Mai întâi, o precizare: termenul lingvistic TOPOS nu-i decât o derivată a apelativului Toponimie, ceea ce ar însemna numele propriu de locuri, de ape, de munţi etc. (precum ne indică DEX-ul). În cazul nostru este vorba despre o localitate, scumpă oricărui român de bună credinţă, care e împletită, e cimentată, e imprimată pentru vecie în conştiinţa generaţiilor ce ne vor urma – Ipoteştii copilăriei celuia, despre care marele George Călinescu vorbea în felul următor: „Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi şteargă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.
Uite că şi prin acest album, cei care au depus talent, cuget şi simţire în a ni-l pune în faţă, au demonstrat un pios şi nemărginit omagiu, mergând pe urmele „celui dintâi care a dat un stil sufletului românesc” (Garabet Ibrăileanu).
De aici rezultă că nu se putea altfel să se întâmple, decât anume la Ipoteşti să ia fiinţă acea Tabără de pictură „Ştefan Luchian” cu nume de referinţă ale atâtor remarcabili artişti plastici care s-au atins cu pensula lor inspirată de paşii şi urmele geniului eminescian, zămislit acolo, la Ipoteşti.
Unul dintre cei doi protagonişti ai prestigioasei colecţii – Constantin Prut face următoarea însemnare: „Tabăra de la Ipoteşti are avantajul de a porni nu numai de la datul concret al frumuseţii naturale, ci şi de la tradiţia culturală, ce se bazează pe prezenţa simbolică, mereu actualizată, ale unor puncte de reper ale poeziei şi picturii româneşti: Mihai Eminescu şi Ştefan Luchian”.
Precizăm că impresionanta Galerie „Ipoteşti. Toposul eminescian” a apărut la Editura GEEA din Botoşani şi înmănunchează un număr de peste 170 de imagini cu 30 de nume de referinţă ale avansatei şcoli de artă plastică din România.
Mihai Morăraş
Centrul Academic Internaţional Eminescu 