Eminescu în arta medaliei 1871-1989

Mihai MORĂRAŞ

               Mălinaș, Constantin. Eminescu în arta medaliei 1871-1989: studiu, catalog și album / Constantin Mălinaș. – București: Geea, 2009. – 144 p.

cop. arta med.Cea de a doua achiziție cu titlul de mai sus, a intrat din anul 2018, în fondul de documente al Centrului Academic Internaţional Eminescu, fiind remisă prin prietenii de la Botoşani.

               În cele 145 de pagini parcă simţi vibraţia undelor eminesciene, respiraţia Geniului de la Ipoteşti.

               Nu vom comenta în detalii  conţinutul acestui Album-Catalog, ci vom preciza doar că ediția respectivă a prins viaţă graţie eforturilor Societăţii Numismatice Române şi Asociaţiei Culturale „Familia Română”, Baia Mare.

               Credem că fragmentele pe care le-am extras din Studiul Introductiv al inimosului şi devotatului eminescolog şi eminescograf, conferenţiar universitar, doctor Constantin Mălinaş, vor contura și vom completa  mesajul acestui unical Ansamblu Iconografic eminescian:

               „Datele bibliografice şi de Iconografie plastică ale subiectului Eminescu arată cu prisosinţă, că acesta are cea mai mare frecvenţă în arta medalistică din România…Astfel, nu este deloc întâmplătoare frecvenţa, cu care tema Eminescu se regăseşte şi se transpune în medalii şi în tot felul de alte piese numismatice… Am început cu formarea listei de gravori şi lucrări prin 1991-1992, dar faptul nu s-a dovedit deloc lesne de realizat, deoarece nu avem un suport bibliografic suficient şi dezvoltat, fiindcă Iconografia publicată era puţină… Iar în acest domeniu s-a văzut că statul a fost un gestionar neglijent şi că meritul salvării lui aparţine iniţiativelor private ale colecţionarilor, din cadrul civil (mai larg şi primitor) al Societăţii Numismatice Române… Un centru important de medalistică Eminescu s-a format la Chişinău, cu extensie la Bălţi. ***

               …Primul volum al lucrării noastre priveşte perioada 1871-1989, adică de la prima medalie, care poate fi pusă în legătură cu numele lui Mihai Eminescu (acea distribuită la Congresul inter studenţesc de la Mănăstirea Putna, la 15 august 1871) şi până la Centenarul Eminescu din 1989…

               Prin preferinţa pentru portret, medalistica eminesciană este universală. Începutul se face la 1889 cu portretul numărul patru, după fotografia cea mai din urmă, de la Botoşani, din octombrie 1887, unde vedem un bărbat îmbătrânit şi împietrit de suferinţă, dar surprinzător de înseninat, cu sprâncenele arcuite cutezător şi privirea ridicată. Or, în medalistica eminesciană se gravează într-o ordine bibliografică inversă celei estetice, adică se începe cu ultimul portret, după fotografia din anul 1887, de la Botoşani, care nu arată deloc bine, în comparaţie cu portretul romantic de la 19 ani, după fotografia din anul 1869.

               Se ştie, că s-au păstrat patru fotografii certe ale lui Mihai Eminescu… Altele, despre care s-a făcut cercetare şi discuţie de-a lungul timpului, nu sunt sigure… Cele patru fotografii sunt greu asemănătoare între ele, parcă redau patru persoane diferite, atât de puternică a fost combustia intelectuală şi biologică a lui Mihai Eminescu…”

la arta medaliei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s