Vitraliu editorial: LUCEAFĂRUL

moraras_mihai          Poemul „Luceafărul” are ca sursă principală de inspiraţie – basmul popular românesc „Fata în Grădina de Aur”, cules de germanul Richard Runisch într-o peregrinare a sa prin Oltenia. Eminescu ia cunoştinţă de acest basm din cartea de

călătorie a folcloristului german, însă din timpul studenţiei sale la Berlin. Îl versifică între anii 1870-1872, păstrându-l în manuscris. Mai târziu,

poetul creează cinci variante succesive ale basmului, între 1880 şi 1883,

mai întâi versificându-i şi schimbându-i finalul, apoi, îmbogăţindu-l cu idei filosofice

 reflectând condiţia geniului în lumea superficială şi meschină,

 transformându-l într-un poem filozofic de unică valoare ideatică şi artistică.

                                                                 Din „Izvoare folclorice”

            La nota informativă de mai sus adăugăm încă un detaliu: această ediţie incomparabilă a capodoperei literaturii române şi universale (Editura GEEA, Botoşani) a apărut încă în primăvara anului 2003, când se împlineau o sută douăzeci de ani de la apariţia „Luceafărului”, în primul număr al „Almanahului Societăţii Academice România Jună” al societăţii studenţilor români din Viena. (Informaţia am extras-o din prefaţa „Luceafărul-120” semnată de ilustrul istoric literar, eminescologul George Munteanu.

            luceafarTot din aceeaşi sursă aflăm că traducătorul Poemului „Luceafărul” (concomitent în două limbi – franceză şi greacă) este domnul Nicolas Blithiriotis, o bună cunoştinţă a remarcabilei scriitoare şi editoare din Botoşani, împătimita eminescologă, doamna Elena Condrei, căreia îi şi aparţine meritul de a pune în circuitul spaţiului limbii române de pe ambele maluri ale Prutului această inconfundabilă ediţie, concepţia grafică aparţinându-i cunoscutului artist plastic Valerian Tzopa.

            Originalitatea şi ineditul acestei lucrări constă în faptul că fiecare strofă din nemuritorul Monument literar eminescian e plasată aparte în limba originalului, însoţită de varianta franceză şi greacă.

            Şi un detaliu care te răscoleşte şi te impresionează profund:  fiecare strofă păstrează scrisul şi caligrafia (pe alocuri cu unele rectificări) ale penei eminesciene.

Mihai Morăraş

Cules computerizat: Vera Sîrbu, șef serviciu

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s