Eseuri morale  de Petru Creţia

eseuri-morale-de-petru-cretia-2003-p102204-01O carte unde trăiesc toate sentimentele si valorile umane

    Mă simt parcă pusteită şi fără vlagă, aş dori să citesc ceva pentru suflet ca în fiecare pagină să găsesc un medicament, un balsam, să descopăr lumea, dar şi pe mine însuţi, să citesc ca să devin mai puternică sufleteşte. Marin Preda spunea : Ce este oare o carte dacă nu un prieten bun, cu care poţi sta de vorbă oricând în singurătatea odăii tale?

   Poate aş citi un roman bun… sau poezii în care să mă regăsesc, ori nişte reflecţii al unuia mai nenorocit ca mine. Am avut marele noroc să descopăr o carte pe care am deschis-o la întâmplare, citind câteva rânduri am realizat că ceva aproape invizibil mă învăluie şi îmi atrage atenţia. Autorul vorbeşte despre problemele care mă frământă şi o face simplu, dar în acelaşi timp atât de profund.

    E cartea lui Petru Creţia. Eseuri morale. O carte cu un amestec de istorie ,religie, filosofie, psihologie. Te face să te opreşti din când în când din lectură pentru a reflecta la cele citite şi să taci. Ştiţi ce este asta – tăcerea? Tăcerea nu te obligă la nimic, stai şi stai… Dar… mai există o linişte… care apare în mine, în tine, în noi, când nu auzi zgomot, stai, te scufunzi în sine şi aceasta e liniştea internă. Şi atunci cred că ne simţim o parte din natură, o picătură din univers în tăcere şi nimic mai mult. Tăcerea este un respect al oamenilor unul pentru celălalt, este tandreţe şi iubire şi încă ceva împletit în mai multe fire. Petru Creţia scrie despre blândeţe, răbdare, adevăr, tristeţe, iubire, credinţă, mediocritate, prostie, dezamăgire, despre răul din lume şi multe alte subiecte de interes pentru orice suflet.

     Cartea Eseuri morale nu este un tratat de morală. Nu este decât o înşiruire de gînduri despre câteva dintre componentele fundamentale ale omenescului, analizate ceva mai îndeaproape…  Nu toţi oamenii simt nevoia să înţeleagă ce se petrece cu ei, ce pasiuni îi determină, îi exaltă sau îi orbesc. Şi nimeni nu poate fi blamat dacă nu vrea să ştie din ce e făcută durerea şi bucuria de a trăi, sau vrednicia de a fi om… Aşadar cartea de faţă se adresează celor care ar vrea să ştie mai limpede ce este cu ei, ce este cu noi, cum tot ce se întâmplă în afară prinde fiinţă în structurile de adâncime ale sufletului nostru… Tot ce se întâmplă, cronica zilelor şi anilor, este un amestec de curaj şi de sfruntare, de răbdare şi deznădejde, de prostie şi de bună cumpănă a cugetului, de avânt şi trândăvie, de cuviinţă şi de ticăloşenie, de înţelegere şi intoleranţă de meschinărie şi generozitate, de teamă şi de speranţă. Tote acestea, chiar dacă nimeni nu le poate schimba, pot fi şi trebuie să fie înţelese mai în adâncul lor, dacă admitem că rangul unei fiinţe în ierarhia realităţii depinde de gradul de conştiinţă de sine. Fără acesta multe din vieţile noastre ar fi numai un amestec ceţos de lacrimi şi vise, de sălbătăcie şi tristeţe. ( PETRU CREŢIA)

    Pentru a vă trezi curiozitatea de a citi  această carte o să vă descriu câteva fragmente din ea:

,, Prea mulţi caută, tot timpul, să ne vândă ceva: o idee sau doar o marfă, un idol sau, prea adesea, o iluzie. Cum să-ţi mai găseşti reperele în noianul acesta de informaţii şi de ispite care par a spune totul despre noi şi a ne da toate soluţiile, când de fapt nu izbutim să aflăm despre noi inşine ceea ce ar face ca relaţia noastră cu lumea să devină, dacă nu mai uşoară, cel puţin mai limpede.”…

,,Tristeţea este opusul bucuriei, sau, într-o terminologie mai populară al veseliei. Trecând de la bucurie la tristeţe, sufletul nu trece de la lumină zilei la întunericul nopţii, ci intră într-o lumină de asfinţit, într-un fel de penumbră sau clar-obscur… Dar aţi văzut cât de frumoşi sunt bătrânii care-şi ascund cu nobilă discreţie tristeţea, dar  pe care nu pot s-o ascundă de tot, li se străvede în câte o privire, în câte o expresie, în câte un gest?… (TRISTEŢEA)

,, Printre oamenii care dau culoare vremii se disting, prin numărul şi prin valoarea lor, ticăloşii. Unii sunt persoane bine ştiute, care pângăresc amarnic ţara prin tot ceea ce fac. Ar putea lesne numiţi aici, dar e mai bine ca cititorul să o facă singur, la alegere. De ce să-i îngrădim libertatea? Alţii, cei mai mulţi, nu au notorietate naţională, şi ştiu doar cei care pătimesc de pe urma lor în cercuri mai restrânse. Dar, aşa mai puţin sau deloc cunoscuţi, se află pretutindeni, întinşi ca o pecingine  „(TICĂLOŞII)

Nepăsarea este bună când nu-ţi pasă de zădărnicii: de gura lumii, care multe spune şi puţine ştie cu adevărat, de preacinstirea celor necinstiţi, de pisicile negre care îţi taie drumul, de faptul că plouă, de cât sunt oamenii de răi, tu socotindu-te întotdeauna altfel, de necuviinţa slujbaşilor, de prea multe muşte, de îmbulzeala pe care, totuşi, o sporeşti şi tu, de fustele prea scurte sau prea lungi… De câte şi mai câte, inclusiv de soartă, când de fapt soarta ta eşti tocmai tu, care foarte puţin te cunoşti şi, din această neştiinţă, tot dai vina pe un concept nebulos…  ( NEPĂSAREA)

    Vă aşteptăm la Centrul Internaţional Eminescu pentru a vă delecta cu parfumul din cartea lui Petru Creţia. Eseuri morale pentru a aprecia valorile umane, care ne pot schimba viaţa.

Vera HARTI, șef sector

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s