„Am afirmat cu diverse ocazii că opera lui Eminescu seamănă cu Biblia, nu prin sacralitate, ci prin faptul că în cuprinsul ei poți găsi citate pentru orice împrejurare. Revin acum și pentru a înlătura orice echivoc- propun alt termen de comparație, cu opera lui Shakespeare. Ca și dramaturgul englez din a doua jumătate a secolului XVI, și începutul secolului XVII, poetul român din a doua jumătate a secolului XIX s-a pronunțat în privința a tot ceea ce a frământat sau va frământa vreodată ființele omenești. Citirea cu luare aminte a operei lui echivalează cu urmarea cursurilor unei facultăți umaniste. Alex ȘTEFĂNESCU.
Au trecut peste 140 de ani de la apariţia în limba germană, la Berlin în 1878, a primei traduceri, – poezia „Melancolie” – considerată o perlă lirică de primă mărime a liricii romantice europene, acesteia i-au urmat celelalte capodopere eminesciene şi ecoul lor în publicaţii apărute pe toate meridianele globului.
Procesul de universalizare a operei eminesciene a cunoscut o culme simbolică la aniversarea
Centenarului Marii Uniri (2018-1 Decembrie sărbătorirea reunificării provinciilor româneşti şi 2020 – 4 Iunie oficializarea internaţională a actului Marii Uniri prin Tratatul de la Trianon, Franţa) pentru care Eminescu a militat şi s-a jertfit ca martir, dar visul lui fiind îndeplinit şi de aceea omagiat la nivel naţional.
În coronamentul regesc al poeziei eminesciene timp de aproape un secol şi jumătate au fost aşezate până în prezent – conform datelor din ciclul „Eminescu Universalul” – cel puţin 92 de perle – limbi, iar prin programe de traducere automata special create cititorii mai pot adăuga 60 de noi perle-limbi, astfel premoniţia poetului fiind adeverită de Timpul Supremul Judecător, care a lucrat în favoarea lui: „Pe tine astăzi, geniul cu liră-mi te serbez, / COROANA nemuririi pe frunte ţi-o aşez”.
Dumitru COPILU-COPILLIN
Bucureşti-Bezdead, 19 aprilie 2020
Centrul Academic Internaţional Eminescu 
Traducerile în franceză efectuate de profesorul Jean- Louis Courriol sunt binevenite, în acest context, datorită calității lor , în comparație cu prima realizare a Domniei sale. Am remarcat și tentativa reușită de traducere a Doinei eminesciene, text considerat oarecum subversiv. Și totuși, Eminescu a scris That Twam Asi! ( poem de inspirație indică, sub semnul unui celebru aforism, conform căruia destinele oamenilor sunt, în esență, aceleași, condiția ființială derivând dintr-o rădăcină comună.) La fel cum , Memento Mori – cel mai amplu poem din literatura română, abordează, ca multe altele de fapt, însăși cheia de boltă a gândirii Ecclesiastului : totul este deșertăciune.
Mi-a făcut deosebită plăcere s-o cunosc în viață pe aceea care a fost Elisabeta Isanos, fiica celebrei Magda Isanos – considerată până nu de mult, ca cea mai profundă poetă a literaturii române. Elisabeta Isanos, așadar, a tradus cele cinci Scrisori ( poeme filosofice// ale lui Eminescu în limba franceză, dovedind, cu acuratețe, că această limbă nobilă învestmântează textele dacă sunt bine restructurate în limba țintă, și din punct de vedere prozodic, ale Poetului nostru Național.
Din Jurnalul celui care a fost Marin Mincu, am aflat, cu decenii în urmă, despre eforturile sale de a-l promova, cu succes, pe Eminescu, la Florența. Prozele fantastice, filosofice, fiind cele promovate la cursurile de traductologie
Actul de omologare a scriitorilor canonici români se dovedește de mare importanță, mai ales acum, în contextul globalizării. Pentru ca ei să nu fie percepuți – prin textele lor- ca epigoni ai unor autori străini, ci în coordonatele concrete ale epocii lor.
Revenind, Eminescu – în franceză – perceput din perspectiva unor poezii cu acuratețe interpretate, concordă cu spiritualitatea latină pe care el a apărat-o ( prin îndrumarea -,, să facem intens etimologie,,), iar în plan estetic, rafinamentul acestei limbi așază într-un plan semnificativ elementele parnasiene, acele accente estetizante – care nu-i erau deloc străine.
Cu alte cuvinte, Eminescu rămâne tot el, Emirul/(Prințul):,, și el e Emirul și toate le are…,,
Nu știu dacă Profesorul Jean- Louis Courriol a tradus poemul Rugăciunea unui Dac. Emblematică, tocmai prin clarviziunea în spirit amar a Poetului care, pe această linie îl anunță pe Cioran, stilistul în limba franceză, pe care francezii înșiși l-au recunoscut în plină contemporaneitate, ca fiind cel mai redutabil stilist al lor!
ApreciazăApreciază