Schopenhauer – un valoros stimulent spiritual pentru Eminescu

Să mă urc în tren cu grabă Cu o foame de balaur, Între dinţi o pipă lungă, Subsuori pe Schopenhauer. Mihai Eminescu   În perioada studiilor vieneze, operele gânditorului german Arthur Schopenhauer devin nu numai latura favorită a tânărului student român Mihai Eminescu, ci şi preocuparea sa principală. Le recomandă prietenilor „să-l citească pe Schopenhauer”, …

Continuă să citești Schopenhauer – un valoros stimulent spiritual pentru Eminescu

Reclame

Eminescu şi spiritul hegelian

Vă propunem un eseu semnat de Dumitru Păsat în rubrica Eminesciana filosofică. Al cincilea filosof german, de care s-a apropiat Mihai Eminescu mai cu deosebire, după Leibniz, Kant, Schopenhauer, Nietzsche, este Hegel. În articolul din Fântâna Blanduziei, Eminescu ia o atitudine hotărât antihegeliană (sub înrâurirea, indiscutabil a lui Schopenhauer), criticând aşafodajul ideologic al filosofului, numindu-l  …

Continuă să citești Eminescu şi spiritul hegelian

Unitatea spirituală a două minţi de geniu: Eminescu – Nietzsche  

Ca ultim mare romantic al Europei, Eminescu şi-a creat prin exponenţialitate o contemporaneitate larg iradiată, din care nicidecum nu putea lipsi Nietzsche (1844-1900), captivat deopotrivă de filosofie şi literatură. Contemporaneitatea în cazul dat presupune o ierarhie a valorilor, impunând nu numai o egalitate a termenilor intraţi în comparaţie, ci şi o unitate de spirit. Să …

Continuă să citești Unitatea spirituală a două minţi de geniu: Eminescu – Nietzsche  

Vladimir Beșleagă – un creator complex

La mulți ani, domnule Vladimir Beșleagă! Lumină și liniște în casă și în cuget, frumusețe și iubire în tot ce va urma în viața Dvs. Am selectat din cartea Gând și Cuvânt cugetările spuse de scriitorul Vladimir Beșleagă care astăzi este omagiat.   Dacă n-aș crede în omenie, n-ar mai face să trăiesc. …dacă aștepți pe cineva, timpul …

Continuă să citești Vladimir Beșleagă – un creator complex

Eminescu şi apriorismul kantian

Titu Maiorescu a avut o nobilă „manie didactică” – de a face din poeţii consacraţi ai Convorbirilor profesori universitari de filosofie. Mihai Eminescu, indiscutabil, poet cu cel mai profund substrat filosofic, nu putea să nu-l ispitească pe mentor spre a-l îndruma în cariera universitară. Propunerea pe care Maiorescu o face lui Eminescu (pe când se …

Continuă să citești Eminescu şi apriorismul kantian