Patrimoniul omenirii întregi

Universul eminescian

     Patrimoniu omenirii întregi acest generic l-am luat dintr-o butadă a lui Ion Luca Caragiale, în care congenialul de generație a poetului nostru național Mihai Eminescu îi aducea elogiile binemeritate.

    copilu Or, în noua sa lucrare „Eminescu în ultimul deceniul de viață” prolificul eminescolog și istoric literar Dumitru Copilu-Copillin reușește să n-il prezinte pe poetul care „devenise în Europa aproape celebru încă în timpul vieții”. Amintim aici că autorul acestui studiu substanțial la prezentat publicului larg din Chișinău în cadrul Congresului al VIII-a Mondial al Eminescologilor a doua zi după lucrările acestuia la Centrul Academic Internațional Eminescu. Această apariție editorială se conține în colecția „Critici și istorie literară” (coordonator academician Mihai Cimpoi) la prestigioasa editură Bibiotheca din Târgoviște sub îngrijirea inimosului editor Mihai Stan. Cartea conține nota autorului și cele trei capitole: Traduceri literare și ecoul lor în 6 limbi din 11 țări; Transpuneri muzicale și plastice și ecoul lor în mari centre culturale precum Viena, Leipzig, Basel, Halle, New York ; Contribuții internaționale la deconspirarea adevărului despre boala și moartea lui Eminescu.

     Autorul, introducându-ne în subiectul „Despre receptarea universală a operei eminesciene” face următoarea remarcă „Circuitul universal unul dintre criteriile universalității, probat de noi documente în ultimele decenii pe receptarea creației lui Mihai Eminescu în lume, recent l-am demonstrat într-un ciclu de lucrări despre receptarea universală a operei eminesciene, inclusiv recentul volum „Eminescu în ultimul deceniu de viață”.

     În continuare Dumitru Copilu-Copillin accentuează că primele traduceri și ecoul lor în timpul vieții poetului au favorizat ascensiunea evoluției progresului de universalitate a lui Eminescu. Lucru firesc faptul că primul capitol pune în prim plan celebra poezie eminesciană Melancolie, tradusă pentru prima dată într-o limbă străină, cea germană, de către scriitoarea Carmen Sylva. Precum afirmă autorul, interesul în plan internațional a crescut pentru Eminescu odată cu traducerea acestei poezii, ulterior și ale multor altor capodopere editate în Germania, Italia, Franța, Belgia, Rusia, America ș.a. Data evenimentului în cauză a fost 20 iulie 1878, când poezia „Melancolie” apărea în revista „Die Gegenwart” („Prezentul”). Anume atunci Europa a aflat despre valoarea reală a personalității poetului român. Pe parcurs poeziile sale se publicau masiv în cele mai mari centre culturale și literare de pe vechiul continent. Apăreau ecouri, articole, studii, mențiuni, monografii, note de călătorie, confesiuni etc. despre viața și destinul literar al unui poet puțin cunoscut până atunci peste hotarele țării.

     În baza acestei poezii a apărut un Centru Romantic al Epocii, o Categorie Estetică Melancolie de fapt această stare de spirit – Melancolie a fost exprimată profund și genial în toate poeziile lui Eminescu, mai ales cele create în ultimul său deceniu de viață. La acest capitol Titu Maiorescu consemna că poeziile lui Eminescu sunt cele mai strălucite din câte s-au scris vreo dată în românește și unele chiar în alte limbi.

***

     „Fenomenul Eminescu” s-a proiectat esențialmente și în alte domenii – cel al traducerilor / transpunerilor muzicale și plastice ale operei sale poetice. Prin mijlocirea acestor două arte se transpunea mesajul eminescian din limbajul poetic național într-un limbaj universal, precum remarcă autorul lucrării. Tot dumnealui consemnează că armonia și muzicalitatea liricii eminesciene au început relativ devreme să fie transpuse în melodii. Doar un detaliu luat din context: „Compozitorul Tudor Cavaler de Flondor, numit de curând director al Operei Germane din Amsterdam, pusese pe note splendida melodie/serenadă „Somnoroase păsărele” pentru care în 1884 compozitorului i se conferă înalta distincție a Imperiului Habsburgic „Ordinul Cavalerilor”.

***

     Cât privește viața și moartea lui Mihai Eminescu semnatarul volumului de față ne sugerează următoarele: „Date noi și semnificative privind viața și activitatea lui Mihai Eminescu au fost identificate recent în arhive și publicații din diferite țări, acum fiind activate pe Google. Ele rămân accesibile oricui, oricând și gratis. Aceste date, corelate istoriografic ne edifică atât asupra adevărului privind falsul legendei oficiale despre boala și moartea lui Eminescu utilizat ca instrument de manipulare sub toate guvernele timp de peste un deceniu cât și asupra evoluției cu sincope a procesului de universalizare a lui Eminescu reflectat în zeci de limbi și țări timp de aproape 140 de ani”.

     Încheiem aceste notițe sumare cu următorul epilog: „De peste un veac, Eminescu este Eminescu nu numai prin suma textelor sale, dar și prin suma ideilor critice despre ele. Altfel spus, Eminescu este Eminescu și prin criticii săi” (Dumitru Caracostea).

Mihai MORĂRAȘ

Centrul Academic Internațional Eminescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s