Eugenia Bulat – o conștiință civică, militantă

„Popor românesc! Dacă fiii tăi ar fi uniți totdeauna, atunci și pământul tău strămoșesc rămânea unul și nedespărțit”. (Mihai Eminescu)

            În cele ce urmează vom relata câteva momente de la o întâlnire deosebită, interesantă și formativă cu Eugenia Bulat, poetă, publicistă, pedagog, fondator al Cenaclului literar „Iulia Hasdeu”, director onorific al revistei „Clipa Siderală”, sprijinită de Institutul Cultural Român din București (Premiul de Stat pentru Tineret ]n Domeniul Literaturii, 2009). Un spirit civic foarte pronunțat, până la durere, până la sacrificiu. Luptătoare înflăcărată pentru cauza națională. Primul primar ales în mod democratic în satul de baștină Sadova, raionul CălărașI.

Întâlnire, care s-a produs în cadrul  serviciului „Dialogăm și ne cunoaștem”, dar și a Centenarului Marii Uniri, împreună cu elevii claselor a VIII-a și a XII-a de la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, pregătiți de doamnele profesoare de limba și literatura română: Dina Medinschi, Adriana Suciu, Galina Matcovschi și Eugenia Stamatin, bibliotecara liceului,  – o profesionistă, creativă, receptivă și foarte dedicată profesiei, într-o colaborarea strânsă cu echipa bibliotecii Centrului Eminescu.

            Eugenia Bulat s-a născut la  19 septembrie 1956, comuna Sadova, Călărași, regiunea Ungheni, în provincia română Basarabia, actualmente Republica Moldova. Absolvește Universitatea de Stat din Moldova (filologie română) şi Universitatea Pedagogică Ion Creangă (filologie rusă). A fost profesoară de limba și literatura română şi rusă, jurnalistă şi editoare. A muncit la Institutul Naţional de Instruire Continuă, în Secţia de Administrare Publică Locală a Guvernului Republicii Moldova, la Centrul Naţional de Creaţie Populară, Agenţia Naţională de Presă „Moldpres”. Din 2007, pe parcursul a șapte ani s-a autoexilat la Veneția.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și Republica Moldova. Pe parcursul activității literare i se acordă diverse premii: Premiul I, secţiunea Poezie, la Festivalul Internaţional de Creaţie Literară „Dimitrie Bolintineanu” a Centrului de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei Populare. Giurgiu, România, ed. I-i; Premiul I la secţiunea Debut al Salonului Naţional de Carte a Bibliotecii Naţionale din R. Moldova; Premiul pentru Poezie a Revistei „Glasul Naţiunii”; Premiul special la Salonul Internațional de Carte pentru Copii, Chişinău, ed. 2004; Premiul „Topul Anticorupţiei” al săptămânalului „Ziarul de gardă”, Chişinău 2005 ș.a. În 2010 este decorată cu cea mai înaltă distincție în Stat – Ordinul Republicii pentru contribuţie remarcabilă la Mişcarea de Eliberare Naţională şi merite deosebite în promovarea valorilor democratice şi a adevărului istoric.

            Editează mai multe cărți de poezie: „La Putna mi-e drumul,”  „Poeme de pe Valea Plângerii”, „Generaţia Clipei siderale, ideea naţională, Poezia” (eseu critic), „Si-la-bi-sind în tai-ne-le iu-bi-rii”,  „De dor de voi,” „Stalactite”, „Scrisori de dragoste din Oraşul Libertăţii”,  „Veneţia ca un dat sau Jurnalul unui evadat din Est”,  „În debara. Al doilea Jurnal al unui evadat din Est”, „Piatra de Ca’ Venrdamin. Dialogurile străinei cu vechiul său prieten Alter. Al treilea Jurnal al unui evadat din Est”, antologia „Ce facem noi cu două mari tristeți?… Poeme de pe Valea Plângerii”, „18 poeme și un singur dor” ș.a.

La 15 aprilie 2009, pe lângă institutul Român de Cultură și cercetare Umanistică „Nicolae Iorga” din Veneția, lansează volumul „Veneția ca un dat sau Jurnalul unui evadat din Est” (Editura „Cartier”, 2008), cu participarea mai multor personalități: Gabriela Molcsan (traducătoare, Roma), Ana Lombardo (poetă, Veneția), Iurie Bojoncă (poet, Republica Moldova), Gabrielle Stoppani (profesor, Mestre), Petru Dinjos (muzician, Republica Moldova).

Creația Eugeniei Bulat a fost înalt apreciată de mai mulți critici literari, dar și personalități din domeniul literaturii și culturii românești. Poetul Gheorghe Vodă menționa în prefața plachetaei „Poeme de pe Vale Plângerii”, în 1996: „Poemele Eugeniei Bulat sunt inconfundabile. Scrisul ei este unul spontan, curajos, armonios în expresie, emoţionant, plin de mirare şi durere, trăit pe Valea Plângerii, aici, în Mica Românie înstrăinată – Basarabia”.

Despre „Veneţia ca un dat”, și alte cărți s-au pronunțat: acad.  Mihai Cimpoi, Ioan Holban, Teodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru;  Smaranda Bratu-Elian, Ilaria Serra (SUA), Gabriella Molcsan, Anna Lombardo (Italia), Ion Ungureanu, Emilian Galaicu Păun, Vasile Gărneț, Anatol Codru, Ion Ciocanu, Iurie Bojoncă, Iulian Filip; Ion Vatamanu și.a.

Critica literară subliniază că pentru Eugenia Bulat, poezia este respirație și aceasta vine în mod fantasmatic. Poezia dumneaei este una subtilă, aproape conceptuală, dar și foarte densă în imagini și sunete legate de patria sa. Este o poezie plină de renaștere a propriului sine… Italienistul Geo Vasile (traducător, București punctează în prefața volumului „În debara”: „Impresia noastră de cititori este că, intreaga creație a poetei Eugenia Bulat întrunește toate calitățile unui poem dramatic. Fiecare poezie poate face parte dintr-un multiplu dialog – confesiune, dintr-o urzeală rapsodică nu doar între felurite creații, arte și creatori, dar și, cu precădere, între istoria personală și istoria colectivă a poporului său, a românității, precum și a lumii. Duioasă, îndrăgostită și sensibilă, poeta Eugenia Bulat este în primul rând o conștiință civică, militantă. Poezia sa fiind o revoltă împotriva puterii și a abuzurilor sale, știut că în absența unei conștiințe etice nu se poate vorbi de o conștiință estetică”.

După această incursiune biografică moderatoarea doamna Larisa Arseni îi adresează câteva întrebări invitatei: Ce este poezia pentru dumneavoastră? Cineva spunea că Eugenia Bulat este mioritică în cel mai profund sens al acestui cuvânt prin însăși firea ei, așa precum românul nu poate fi decât ortodox, vorba lui  Eminescu, deoarece pentru român, Dumnezeu este sublimul. Credeți că mai e valabilă această spusă a poetului? Poeta a explicat că simte poezia ca pe un dat ființial, iar balada „Miorița” – actul de naștere al poporului român – este dovada creștinismului nostru înnăscut. La neamul românesc credința în Dumnezeu nu este ceva dobândit, ea face parte din matricea lui ontologică.

În creația „Veneția ca un dat sau Jurnalul unui evadat din Est, scrieți despre „exil”, există vreo legătură între deportările de altă dată și exilul despre care scrieți? Ce rol au concetățenii noștri plecați în lumea largă? Cum îi schimbă străinătatea? În anii 1941 și 1949 concetățenii noștri au fost exilați deportați, deznaționalizați, înstrăinați forțat, în mod barbar. Astăzi, ce se întâmplă?… „În cărțile mele din străinătate scriu despre autoexilul cauzat de interminabila tranziție, de neobolșevismul revanșard, de clasa politică coruptă din Basarabia, – realități care au sărăcit populația, silind-o să plece”, spune poeta. „În străinătate nu te așteaptă nimeni, iar frumusețile de acolo nu-ți aparțin. E un sentiment frustrant”. Cu toate acestea, acolo unde muncesc, cetățenii noștri au ocazia să vadă că se poate trăi și altfel, mai civilizat, mai decent. Experiența din exod îi convinge că viața este în mâinile lor, e nevoie doar de multă muncă, de unire și de înțelepciune ca să-ți faci o viață decentă acasă, mai adaugă moderatoarea.

Astăzi, exodul migrației concetățenilor noștri a devenit o temă frecvent abordată de scriitori. Literatura poate schimba lumea în care trăim? Ce rol le atribuiți tinerilor de astăzi în societate? „Realitățile în care trăim, pustiirea satelor noastre etc. oferă continuu scriitorilor teme vibrante, iar literature poate limpezi lucrurile, le poate esențializa. (…) Plecarea din republică a tinerilor este o drama care trebuie să înceteze. Viitorul îl văd doar în Unitatea Neamului Românesc și în această cauză tinerii sunt o speranță: lor le aparține viitorul, dar și obligațiunea de a schimba lucrurile spre bine”

Eugenia Bulat, vădit emoțonată, a ascultat cu mult interes elevii care au pregătit un consistent recital de poezie pe care l-au prezentat cu multă trăire sufletească și expresivitate artistică, creând astfel o atmosferă plină de patos patriotic. Unii elevi au recitat și au comentat mai multe poeme din placheta „18 poeme și un singur dor” – un evantai poetic dedicat Centenarului Marii Unuri.

Doamna Eugenia Stamatin, bibliotecara liceului a întreabat poeta cum a ajuns la tema patriotică. E. Bulat e convinsă că „nu scriitorul își alege temele, ci temele aleg scriitorul” Ea își amintește, că într-un dialog cu Mia Zestrean de la un cotidian din Brașov, în anii ’90, când i-a mărturisit jurnalistei că nimeni nu ne-a spus niciodată că suntem români și că vorbim românește, dânsa a întrebat-o: „și cum ați aflat, totuși?”. „Din sângele meu…”  „Cum anume?”, a insistat jurnalista. Poeta a răspuns:  „Fiind adolescentă aveam acasă un aparat de radio care se păstra în casa mare și la care ascultam uneori Radio Iași. Savuram melosul limbii române și simțeam că este ceva profund al meu, dar la un nivel mult mai înalt.

Sorbeam cu întreaga ființă emisiunile, până și buletinele meteo (!) Sângele meu se cutremura de armonia, de muzicalitatea pe care nu o avea limba vorbită în Basarabia. Peste ani în perioada „perestroicii” deja, când toate republicile fostei URSSE, au început lupta pentru independență și toate valorile naționale, am înțeles anumite lucruri. Simțeam românește și m-am implicat în această luptă fără rezerve,  iar strigătul sufletului meu se cerea așternut pe hârtie. Astfel, anul 1989 m-a găsit trează, am fost salvată prin dragostea de limba română și prin percepția interioară”. „Intuiția nu te minte, a concluzionat poeta, trebuie doar s-o asculți. M-am simțit un om treaz. Întreaga expresie a ființei mele s-a revărsat în poezie. Eram cu tot sufletul cu toată dragostea pentru neamul meu, pentru limba mea, pentru tot ce se întâmpla atunci”.

O tânără întreabă, care a fost cea mai grea lecție de viață pe care o dă activitatea scriitoricească. Poeta îi răspunde că: „Cea mai importantă lecție de viață pentru mine a fost atunci când am înțeles profund că nimeni  nu-ți face program de viață, – ți-l faci singur (!), respectiv nu trebuie să te plângi că suporți consecințele. A fost important să învăț să-mi cresc încrederea în forțele, în datul meu. Se întâmplă să nu fii înțeles, apreciat, să fii evitat chiar, dar nu asta este cel mai important, pentru că (citind, studiind mult) îți cultivi și capacitatea de a te autoevalua. Nu vă dați induși în eroare, dacă simțiți că nu sunteți prețuiți corect. Uneori, nu ești înțeles de unii care nu se pot ridica la înălțimea ta, alteori ești trecut sub tăcere în virtutea unui joc de interese. Nu ceda! Retrage-te în singurătatea ta. Știut lucru, singurătatea este foarte propice creației”.

Doamna Eugenia Bulat, ce înseamnă pentru dumneavoastră Eminescu? „Am fost lipsită de cunoașterea literaturii române, îmi plac mulți autori români. Eminescu este pentru mine totul, pentru că, în Eminescu, este totul: religie, armonie, frumusețe, dragoste, istorie, trecut, viitor, ceea ce suntem și,mai ales, ceea ce putem fi. Nu întâmplător într-un top de țară, Eminescu a fost numit românul total. Da, literatura poate schimba lumea, dar această literatură trebuie citită. Omul nu poate cunoaște ceea ce n-a studiat ceea ce  nu vrea să știe”.

Ați fondat cenaclul „Iulia Hasdeu” și revista „Clipa Siderală”, cum erau  tinerii de atunci? „Clipa Siderală” a existat aproape un sfert de secol – am avut timp să observ. M-a fascinat generația tinerilor veniți după ’89,  când, în urma reformei Druc, au fost deschise mai multe licee și elevii au început să învețe limba și literature română netrunchiată. Era fascinant să vezi ce pot rodi copiii creatori atunci când li se oferă literatura națională adevărată, neideologizată”. Citește poezia „Acceleratul” din prima plachetă din colecția „Sclipiri siderale” – antologie de versuri ale tinerilor de la liceul „M. Eliade”, despre care scriitorul Ion Anton menționa: „Atâta polen pe o singură floare”. Profesoara de limba și literatura română, doamna Galina Matcovschi spune cu mândrie că și elevii dumneaei fac încercări poetice și drept dovadă îi înmânează Eugeniei Bulat un caiet cu versurile  elevilor.

Invitata continuă să răspundă la întrebri: „Despre mioritism se vorbește mult și divers. Mioritismul nu e o lipsă de calitate, ci dimpotrivă: la mioritism nu rămâi, la mioritism se ajunge. Și nu fiece om ajunge! În „Miorița” este ascunsă nunta cosmică… „Miorița” este actul de naștere al poporului român și prin acest act se atestă că suntem un popor nonviolent, nonagresiv, înțelept, care se împacă cu condiția umană că omul nu este veșnic pe pământ. Tot prin ea se atestă că suntem creștini ontologic, adică,  înainte de a fi creștini oficial. Poporul roman este cel care întâmpină cu pace, înțelegere și resemnare nunta cosmică, adică, trecerea într-o altă formă din chimia Universului.”

Legea fizicii a demonstrat, că nimic nu se pierde în lumea aceasta, totul se transformă dintr-o formă în alta. Drept argument – covorașul de iarbă verde crescut pe mormântul ciobanului necunoscut descris în  „Toiagul păstoriei” de Ion Druță, s-au poezia „De-a va-ți ascunselea” de Tudor Arghezi în care autorul evocă un joc  inevitatbil în care se joacă toți și tot ce este viu pe acest pământ. Plecarea în Tot, o lege firească a circuitului astral, al vieții și al morții.

S-a creat o atmosferă interactivă, elevii ascultau cu respirația tăiată vocea blândă, dar impunătoare a invitatei, care le depăna povestea vieții sale, care seamănă uimitor de mult cu viața poporului său. Tinerii interveneau cu întrebări. Părea că doamna Eugenia Bulat s-a transformat într-o carte vie pe care elevii o studiau și o savurau cu interes și luare aminte. Autoarea a citit din placheta  „18 Poeme și un singur DOR”. Poezia „De dor de voi”: „De dor de voi/ mi-s ochii numai zare: / doar zarea este-a noastră, a tuturor…/ și scot cu ochii sărmanele-hotare, / de dor de voi, de dor… / (…). De dor de voi / am ochi – două izvore, / ce lacrima o sorb / spre fundul lor… / și gândul meu / e peste munți cărare, / de dor de voi… de dor… // De dor de voi, în piept, o-ncinsă vatră / usucă-n jar al Prutului izvor… / și-mi țin pământul / piatră lângă piatră, de dor de voi, / de dor, / de dor / de dor…” Poezia „De țară”: Și mă cuprinde-un dor de țara mea, / că mi se urcă sufletul pe buze, / pământul să-l ating oricât aș vrea, / ca valul mării sub picior îmi fuge. // O, vremuri triste, vremuri de calvar, / ce-aveți cu-această humă-nstrăinată, / că nu doriți s-o adunați cu har / la sânul țării, cum a fost odată?…”; Poezia „Ce facem noi cu două mari tristeți?…: „Ce facem noi cu două mari tristeți?… / îmi spusei tu și mi-e atât de trist, / de parcă plâng în mine șapte vieți / în care poate fost-am să exist… (…) // Plătim cu viața noastră lașitatea / de-a corona și suporta păgâni, / și blestemă prin noi latinitatea / destinul nul al pruncilor români”. Poezia „Microfonul 3”: „O limbă e pusă la vot într-o țară, acasă la ea și pe țarina ei, / și pieptul își pune ca să nu moară / doar el, microfonul 3 … (…) // Tu frate și soră, / te-nchini Deșteptării; / te-nchină și vezi / cum o apără ei! / În numele Neamului, / în numele Țării, / sărut Microfonul 3!”. Din poezia „Fratelui intellectual”: „Să ne ducem dar povara / cum își duce frunza ramul. / Și să fim una cu țara, / Și să fim una cu neamul. / Să fim veșnic doar cu Țara! / Să fim veșnic doar cu Neamul!”. Din „Icoană de Mart”:  „Iată că ne-am luminat la față / și intrăm din nou în primăvară, / ca într-un botez de dimineață, / ca într-o lumină tot mai clară. //  E icoana Țării ce-am păstrat-o / prin calvarul vremurilor toate. / Pentru fața ei neîntinată / pe-un pământ înstrăinat ne zbatem”.

La finalul întâlnirii eleva Biatrice Bivol a recitat poezia lui Constantin Dragomir „Harbuzul e un glob”, transformându-o într-un adevărat spectacol. Copii au aplaudat îndelung. Au făcut poze cu invitata, au primit autografe. Toți au rămas impresionați și mulțumiți de această întâlnire-lecție de istorie, de trezire a conștiinței naționale, de viață, de patriotism și de dragoste dezinteresată pentru neamul său. Am plecat cu senzația unei zile trăite cu mult rost și plină de pozitivism.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s