„Un Pământ și două Ceruri”

Cultura (inclusiv limba) îți dă certitudinea împlinirii, certitudinea de a fi ca personalitate, ca popor făuritor de istorie (la nivel de comunitate). A fi om de cultură înseamnă deja a fi om cu identitate, cu personalitate. Cultura instaurează suveran spiritul democratic și dă individualității devenire, personalitate, o liniște a acțiunilor care îndepărtează vanitatea și alte pasiuni josnice, distructive. În aceste condiții este bine să fii Aristarc, și nu Zoil (Mihai Cimpoi).

Numai omul care se autoobservă și se întreabă asupra faptelor sale este un om deplin. Nevoia de a-ți examina faptele este un imperativ etic (M. Cimpoi).

Gorunul se trage înspre soare ca să-i facă lui, soarelui, legătura de viață cu pământul, să-l includă pe el, astrul înălțimilor în procesul vecnicei innoiri, Conștiința umană caută să-și împlinească rostul său temeinic prin sondarea în adânc și înfăptuirea adevărului  (A. Lupan). Dealtfel: Actul de creație este o repetabilă moarte, iar în acest gen de murire poetul a fost întotdeauna singur. Chiar dacă scrie pentru cei mulți (Grigore Vieru).

În creație, nu e nevoie să ne axăm pe nedesăvârșirea omenească; trebuie să iubim, să fim fideli, să mergem spre ideal, chiar și neavând un dram de speranță, fiindcă doar astfel vom ajunge la ceva. (Grigore Grigoriu)

Cultură fără cunoaștere e ca și nulă – generația gata de start trebuie să aibă sub picioare, pentru elan, pista bătătorită de anteriori. E alegerea ei ce face c u această pistă: se servește de ea pentru a se lansa sau neglijează, căutându-și, căutându-și ea însăși un drumeag al ei. Important e să nu pornească dintr-un punct mort . (E. Lungu)

Cu aceste gânduri, idei și cuvinte pline de înțelesuri le-a captat atenția moderatoarea evenimentului, doamna Larisa Arseni, în cadrul Clubului de promovare a personalităților „Dialogăm și ne cunoaștem”, care se desfășoară de mai mult timp la Centrul Academic Internațional Eminescu.

„Un pământ și două ceruri”, sub acest generic, s-a derulat întâlnirea informativă și cognitivă cu doamna Ana Bantoș, conferențiar universitar, doctor habilitat în filologie, scriitoare, critic literar, membru a Uniunii Scriitorilor din Moldova și România, deținătoarea Ordinului Cultural, în grad de Ofițer, Categoria A Literatură, cu care a fost onorată de către Președintele României Klaus Iohannis, primit recent. Invitații la această întâlnire au fost studenții anului I-III de la Centrul de Excelență în Educația Artistică „Ștefan Neaga”, însoțiți de profesoara de biologie și chimie, doamna Olesea Vranceanu.

Într-o discuție anterioară dna Bantoș a spus că această expresie metaforică și subtilă în esență vine de la poetul nostru drag tuturor,  regretatul Grigore Vieru pe care domnia sa l-a strigat pe Podul de flori de la Prut la începutul anilor nouăzeci.

Invitata a făcut o incursiune în istoricul metaforei sub care s-a desfășurat întâlnirea, metafora care dă și titlul revistei radiofonice de literatură și cultură, pe care doamna Ana Bantoș o realizează timp de mai mulți ani la postul de Radio Chișinău. Așa se face că destinul cercetătoarei s-a aflat într-o mare măsură sub semnul unui pământ și a două ceruri, denumire, de care o leagă amintiri de neuitat despre Grigore Vieru, despre o perioadă nefastă în cariera ei de cercetător literar într-o instituție de profil, când trecerea ei prin furcile caudine s-a dovedit a fi hârtia de turnesol, care a developat lipsa de caracter a unor pseudo-intelectuali de la noi. Scriitoarea s-a referit la condițiile pe care trebuie să le întrunească un intelectual adevărat, citându-l pe Eugen Coșeriu, celebrul lingvist originar din Mihăileni de lângă Bălți, care afirmă, că dacă și în cercetare se pierde morala, atunci totul este pierdut și a subliniat cât de importantă a fost prezența caracterului în literatura română în toate perioadele parcurse de-a lungul secolului al XX-lea și, de asemenea, în secolul al XXI-lea.

Ana Bantoș a ținut să reliefeze legătura strânsă care există între profesia de artist și cultură artistică din care face parte buna cunoaștere a istoriei literaturii române în general, inclusiv a istoriei literaturii române din Basarabia, în care a evidențiat două direcții esențiale: orientarea etnocentrică și deschiderea spre orizonturile culturale mai ample, ambele orientări evidențiindu-se în mod diferit, în funcție de perioadele istorice parcurse. Scriitoarea a evocat personalitățile mai importante ale literaturii române anume din această perspectivă. Dânsa s-ar oprit succint și la poeții și scriitorii basarabeni din ultimii ani afirmând că au apărut multe nume noi atât în poezie cât și proză care s-au făcut cunoscuți deja și în afara țării.

Le-a demonstrat tinerilor mai multe imagini cu Grigore Vieru într-un anturaj de personalități notorii ale neamului de care o leagă frumoase amintiri și ține la ele ca la niște relicve. Scriitoarea i-a îndemnat pe tinerii prezenți în sală să citească cât mai mult pentru ași îmbogăți cunoștințele, pentru a deveni adevărați intelectuali. S-a vorbit despre cultură și civilizație și deosebirea dintre aceste două noțiuni…

Elevii au rămas foarte impresionați de discuție, de personalitatea doamnei Ana Bantoș, de informațiile interesante și utile auzite, de mediul lingvistic creat în sală, convingându-se de  frumusețea limbii române, bineînțeles, atunci, când este vorbită corect.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s