Ion Anton „Ieșirea din uitare”

Ieșirea din uitare: roman / Ion Anton. – Chișinău: Lumina, 2019. – 224 p.

Cartea este unica modalitate care ne conduce pe adevăratul făgaș al cunoașterii, iar cunoașterea ne duce spre lumină și perfecțiune. Acesta este obiectivul primordial al activităților organizate la Centrul Academic Internațional Eminescu. Încă un drum spre carte şi spre cunoaştere este și promovarea personalităților din cultura națională cu titlul sugestiv „Dialogăm și ne cunoaștem”, care presupune întâlniri cu somități din domeniul literaturii și artei, contribuind la dezvoltarea relaţiilor de comunicare între personalităţi şi tânăra generație.

Drept argument este întâlnirea cu Ion Anton, personalitate consacrată și multiplu dotată: poet, prozator, traducător și publicist.

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova. În prezent este redactor-șef al revistei pentru copii și adolescenți „Florile dalbe”.

Decorat și menţionat cu înalte distincţii de Stat, naționale și internaționale, fapt ce demonstrează o amplă și prodigioasă activitate  culturală pe tărâmul literaturii, dar şi al jurnalisticii.

Conform aprecierilor formulate de academicianul Mihai Cimpoi, Ion Anton face parte din generația „ochiului al treilea”, generație care a reabilitat în literatura basarabeană valoarea esteticului. Domnia sa  scrie pentru toate categoriile de vârstă de la 5 la 95 de ani.

Această întâlnire, aşteaptată de mai mult timp, în sfârşit, a avut loc. Am discutat despre romanul „Ieșirea din uitare”, împreună cu studenții de la Centrul de Excelență în Educația Muzicală „Ștefan Neaga”, ghidați de profesoara de limba și literatura română, grad didactic superior, doamna Silvia Popov. Tinerii au lecturat inițial romanul și s-au arătat foarte interesați de subiect și, nu întâmplător, fiind și ei muzicieni în devenire.

Romanul scoate în lumină destinul dramatic, al unui compatriot de-al nostru, basarabean, un artist cu talent nativ, unic finalmente și o carismă emblematică – Eugeniu Coca. Violonist virtuos, compozitor, care compune, începând de la cântece, până la opere simfonice de proporții, fiind invitat pe parcurs în diverse orchestre de mai mulți dirijori, dar cel mai mult este ajutat și implicat de George Enescu, compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român.

Romanul „Ieșire din uitare”este, după cum spune criticul literar Tudor Palladi este ”O armonie dintre ficțiune și nonficțiune”, este (inedit prin metamorfozele insolite ale super protagonistului-narator-călăuză, care este însuși sufletul lui Eugeniu Coca), deschide nu numai un nou făgaș în creația personală a autorului, de valorificare a operei unui mare, celebru înaintaș, unui muzician paneuropean în adevăr, cum este Eugeniu Coca, neuitatul compozitor și instrumentist de odinioară), dar punctează și spațializează totodată un domeniu spiritual lăsat în urma uitării, abandonat, cum vorba vine, dintr-un capriciu al sorții”.

La o întâlnire anterioară cu tinerii, când discutam romanul „Alina” , un roman la fel de interesant cu destine dramatice, a unor contemporani de-ai noștri, care devin jertfe ale împrejurărilor vieții. Atunci, fiind întrebat dacă va mai scrie, a mărturisit că lucrează la un alt roman despre un compozitor, Eugeniu Coca, ţigan, cu o biografie extraordinar de interesantă, a lui, dar şi a  familiei sale”.

Și iată romanul după apariție trăiește o viață intensă, este foarte apreciat de cititori.

Moderatoarea evenimentului, menționează, că pentru acest captivant și inedit roman,  domnul Ion Anton a  primit mai multe premii: „Premiul special al juriului acordat în cadrul Festivalului Național de Proză „Liviu Rebreanu”, ediția a XXXVII-a, Bistrița-Năsăud, România, (2019). Același  roman a fost promovat de către Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”, în cadrul ediției a IX-a, 2020,  al Campaniei Naționale „Să citim împreună!”, cucerind inimile cititorilor. Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova; Intră în topul celor mai citite 10 cărți, organizat de Biblioteca Națională „Vasile Alecsandri”, fapt pentru care este menționat cu un cub de cristal.

Realitatea întotdeauna le-a furnizat teme şi motive oamenilor de condei. Iar ei, îmbrăcându-le în veşmântul artistic pun la dispoziţia cititorului cărţi interesante, cu diverse subiecte de viață.

Subiectul romanului „Ieșire din uitare” se desfășoară în perioada interbelică și după cel de a-l doilea Război Mondial, până în 1954 ianuarie, când compozitorul moare, dar lasă niște semene de întrebare.

Am citit acest roman cu mare interes și satisfacție, regăsindu-mă în anumite momente și întâmplări. Mi s-a creat impresia că ați fost o persoană foarte apropiată familiei lui Eugeniu Coca, fiindcă ați făcut descrieri cu atâta cunoștință de cauză, detaliat, ați povestiți viața de familie, dar și activitatea artistică a marelui violonist. Ați reflectat relațiile dânsului cu dușmanii și prietenii, susținătorii și denigratorii. Compozitorul, virtuosul violonist, a fost un bun cunoscător al folclorului românesc pe care l-a folosit cu măiestrie  în compozițiile sale. Iar curajul i-a fost leac de frică pe tot parcursul vieții, până la urmă devenind un personaj, bun prieten al protagonistului, care și-a trăit viața cu mult curaj și onestitate. Un Om credul și blajin, dar care s-a impus doar prin muncă și străduință, și prin  marea iubire pentru muzică și oameni.

Este interesant acest procedeu s-au truc scriitoricesc cu sufletul-narator, personificat în roman. Sufletul efectuează această călătorie imaginară și ține cititorul în suspans pe parcursul întregii lecturi, face o retrospectivă o revizuire a celor trăite și petrecute de  cel răposat.

Conform credinței creștin-ortodoxe, sufletul este silit să părăsească plăcutul sălaș al trupului decedatului, aflându-se pe Pământ încă 40 de zile, vizitând locurile unde s-a născut, a copilărit, a activat și a relaționat cu diferiți oameni.

Tinerii s-au implicat activ în discuție, adresându-i diferite întrebări. Livia Onici, Eugenia Prosii, Naomi Batîr, Victor Morari și alții l-au întrebat pe autor: De unde i-a venit ideea să scoată din neant, din uitare, aproape absolută, această personalitate, cu o astfel de biografie, dată uitării, cum reiese din roman, uitare intenționată? De unde cunoaște atâtea detalii din viața particulară a protagonistului? Dacă a fost pe meleagurile copilăriei lui Eugeniu Coca înainte de a scrie romanul? Câtă ficțiune și cât adevăr conține lucrarea? Cum i-a venit inspirația pentru a scrie romanul în tehnica cu sufletul-personificat și cele 40 de zile? Dacă a studiat muzica, deoarece în procesul lecturii autorul dă dovadă de cunoștințe în literatura și teoria muzicii, în istorie, în muzica vocală și instrumentală, despre contrapunct atât de necesar în componistică?

Domnul Ion Anton le-a răspuns cu multă bunăvoință. Ideea cu sufletul i-a venit în momentul când a aflat, că sicriul cu trupul neînsuflețit al compozitorului Eugeniu Coca a fost scos pe fereastră. Desigur, a vizitat și locurile copilăriei protagonistului. Cât privește detaliile, autorul le-a povestit, că a cunoscut-o pe fiica domnului Eugeniu Coca, Margareta Coca, care a venit la redacția Săptămânalului „Literatura și arta”, prin anii 80, că au stat mult de vorbă și i-a înmânat un caiet întitulat „Despre tata”, unde era descrisă în detalii viața și activitatea tatălui său. Acest moment a motivat autorul să scoată din neant această mare personalitate a neamului. Cât privește ficțiunea și adevărul. Aici adevărul prevalează asupra ficțiunii, având la bază personaje și motive reale, ficțiunea o găsim în structura romanului în tehnici, procedee și, desigur în descrieri. Nu a făcut școală de muzică, dar s-a informat și are cunoștințe destule pentru a descrie anumite momente.

               A fost o întâlnire foarte interesantă, interactivă şi constructivă, cu multe întrebări despre destinul artiștilor de altă dată, dar și din zilele noastre, iar răspunsurile au fost pe potrivă, cu momente educative şi cognitive.

Moderatoarea evenimentului, doamna Larisa Arseni și-a manifestat mulțumirea pentru faptul că această discuție s-a produs, în sfârșit, în ciuda unor împrejurări nefaste. Dânsa le-a vorbit celor prezenţi despre beneficiul lecturii, semnificaţia cărţii în viaţa omului , despre colaborările cu oamenii de creaţie, de literatură şi despre aceea cât de interesante şi importante sunt aceste întâlniri. Tinerii i-au mulțumit autorului și-au exprimat emoțiile, bucuria întâlnirii. Au adus mulțumiri și organizatorilor, manifestând dorința de a se mai întâlni și cu alte personalități…

               La finalul întâlnirii moderatoarea a venit cu un îndemn: „Dragi cititori, recomandăm romanele și cărțile pentru copii ale scriitorului Ion Anton, asemenea unei invitații în universal complex, unde ideile despre credința în Dumnezeu, iubirea maternă amplificată până la jertfă și cea dătătoare de forță vă vor provoca să meditați asupra valorilor propriului eu și vă vor ține cu sufletul la gură pe tot parcursul lecturii.

 Larisa ARSENI, Maestru în artă, bibliotecar

Moderatoarea întâlnirii Larisa Arseni
Participanții la întâlnire studenții de la Centrul de Excelență în Educația Muzicală „Ștefan Neaga”

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s