediția de față, Valentin Coșereanu face un salt în acest sens, publicând scrierile în ordinea lor evolutivă, ca cititorul să aibă ocazia să parcurgă acel traseu al transformărior unei opere, analizând fenomenele ce apar și dispar din cugetările poetului pe parcursul redactărilor, aceste transformări condiționate de trecerea prin diferite stări de spirit ale autorului, bolnav de sentimentul imperfecțiunii și neîmplinirii, iar diferențele dintre aceste variante asigură originalitatea lucrării.

Varianta acestei ediții ne oferă și reacțiile criticilor mai noi, de după anul 1980, reconstituind intertextualitatea și o noua abordare prin prisma istoricului literar. Aceasta fiind încă un pas spre a-i redescoperi ființa geniului, dar încă neînțelegându-i esența.

 Ana SÎRBU

Publicitate

Un gând despre “EMINESCU, OPERE, POEZII, Cronologii și simbioze poetice

  1. tatianapanaitescu

    IDENTIFICAREA ACELUI EMIN EFENDI – ÎN BIOGRAFIA LUI MIHAI EMINESCU, – PREDECESOR AȘADAR, DE ORIGINE TURCĂ,/ PRECUM ȘI A UNUI FILON SLAV/ ÎN GENEALOGIA RALUCĂI IURAȘCU/ FIE CĂ SUNT IPOTEZE, FIE CĂ NU SUNT/ – ORICUM, ELE NE DUC MAI DEPARTE ÎN INVESTIGAȚIE. ASTFEL, ÎNȚELEGEM MAI BINE VERSURILE ,, CĂCI TE IUBEAM CU OCHI PĂGÂNI/ ȘI PLINI DE SUFERINȚI/CE MI-I LĂSARĂ DIN BĂTRÂNI/ PĂRINȚII DIN PĂRINȚI/,,(PE LÂNGĂ PLOPII FĂRĂ SOȚ). SAU ,,CE SUFLET TRIST,,…
    FAPTUL CĂ ÎN,, SĂRMANUL DIONIS,,/ÎN EPILOG,/ APARE AFIRMATĂ DE CĂTRE NARATOR PREZUMȚIA UNEI DESCENDENȚE ARABE,/ ÎNTRE AVATARURILE CE-L VOR FI PRECEDAT /CA DAN-DIONIS// FAPTUL CĂ TRĂIEȘTE NOSTALGIA UNUI CAFTAN PE CARE L-AR FI PURTAT ODINIOARĂ, LA CARNAVAL,/ DAR ȘI CĂ AR FI VORBIT LIMBA ARABĂ/ – UITATĂ ÎN MOD IMPREVIZIBIL, ÎN PREZENT/, …CONFIRMĂ TEORIALUI G.C.YOUNG/ ASUPRA INCONȘTIENTULUI COLECTIV.
    REGRESUL ÎN SUBCONȘTIENT/ PE CARE ÎL PRESUPUNE/ ACTUL POETIC ABISAL/ ÎN CAZUL POETULUI EMINESCU…,NE AJUTĂ SĂ ÎNȚELEGEM/ SAU SĂ INTUIM CUMVA/ CĂ MARELE SCRIITOR ȘI-A ASUMAT ROMÂNISMUL CU FORȚA STIHINICĂ/ ȘI CU PATOSUL STRĂMOȘESC, GREFATE IDEOLOGIC ȘI FIINȚIAL, PRIN EXPERIENȚA DE A FI TRĂIT ÎN UNIVERSUL NOSTRU GEOGRAFIC – ASTFEL ÎNCÂT SĂ AJUNGĂ A ROSTI. SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM. DESIGUR CĂ S-A INCLUS ȘI EL/ EMINESCU/ ÎN ACASTĂ APARTENENȚĂ,/ DEȘI I SE SPUNEA FIE/ ALBANEZUL/ FIE TURCUL …ETC. INTRANSIGENȚA/ TURCULUI, ÎNCĂPĂȚÂNAREA PĂTIMAȘĂ A ACESTUIA/ ESTE UN FAPT CUNOSCUT- ÎN MENTALUL ROMÂNESC,/ DUPĂ CUM PATIMA ȘI EXTREMELE SUFLETULUI RUS/ /SLAV, DEASEMENEA/ //
    CONCLUZIA LUI CĂLINESCU/ ÎN CE PRIVEȘTE/ ACEL ,,CRIN CU PUTEREA AROMELOR SALE/ INEFABIL, UNIC, RAR,, CRESCUT/ PE PĂMÂNTUL ȚĂRII NOASTRE/…IATĂ, O REALITATE/ EXPRIMATĂ METAFORIC – PENTRU A DESEMNA SUFLETUL CARE A EMANAT O CREAȚIE ÎNTEMEIETOARE A LIMBII ROMÂNE. CUIB , MATRICE SPIRITUALĂ FAVORABILĂ SINTEZELOR CARE AU URMAT SĂ FIE SCRISE DE CEI CE AU MERS PE FIRUL ACESTEI ROSTIRI ÎN ROMÂNEȘTE.
    EMIN/ EMIR//
    ,, ȘI EL E EMIRUL/ ȘI TOATE LE ARE,,…(NOAPTEA DE DEEMVRIE – AL. MACEDONSKI)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s