Timpul se oprește-n poezie

 Aripile îmi desfac eul / Foaia pulsează proiecții / Timpul mă ia din cuvinte… Cuvântul e transparența materiei / o așchie de antimaterie /  ce plonjează din lumea /spiritului absolut

(Victoria FONARI).

     Timpul se oprește-n poezie / Razele nu ascund melancolie / în spațiul naturii seci / Fără zăpadă / Se luptă iarba să răsară / Oftează greu / Și frigul se destramă / Dar se boțește totu-n amintire / Și timpul are forță sa reînvie.

            În cadrul Clubului de promovare a personalităților „Dialogăm și ne cunoaștem” la Centrul Academic Internațional Eminescu a avut loc o interesantă întâlnire cu un generic sugestiv „Timpul se oprește-n poezie” desfășurată în spiritul poeziei și al frumosului, unde gândurile, ideile, opiniile celor prezenți au prins aripi pentru a zbura și a pătrunde în universul poeziei protagonistei acestei întâlniri Victoria Fonari.

            Academicianul Mihai Cimpoi spune referindu-se la creația Victoriei Fonari: „Este exact ceea ce vrea să ne spună poeta în noile sale versuri: este un timp prezent „rătăcit”, cu care ne jucăm, dar și un timp care se joacă cu noi”

            Lucian Strochi spune despre autoare: „Poeta cu experiență, autoare a unor eseuri extrem de percutant despre poezie, traducătoare, cadru universitar și doctor în filologie,participantă la multe „întâmplări” literare europene, Victoria Fonari este în primul rând o conștiință lirică, implicată.

        Poezia sa e concentrată în câteva blocuri semnificante, în câteva câmpuri semantice, generând teme, subteme și motive literare ale poeților autentici din toată lumea”

    Interlocutorii dialogului sunt elevii cl. a VII-a „A„ de la Liceul Teoretic „Mihai  Eminescu”, împreună cu diriginta, profesoară de limba și literatura română, doamna Irina Gonța.

    Discuția/dezbaterea și comentarea va fi pe marginea cărților apărute în 2018, „Fericirea din clepsidră” și „Atingeri de aripi”.

      Moderatoarea evenimentului, dna Larisa Arseni, inițial o prezintă invitata și face o amplă incursiune în biografia de creație a invitatei, ținând cont că nu este atât de mediatizată.

    Poetă, critic literar, traducător, cadru universitar, doctor în filologie… Născută la 8 martie 1975 în Chișinău absolventă a Liceului Teoretic Român-Francez „Gheorghe Asachi”. Studiază la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Litere, specialitatea: limba și literatura română și limba latină. În prezent suplinește funcția de  conferențiar universitar la Catedra literatură română și teorie literară. În 2001 susține teza de doctor în filologie cu tema „Intelectual și sentimental în opera lui Aureliu Busuioc”.

     Este membru a Uniunii Scriitorilor din Moldova.

   Debutează în 2000 cu cartea Zbor în antiteză, prefaţată de Arcadie Suceveanu, alte volume de poezii: Sarea pasiunii, prefaţă Mihai Cimpoi, Aleile de corali, Umbra fulgului, versuri; La marginea absolutului.

  Cunoscută în mediul universitar, dar și cel scriitoricesc, Victoria Fonari îmbină armonios activitatea didactică, de cercetare cu cea literară.

   Face critică literară, valorificând operele unor scriitori și poeți autohtoni. De exemplu: Factorii intelectual şi sentimental în opera lui Aureliu Busuioc, prefaţată de Mihail Dolgan, Hermeneutica literară, Proiecții ale mitului în creația lui Victor Teleucă, Leo Butnaru și Arcadie Suceveanu…

  Scrie și pentru copii, Abecică, Şcoala steluţelor. Susține cursuri magistrale: Etica profesională, Hermeneutica literară, Didactica literaturii române, Retorica, Teoria literaturii, și opționale: Teoria creativității textului artistic, Valorificarea mitului în literatura română și Literatura pentru copii.

   A publicat peste 50 de articole în Italia, România, Rusia, Ucraina, Republica Moldova, despre creația lui Aureliu Busuioc din opera semiotică, despre poezia lui Arcadie Suceveanu, Andrei Țurcanu, Ion Hadârcă, Nicolae Esinencu, Victor Teleucă, Emilian Galaicu-Păun din perspectiva mitului și a fenomenului globalizării, despre proza pentru copii scrisă de Ion Druță.

   Conduce Cenaclul literar „Magia cuvântului” la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdseu”

   Pentru ampla-I activitate literară și științifică se învrednicește de premii prestigioase, fiind omniprezentă la tot genul de evenimente dedicate poeziei și literaturii în general: Titlul de Poetă a Iașilor, la Festivalul Internațional, Ediția a III-a „Poezia la Iași”, oferit de Primăria Municipiului Iași. Diplomă de Excelență și Mențiune pentru cartea La marginea absolutului, decernată de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, Chișinău. Premiul Vasile Coroban pentru exegeze filologice și monografia „Proiecții ale mitului în creația lui Victor Teleucă, Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu”. Premiul cu prilejul anului „Dumitru Matcovschi”, organizat de Biblioteca Națională și Comisia Națională pentru UNESCO. Laureată a Concursului Cea mai frumoasă poezie de dragoste, organizat de Uniunea Scriitorilor din Moldova. În mai multe rânduri, Laureată a premiilor săptămânalului „Literatura şi arta” anii 2008, 2009, 2010, 2014, 2016, 2017 pentru critică și poezie.

   Aici doamna Victoria Fonari se include în discuție și își amintește, când a venit prima oară la Centrul Academic Internațional Eminescu, pe atunci era încă student. A venit cu profesorul, criticul literar, academicianul Mihail Dolgan, șeful Catedrei de literatură română. Era lansarea cărții: „Nu e om să nu fi scris o poezie”, autor Mihail Dolgan. Lansare inițiată de Centrul Eminescu în persoana directorului Elena Dabija. În acest spațiu a descoperit o altă fațetă a criticului literar Mihail Dolgan, nu era doar sever al interpretării, dar l-a văzut deschis în discuții cu poeții, prozatorii. Tot în această oază a culturii l-a auzit pentru prima oară pe Valeriu Matei, cu vocea lui sunătoare, recitând din Eminescu. La un moment dat părea că toată creația eminesciană nu are doar cuvinte, dar are melodie, culoare și un cu totul alt spațiu. Aici a vizualizat tablourile lui Ion Daghi, inspirate din creația poetului Eminescu. Pictura vorbește altfel atunci când o vedem aevea și nu numai noi o vedem, dar parcă și ea ne vede pe noi, iar chipul lui Eminescu coboară în spațiul nostru și chipul Veronicăi Micle frumos conturat vine în acest spațiu al Centrului Eminescu.

   Mărturisește că a avut ocazia să trăiască interesantele valorificări ale creației eminesciene prin intermediul Congresului Mondial al Eminescologilor, unde vine lume de peste lume, din România, Bulgaria, Chili, Anglia, Italia, Rusia, China, Turcia etc. Și în acest context putem spune că Centrul Eminescu este cu adevărat Internațional. Am rămas încântată de această deschidere pe care ne-o oferă acest lăcaș de cultură.

     Într-un timp a avut la Centrul Eminescu și un cenaclu literar-artistic cu genericul: „O rază te înalță”, un vers inspirat din Eminescu. A scris și o poezie cu acest titlu  inserată în cartea „Sarea pasiunii”, prefațată de academicianul, eminescologul Mihai Cimpoi: O rază te înalță / Pe muchia de soartă / Un scrânciob de lumină / din umbra selenară / Deschide poarta verde / dar poate e albastră / Azuru-nfometat / de soare / În stea s-a inserat / Și arde înâlțarea / Și frica se distruge / Picioarele prind aripi / Iar sufletul e cuget.

    Fiind în jurizarea concursului „Bătălia cărților” – tinerii demonstrează că lectura nu este una pasivă, ci activă. Am avut bucuria ca două, cele mai prestigioase premii – „Cititorul anului” să fie caștigate de elevii ghidați și îndrumați de doamna Arseni. A fost ceva unic când din cele 28 de filiale a Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu” premiile la ambele categorii de vârstă le-au primit cititorii care au reprezentat Centrul Academic, grație doamnei Arseni care le-a fost alături pe toată durata concursului.

    Revenind la poezie – fiecare are un adevăr al timpului său pe care îl simte acum și aici.

   Autoarea îi îndeamnă să vină la bibliotecă, fiindcă nimeni nu știe pe care trepte și unde vor încerca să persevereze în destin, dar biblioteca este o oază, unde cunoaștem oameni interesanți, descoperim frumosul și vedem esteticul.

  Din spectrul de teme abordate de Victoria Fonari în cărțile discutate, elevii au ales să facă un recital pe tema timpului. Gavrilan Eugeniu ne introduce în atmosferă: Timpul ne mustră și ne sperie. Timpul lipsește tuturor. Acesta prezintă o adevărată teroare asupra ființei, convertită în frică de îmbătrânire și moarte. Timpul este un dar divin. Relația omului cu timpul este o drama esențială producătoare de angoase și temeri. Platon i-a dat o definiție timpului, afirmând că Timpul a fost creat odată cu Cerul aflându-se în continua mișcare. Pentru noi Timpul este o entitate materială – folosim expresiile: economisim timp, timpul înseamnă bani, pierdem timp… Scriitoarea Victoria Fonari în volumul „Fericirea din clepsidră” a încercat să dea o definiție proprie conceptului de timp, dumneaei l-a transformat în petale de trandafir, le-a pus în clepsidră și toate momentele fericite le-a sigelat într-o colivie, iar toate momentele rele și toate momentele de trecere a timpului îi zgârâiau sufletul. Timpul nu pleacă cu mâinile goale, își ia bagaje mari și dus este, lăsând în urmă fapte și evenimente istorice, iar noi rămânem însingurați și triști. A urmat un frumos recital de poezie, trecut prin profunzimea sufletului și a mesajului și declamat cu multă dăruire artistică de Daniel Furtună, Anton Hâncu, Daniil Carnauh, Alexandru Guțu, Amelia Barbă, care i-a acompaniat la chitară.

    Autoarea a rămas încântată de tema aleasă, găsindu-o una dificilă pentru vârsta lor, dar plăcut uimită de capacitatea elevilor de a-i înțelege versul, de al trece prin filiera sufletului și le-a mulțumit pentru frumoasa înscenare pe care au realizat-o.

    Discuția continua, elevii îi adresează întrebări, ce țin de stil, de piciorul metric, de vers clasic…Autoarea le explică cu plăcere, într-un limbaj accesibil. Cineva întreabă: De ce timpul își mușcă coada? – Alchimiștii în legătură cu trecerea timpului au un simbol al șarpelui care-și mușcă coada. Din punct de vedere alchimic totul trece, dar în acest timp oamenii vor să fie dinamici, au posibilitatea să se miște și se mișcă… Pentru a fi mai convingătoare, poeta le citește poezia „Petalele din clepsidră”: Timpul își mușcă coada / Ne mușcă și pe noi / Întrebându-ne dacă nu am uitat că nu suntem zei / Îi simțim dinții atunci / atunci / când ne distrugem împingând / nisipul din talia clepsidrei / Timpul își mușcă coada / Îmi desfac clepsidra / în loc de nisip pun petale de trandafiri / Închid / Sunt prea proaspete ca să cadă jos / Aerul nu le permite mărunțirea / Clepsidra cu petale din trandafiri / sunt clipe de plăcere / care rămân ca un mit / continuu vii / Și timpul se oprește / Nu-și mușcă coada / Era supărat că i se dădea nisip / drept unitate de măsură / petalele de trandafir / îl provoacă să-și lase pielea / și îi promite aripi.

   Având o lucrare scrisă despre Aureliu Busuioc le povestește câte ceva din biografia scriitorului și-i întreabă ce cărți au citit din creația dânsului. Elevii numesc mai multe: „Când bunicul era nepot”, „Lătrând la lună”, „Singur în fața dragostea”, „Unchiul din paris”.

   Elevii menționează că poeta are și versuri cu dedicație. Le citește poezii dedicate lui Eugen Doga „Eternitatea din clape”, pe fonul muzicii valsului „Gingașa și tandra mea fiară” și „Ecoul tăceri” (în amintirea lui Grigore Vieru).

   Atmosfera benefică și plăcută crează o relație între suflet și poezie. Elevii ascultă cu respirația tăiată, autoarea le citește o poezie după alta. Bucuria întâlnirii este incitantă și.reciprocă.

   Elevii o întreabă, ce semnificație are pentru Victoria Fonari poezia: Poezia este libertatea fără convenție în care pot îmbină ce simt cu ce știu, ce văd cu ce îmi imaginez, ce intuiesc cu ce cunosc. Poezia îmi permite să fiu categorică într-o lume a ipotezelor, îmi oferă posibilitatea să mă descopăr în spațiile identitar-empirice. Poezia este și o fotografie a emoției, este un adevăr, pe care dacă nu l-aș scrie aș dispărea, sau aș zbura în lumea ideilor.

   Ce își mai dorește astăzi Victoria Fonari, se interesează copiii. Scriitoarea le spune că visează să-și adune articolele inserate în diferite volume ale diverselor colocvii la care a participat într-o carte de critică literară. Dialogul prezent la cursurile predate de hermeneutică literară, mitul antic în literatura română și tehnici ale scrierii artistice de la Facultatea de Litere îi permit să trăiască continuu cercetarea. Din aceste preferințe derivă și axa acestei cărți – pe proiecția mitului antic în poezia contemporană”, precizează doamna  Fonari.

   La care din cărțile editate  țineți cel mai mult? Cartea la care ține foarte mult  este „Atingeri de Aripi” pe care a  dedicate-o părinților trecuți în neființă, Eugenia și Serafim Fonari. O altă realizare de care este mândră poeta este lansarea cărții „Fericirea din clepsidră”, editată în orașul Roma. A urmat cursurile de stagiere la Universitatea din Roma „La Sapienza”

   De aici concluzionăm că poeta și criticul literar Victoria Fonari este omniprezenta la multiple evenimente unde este pus în valoare cuvântul și cartea. Sa-i urăm multe succese și frumoase realizări, putere de voință și sănătate multe cărți interesante și captivante… Au cunoscut o personalitate nouă și cu multe realizări. Elevii sunt mulțumiți de acest interesant și consistent dialog și deschiși pentru noi întâlniri. Echipa Centrului Eminescu este mulțumită de impactul pe care l-a avut acest eveniment asupra elevilor.

   Doamna Victoria Fonari a lăsat un autograf în Cartea de  Onoare a Centrului Eminescu în care și-a exprimat impresiile: De la Congresul Mondial al Eminescologilor la un dialog deosebit cu cititorii cărților mele „Atingeri de aripi”(2019, Bacău) și „Fericirea din clepsidră”(2018, Roman). Poezia devine spațiul Centrului Academic Internațional Eminescu. Cuvintele îmbrățișează notele musicale, tablourile devin decoruri care au mesaje contextuale. Dna Arseni este omul care cunoaște secretele de a conecta tinerii la carte. Colaborarea cu Liceul Teoretic „M. Eminescu”prin diriginta și profesoara de limba și literatura română Irina Gonța a dezvăluit un timp poetic ce oferă sufletului dorința de a crea, de a cunoaște, de a trăi conștient cuvântul scris cu semințele clipelor ce constituie literatura. Cu recunoștință Victoria Fonari” (16.09.2019).

Larisa Arseni. Maestru în artă, bibliotecar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s