A-l cunoaşte pe Eminescu, a-l face cunoscut lumii…

După rezistentele pe care le-a întâmpinat în timpul scurtei și chinuitei lui vieți, opera lui Mihai Eminescu s-a impus fulgerător, neamul întreg, iar nu numai păturei culte. Nu știu dacă s-a făcut vreodata socoteala exemplarelor tipărite din Poeziile lui Eminescu. Dar în mai putin de o jumătate de veac, poeziile acestea au fost reproduse în multe zeci de ediții, de la modestele tipărituri populare pana la admirabila ediție critica a Fundătiilor Regale, îngrijită de Perpessicius. Astăzi, după ce-au cunoscut atâtea culmi și atâtea onoruri, Poeziile lui Eminescu, cenzurate în țară, apar asa cum le vedeți, în haina sfioasa a pribegiei.Gloria lui Mihai Eminescu ar fi fost poate mai putin semnificativa, dacă n-ar fi luat și el parte, de peste veac, la tragedia neamului romanesc.

Ce înseamnă pentru noi toți, poezia, literatura și gândirea politica a lui Eminescu, o știm, și ar fi zadarnic s-o amintim încă o data. Tot ce s-a creat după el, de la Nicolae Iorga și Tudor Arghezi pana la Vasile Pârvan, Nae Ionescu și Lucian Blaga, poarta pecetea geniului sau măcar a limbii eminesciene. Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaineitate și atâta fervoare cu care neamul romanesc s-a regăsit în opera lui Eminescu. Îl iubim cu toți pe Creanga, îl admiram pe Hasdeu, învațam să scriem de la Odobescu, îl respectam pe Titu Maiorescu și anevoie putem lăsa să treacă mult timp fără sa-l recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a relevat alte zări și ne-a făcut sa cunoaștem altfel de lacrimi.

El și numai el, ne-a ajutat sa înțelegem bătaia inimii. El ne-a luminat ințelesul și bucuria nenorocului de a fi roman.

Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru și cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele și cerul romanesc. El este, într-un anumit fel, întruparea însăși a acestui cer și a acestui pământ, cu toate frumusetile, durerile si nadejdile crescute din ele. Noi cei de aici, rupti de pamant si de neam, regasim in tot ce-am lasat in urma, de la vazduhul muntilor nostri si de la melancolia marii noastre, pana la cerul noptii romanesti si teiul inflorit al copilariei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reintoarcemm ca intr-un dulce somn, la noi acasa.

Întreg Universul nostru îl avem în aceste câteva zeci de pagini pe care o mana harnica le-a tipărit și le împarte astăzi în cele patru colțuri ale lumii, peste tot unde ne-a împrăștiat pribegia. Păstrați-le bine; este tot ce ne-a mai rămas neîntinat din apele, din cerul și din pământul nostru romanesc.

MIRCEA ELIADE, Paris, septembrie 1949

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s