Dragobetele sărută fetele! (Proverb)

(Tradiții și obiceiuri de Dragobete, sărută românește, în cadrul Salonului muzical-literar „Ne chemă muza” )

        24 februarie e data când conform calendarului popular se sărbătorește Ziua îndrăgostiților la români – Dragobetele sărută fetele. Dragobetele, fiind Zeul Iubirii și patron al bunei dispoziții. Astăzi această sărbătoare e umbrită de o alta, de import, Sfântul Valentin, care nu are nimic comun cu tradiția și cultura românească. Este doar un bun prilej de mare câștig pentru comercianții care speculează naivitatea și lipsa de informare a unor oameni, în special tineri.

       Odată cu natura, reînvie şi iubirea, iar Dragobetele e ziua în care întreaga suflare sărbătoreşte înnoirea firii şi se pregăteşte pentru sosirea primăverii.

Ce presupune, de fapt, această sărbătoare? În cele ce urmează vom aduce câteva crâmpee caracteristice acestei frumoase datini a românilor.

        În fiecare an flăcăii și fetele, strânși în cete obișnuiau de Dragobete, să-și cresteze brațul, în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, respectiv surori de cruce. Fiecare tânăr avea grijă ca ziua de Dragobete să nu-l prindă fără pereche, aceasta reprezenta un semn rău, ce-i prevestea tânărului singurătate pe tot parcursul anului, până la următoarea zi de Dragobete. Se mai credea că, în ziua de Dragobete, păsările nemigratoare se adunau în stoluri, ciripeau și își alegeau perechea, ulterior își construiau cuiburile.

     Bătrânii credeau că în această zi păsările își aleg perechea pentru toată viață. Se mai credea că la sfârșit de iarnă și început  de primăvară, Dragobetele oficiază nunțirea păsărilor în cer. Sacrificarea animalelor în această zi era interzisă, ne informează Istoria românilor. Astfel, se vestea începutul primăverii ziua, când natura se trezește, iar omul se revigurează sufletește, participând și el la bucuria reînvierii naturii.

     Tot de Dragobete, bătrânii satului acordaau o îngrijire specială animalelor și păsărilor din ogradă. Mai exista un obicei interesant: fetele tinere, necăsătorite, să strângă de Dragobete zăpada rămasă pe alocuri, zăpada cunoscută drept „zăpada zânelor”. Apa rezultată prin topire era considerată ca, având proprietăți magice în iubire și în descântecele de iubire, dar și în ritualurile de înfrumusețare. Se credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Fetele își clăteau chipul cu această apă pentru a deveni la fel de frumoase și atrăgătoare ca și zânele.

     În această zi semnificativă, fetele trebuieau să se întâlnească cu persoane de sex masculin, altfel nu vor avea deloc parte de iubire de-a lungul întregului an. Totodată, se credea că fetele care ating un bărbat dintr-un sat învecinat vor fi drăgăstoase tot timpul anului, în același timp, era obligatoriu ca bărbații să se afle în relații cordiale cu persoanele de sex feminin. Atât baieții, cât și fetele au datoria de a se veseli de Dragobete pentru a avea parte de iubire întreg anul.

        Prilej de bucurie și bunăstare, Dragobetele e unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute de Dragobete. Se mai atestă că nu e voie să plângi în ziua de Dragobete, se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri și supărări în lunile care vor urma.

        Despre toate acestea și încă multe alte crezuri ce țin de sărbătoarea Dragobetele sărută fetele am povestit și am discutat în cadrul Salonului muzical-literar „Ne cheamă muza”, cu profesorii și elevii claselor a X-XII-a, de la Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri”, cu oaspeții invitați, foști absolvenți.

       Inima și sufletul acestui liceu este doamna Daniela Vacarciuc, împreună cu echipa de profesori și tineri, uniți într-o suflare românească, adevărați patrioți ai neamului…

     Am vorbit despre destinul românilor basarabeni, de la 1940 încoace, despre deportările masive din 1941, 1949, cu amintiri trăite, cu destine marcate pentru toată viața. Le-am povestit anumite momente despre soarta bunicilor și a părinților mei, care au fost strămutați cu forța din așternuturi și duși în stepa Kazaxstanului de Nord: „Unde-i locul larg de muncă/ Și n-auzi pasăre-n luncă/ Nici în luncă, nici în camp/ Numai bietul cuc cântând/ El cântă ne veselește/, Dar  dorul ne dogorește…”, așa cum a spus bunica mea Ana într-un cântec, scos din suflet, ca o pasăre din colivie. Multe și grele au fost destinele basarabenilor noștri. Faptul că am avut „fericirea” să mă nasc prin „Siberii de gheață” mi-a marcat destinul pentrutot restul vieții.

    Și-a împărtășit amintirile și doamna Nina Șaptefrați, când i-au fost deportați părinții avea doar un anișor.

   Am discutat despre Mihai Eminescu și publicistica dânsului, care parcă e ruptă din realitatea în care trăim, în special articolele dedicate Basarabiei, despre poezia filozofică. Despre Grigore Vieru, destinul și copilăria-i zbuciumată, poetul supranumit „Lacrima lui Eminescu”.

        Am cântat mai multe creații din repertoriul meu, sârbe, hore, doine, romanțe, giamparale, cântece orășenești: „La poarta inimii mele”, „Primăvara ară plugul”,  „Bate vântul vârfurile”, „Bădiță fagur de miere”, „Când tac viorile”, „Badea-i cioban la miori” , „Mi-e dor de casa părintească”, „Inimă, de ce nu vrei să-mbătrânești”, „Omule prieten bun”.

       A fost un moment de mare bucurie pentru mine ca om și interpret. Le-am mulțumit din suflet pentru afecțiune, pentru energia benefică și pozitivă care a dominat în acea sală. O întâlnire deosebită cu oameni deschiși, adevărați. Un freamăt de suflete, o conexiune între două generații, care împărtășesc aceleași valori spirituale, aceeași dragoste pentru frumos, pentru poezie, muzică. A fost o adevărată provocare și o oportunitate de a se face auziți, de-ași da frâu emoțiilor trăite in acele frumoase clipe.   Așa că, rând pe rând, se ridicau și recitau, cântau.

    Doina Plăcintă a început recitalul cu poezia lui Grigore Vieru „Scrisoare din Basarabia”, Dan Viteler a recitat „Criticilor mei” de Mihai Eminescu”, a urmat Jana Cotun, Corina Veșca… Directorul liceului, doamna Daniela Vacarciuc, profesoară de istorie, a recitat poezia „Ștergarul” de Constantin Ionit (una cu tentă religioasă). Și pentru că am discutat despre deportările  din secolul trecut, n-am putut trece cu vederea exodul masiv al basarabenilor în ultimii 20 de ani, un fel de autodeportări. Micuța Delia a recitat cu multă dăruire poezia „Mama”. La această temă Minodora Darie, directorul adjunct pentru educație, profesoară de franceză a recitat o emoționantă poezie de Victor Schițco, „Eu am venit acasă”. Nina Șaptefrați, profesoară de chimie, foarte emoționată a recitat poezia „E o greșeală în Scriptura veche”. Un microspectacol, dialogul unui cuplu „Ultima Noapte pe Atlantida”, scrisă de Adrian Păunescu, a fost prezentat de Doina Plăcintă și Daniel Viteler. Un moment poetic deosebit ne-a dăruit poeta Ana Onica prin poezia „Ce este viața”.

        Un alt moment emoționant, care s-a înscris în atmosfera creată a fost evoluarea domnului Valentin Delinschi actor, compozitor, poet, Artist al poporului, un om de mare talent care a venit însoțit de chitara sa, interpretând un frumos și sensibilizant cântec „ Suflet de copil” și poezia „Înstrăinare”.

     A fost o seară minunată, cu oameni buni ce fac lucruri frumoase, adevărate sărbători pentru suflet. În cuvântul de încheiere doamna Daniela Vacarciuc a subliniat: „Ce frumoasă este viața cu oameni frumoși. În așa atmosferă se pierde și noțiunea de timp.”

   Așa activități au un impact benefic asupra oricui, indiferent de vârstă de ocupație, vrei să savurezi viața care este totuși minunată…

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s