Holocaustul o tragedie a umanității

Holocaustul nazist și Gulagul sovietic au făcut împreună zeci de milioane de victime. Fiecare din rațiuni proprii și prin metode diferite. Naziștii au ucis oameni pe care-i considerau inferiori și de care nu se simțeau în niciun fel responsabili, în timp ce sovieticii și-au omorât și persecutat proprii cetățeni în virtutea unei utopii. Cele două fenomene, produse ale totalitarismului, au marcat un punct de cotitură în istorie, momentul în care oamenii au încetat să mai fie persoane, și au devenit cifre în cadrul unor statistici sau al unor cote și planuri de îndeplinit.

            În fiecare an la sfârșitul lui ianuarie se face omagierea evreilor pieriți în masacrul Holocaustului. Este o catastrofă umană despre care trebuie să vorbim generațiilor tinere pentru informare, pentru cunoaștere etc. Centrul Academic Internațional Eminescu în colaborare cu studenții an. III și profesorii, în persoana domnului Emil Cojocaru de la Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” au vernisat o expoziție de lucrări și sculpturi, care reflectă această temă cu genericul „Culorile unui Genocid”, dar și o întâlnire cu două personalități notorii, ce au trăit în acea perioada și cunosc, nu din auzite ce-i Holocaustul, foametea, deportările masive și forțate a conaționalilor noștri, lichidarea și dispariția fără urmă a multora dintre ei. Mă refer la invitații noștri, domnii Grigore Plămădeală, Artist plastic și Pavel Bălan, scriitor-cronicar, cineast, fotograf etc. Au mai fost prezenți elevii claselor a X-XII-a de la Liceul de Arte Plastice „Igor Vieru”, însoțiți de directorul adjunct pentru educație, profesoară de istorie, doamna Maria Lazăr,

Termenul de Holocaust comportă anumite semnificații care necesită a fi clarificate. În sens general termenul este folosit pentru a defini fenomenul deportării și uciderii a mai mult de șase milioane de evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către Germania nazistă.

Deși specialiștii evrei insistă că termenul de Holocaust ar trebui să se refere doar la poporul evreu, aici apare întrebarea, dar cum rămâne cu celelalte victime ale naziștilor. Vorbim de câteva milioane de oameni care au fost uciși în baza aceluiași principiu – cel rasial – și cu același scop: eliminarea raselor inferioare și, prin aceasta, purificarea etnică a spațiului destinat arienilor. Cea mai bună soluție ar fi : fără a diminua tragedia evreilor este necesar să includem în definiția Holocaustului și celelalte victime ale politicii naziste. În așa fel la cele  6 milioane de evrei uciși li     s-ar adăuga 2 milioane de polonezi, 2-3 milioane de prizonieri de război sovietici, între 200.000 și 500.000 (sau chiar mai mult) de țigani, 200.000 de persoane cu dizabilități și 15.000 de homosexuali .

Deși, termenul de „Gulag” este unul mai loial din punct de vedere teoretic, fiind pretinsă ca o metodă de educare și reeducare prin muncă. În urma estimărilor acest Gulag sovietic, a exterminat un număr mult mai mare de oameni decât Holocaustul. Astfel numărul persoanelor trecute prin Gulag ajunge până la 14 milioane de oameni trecuți propriu-zis prin lagăr, alte 7 milioane deportate (nu includem aici numărul celor morți în Gulag). Savantul rus Soljenițîn în cartea sa Arhipelagul spune: „dacă mai includem în valurile care au inundat închisorile și pe toți cei care au fost striviți înainte de a fi ajuns în celula închisorii Dar alte câteva milioane de oameni care au fost ucise în Uniunea Sovietică (executate, cu sau fără proces, sau exterminate prin înfometare) în perioada existenței Gulagului, care sunt victimele aceluiași sistem…”.

Moderatoarea evenimentului, dna Larisa Arseni îi salută pe cei prezenți, exprimându-și bucuria de prezență. După tradiție, le vorbește despre Marele Poet Eminescu, care recent a fost omagiat printr-o amplă activitate cultural-artistică „Citim Eminescu”. Îi informează succint și despre motivele acestei întâlniri. Apoi îi oferă cuvântul dlui Emil Cojocaru, profesor, Artist Plastic. Dânsul ne vorbește despre expoziția vernisată „Culorile unui Genocid”, care are în palmarez mai multe ediții și care este una de prestigiu, pentru că cele mai bune lucrări sunt apreciate de un juriu profesionist și premiate. Le-am oferit cuvântul tinerilor pentru a-și prezenta și  comenta lucrările expuse. Liviu Balan și Dan Cebotari au  vorbit despre sculpturi, explicând ce i-a inspirat. Ceilalți, rând pe rând au vorbit despre picturile lor: Ion Botezatu, Daniela Popescu, Anastasia Munteanu, Nina-Corina Luchieanțeva, Alexandru Țurcanu. Toți au conchis că este o temă complicată, necestită documentare și informare, nu doar imaginație. Moderatoarea a menționat, că aceste lucrări în timp vor fi cele mai veritabile documente referitoare la tema în discuție, bineînțeles dacă vor fi păstrate.

Domnul Emil Cojocaru l-a  prezentat pe Artistul Plastic Grigore Plămădeală, care în anul ce s-a scurs a împlinit 80 de ani, dar este încă în plină activitate. Munceşte mult, merge pe jos tot timpul și deseori este pus pe glume. Dar, mai ales, este firesc şi pasionat de ceea ce face: orice şi oricât i s-a spus, Grigore Plămădeală nu a renunţat – şi nici nu are de gând să renunțe – la artă. Dânsul cu plăcere le povestește celor prezenți despre activitatea sa artistică, care nu a fost una deloc ușoară, le demonstrează mai multe schițe a unor lucrări inedite. Unele prezintă Chișinăul de altă data, acel Chișinău care a rămas doar în picturile domniei sale. Cu regret, dar într-o formă șăgalnică și amuzantă atinge probleme sociale care ne dor pe noi toți.

Îi oferim cuvântul dlui Pavel Bălan, personalitate polivalentă cu o bogată și variată biografie de creație, un chip luminos și plin de esență, cu o voce domoală, care te îndeamnă să-l asculți. Maestrul Pavel Bălan este cunoscut cineast, regizor, operator, fotograf, autor de cărți, realizator de filme documentare și de ficțiune. Fiind la onorabila vârstă de 80 de ani, este în plină forță și mai are încă multe de făcut. Domnia sa, subliniază: „Orice lucrare de artă este este o rugăciune”.  Vorbește despre cea mai amplă și reprezentativă lucrare a sa „Rugă pentru Neam”, care conține reproduceri de icoane rare, de pictură și arhitectură bisericească, de fortificații din Moldova medievală, opere ecleziastice descoperite în muzee și locuri sfinte (de exemplu, muntele Athos sau la Putna). Aceste materiale fiind culese din România, Grecia, Ucraina, Polonia, Rusia și Republica Moldova. Maestrul mărturisește că a avut o educație creștinească încă din familie: „Port cu mine, de o viață, acel sacru ungher al casei părintești, cu icoana împodobită cu prosop și busuioc, cu candela veșnic aprinsă. Chipul milostiv al sfântului Nicolae mă privea cu blândețe din icoana de cununie a părinților mei, moștenită de la bunici. Știam că orice aș face, mă vede Cel de Sus”. Credința în Bunul Dumnezeu îi este mediul de existență și de sprijin în tot ce face și rămâne a fi în continuare. Femeia de alături, soția doamna Valentina, care l-a sprijinit mereu și acum, este fiica celui mai mare duhovnic de după război din Basarabia, arhimandritul Damian.

            „Salvarea noastră e credința. Dumnezeu m-a ajutat ca lumina candelei de acasă să nu se stingă niciodată, să-mi lumineze și astăzi drumul vieții”, zice Pavel Bălan. Fiecare om are viziunea și filozofia vieții sale,  a dumneavoastră care e?”, îl întreabă  moderatoarea. Dânsul răspunde fără ezitare: „Să nu faci rău, să stimezi bătrânii și copiii”. Ar ma.i fi și altele, dar vorba proverbului „Ușor de zis – greu de făcut”, dar nu imposibil.

Astfel credința și iubirea de tot ce e frumos îi sunt steaua călăuzitoare. Cei doi feciori, rodul dragostei îl prețuiesc și îl ajută material în  realizările sale.

1-max-720Tinerii ascultă și vizualizează cu mare interes, când maestrul le prezintă cartea „Rugă pentru Neam” (Arta moldovenească din veacurile XIV-XX). O istorie în imagini, care denotă bogăția și valoarea spirituală a Neamului nostru. O muncă titanică, făcută cu multă inspirație și pasiune.

Cu un cuvânt de mulțumire se adresează organizatorilor, invitaților și tinerilor artiști plastici în devenire, doamna Maria Lazăr. Astfel de întâlniri sunt niște momente de înălțare a sufletului și spiritului, a speranței, că binele și frumosul nu va dispare nicicând ci va dăinuii prin acești tineri și lucrările lor.

Toate le fac oamenii și bune și mai ales rele. Avem nevoie de oameni de calitate, cu frica de Dumnezeu în suflet și cu iubire de oameni doar atunci va dispare dorința de supremație asupra altora, nu vor mai fi catastrofe și masacre masive de oameni. Omul este creația lui Dumnezeu cu drepturi și responsabilități egale. Toți avem doar un Cer și un Pământ.

La sfârșitul întâlnirii dna Elena Dabija a stat de vorbă cu tinerii, povestindu-le lucruri neștiute de ei despre Eminescu.

În semn de mulțumire pentru participare le-am înmânat diplome autorilor lucrărilor expuse. Am făcut poze pe fundalul expoziției pentru amintire…

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s