(100 de cărți despre Basarabia la 100 de ani de la Unire)
„Încearcă să fii un om de valoare și nu neapărat un om de succes” (Albert Einștein)
La Centrul Academic Internațional Eminescu, în cadrul serviciului „Dialogăm și ne cunoaștem”, organizăm întâlniri cu personalități notorii ale culturii naționale, dar și în legătură cu sărbătorirea Centenarului de 100 ani de la Marea Unire, am decis să-l invităm pe Nicolae Rusu, un scriitor care are un stil aparte, abordând motive în care se poate regăsi oricine. Pe rol de public, dar și participanți, au fost elevii de la liceele teoretice „Vasile Alecsandri” și „Elena Alistar”, Catedra teatrală, care au pregătit un fragment din piesa „Acasă”, despre care vom discuta pe parcurs. Elevii au venit însoțiți de profesoara de limba și literatura română, doamna Antonina Rața și bibliotecara doamna Veronica Munteanu. Moderatoarea evenimentului, doamna Larisa Arseni, după prezentările de rigoare face o scurtă incursiune în biografia de creație a invitatului.
Deși este o persoană mult prea discretă și retrasă, mesajele scrierilor sale și capacitatea de narator, foarte captivant, îi scot scrisul în evidență și odată cu el și pe Măria sa Scriitorul, prozatorul, dramaturgul, eseistul și economistul, director al Fondului Literar din Moldova, Nicolae Rusu. „Nicolae Rusu este un prozator al spiritului domol, cumpănit, cu mare plăcere de a povesti…”, susține Ioan Lăcustă.
Născut la 26 februarie 1948, în satul Risipeni, Făleşti, în familia Emiliei şi a lui Petru Rusu, La 26 februarie 2018, domnul Nicolae a împlint 70 de ani, o vârstă respectabilă și onorabilă. Studiile le face la şcoala din satul natal, apoi la Institutul Politehnic din Chişinău, Facultatea de economie (1966-1970). În perioada 1983-1985 urmează cursurile Şcolii Superioare de Literatură din cadrul Institutului de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova.
Își desfășoară activitatea în cadrul Biroului de propagare a literaturii pe lângă Uniunea Scriitorilor din Moldova. Începe să scrie încă din studenţie. Participă la şedinţele Cenaclului „Ritmuri” de pe lângă ziarul studenţesc „Inginerul”, în care publică câteva miniaturi în proză.
Debutează în presa republicană în 1971 cu povestirea „Năluca”, publicată în revista „Femeia Moldovei”. Ulteriorior publică proză în revistele „Nistru” și „Moldova”. În anul 1978, în colecţia „Debut”, îi apare prima carte de nuvele „Pânzele babei”. În prefaţa la acestui volum prozatorul Vladimir Beşleagă remarcă un detaliu concret, sugestiv, cadrul realist, învăluit în acelaşi timp într-un aer romantic, făcând lectura antrenantă. În următorii ani editează pentru publicul adult, în special pentru tineri, culegerile de povestiri „Havuzul”,
„Pălărie pentru bunel”, „Avem de trăit şi mâine”, „Treacă alţii puntea”, „Marginea lumii”, „Oraţie de ursitoare” (din care autorul le șitește o povestire foarte sugestivă „Frunzele”, unde fiecare frunzulița este importantă pentru pom, iar moderatoarea le citește povestirea „Pâinea” care menționează că fiecare își plăsmuiește pâinea sa și doar neândurătorul, exigentul și incoruptibilul Timp decide, care pâine este cea mai bună și din care se pot hrăni toți oamenii), „Hai la mere!”, (proză umoristică). Mai publică romanele: „Lia”, „Totul se repetă”, „Şobolaniada” , „Naufragiul”, volumul de eseuri, cronici şi impresii de lectură „Ieşirea din clişeu”, romanele: „Al șaptelea simț” și „Pușlamielul”. Scrie proză pentru copii şi adolescenţi adunată în volumele: „Alunel” , „Meri sălbatici”, „Unde creşte ploaia?”, „Fără antract” „Ploaia de aur”, „Să fim privighetori”, „Facă-se voia noastră”, „Coada iepuraşului”, „Fraţi de stele” (carte-surpriză la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret).
Se impune și în dramaturgie cu: piesele: „Şi ne izbăveşte de cel viclean”, (despre fiica lui Ştefan cel Mare – Elena Moldovei), „Ștefan al treilea Voievod”; melodrama radiofonică „Aşa sunt eu” ; la Teatrul de păpuşi „Guguţă” au fost montate piesele pentru copii „Facă-se voia noastră” şi „Ţurţurică”, iar în 2007 – o originală dramatizare a poemului eminescian „Luceafărul”.
Creațiile scriitorului Nicolae Rusu sunt traduse în mai multe limbi: rusă, ucraineană, georgiană, mongolă, letonă, kazahă, engleză, etc.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. Deținător al Premiului literar unional (URSS) „N. Ostrovski” pentru cartea „Pălărie pentru bunel” și Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru „Avem de trăit şi mâine”. Locul I în Topul cărţilor organizat în cadrul Salonului Naţional de Carte. În 1994 obţine Premiul special al Fundaţiei Soros-Moldova, în 2000 – Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru culegerea de povestiri „Treacă alţii puntea.
Moderatoarea atrage atenția scriitorului, dar și elevilor la o expoziție din cărțile care sunt la moment în bibliotecă: „Ploaia de aur”, „Hai la mere”, „Al șaptelea simț”, „Naufragiul”, „Robul de ieri”, „Șobolaniada” (o lucrare autobiografică) și piesa proaspăt apărută „Acasă”. Autorul le prezintă succint pe toate, amintindu-și istoria fiecăreea. Elevii ascultă cu atenție maximă și-l întreabă despre motivele, care au stat la baza acestor cărți. Nicolae Rusu le povestește cu drag.
Despre piesa „Acasă” mărturişeşte că a scris-o la îndemnul prietenului său Vasile Șoimaru, care foarte insistent l-a rugat să scrie ceva despre centenar. A scris-o în aproximativ 75 de zile. Mai mult a durat procesul de documentare, deoarece în carte sunt folosite personaje ce au făcut parte din Sfatul Țării și evenimente reale, care necesitau un studiu foarte atent. Este o piesă dramatică dedicată Centenarului Marii Uniri. Linia de subiect pornește de la Vasile Țanțu, care a jucat un rol important în formarea Sfatului Țării, fiind mai puțin cunoscut de alții. De la acest personaj i-a venit un flux de energie autorului Nicolae Rusu și l-a determinat să se așeze la masa de scris. În piesă mai găsim următoarele personalități: Constantin Osoianu, Dumitru Marchitan din satul Călugăr, Ion Văluță și alții, toți deputați în Sfatul Țării.
Vasile Șoimaru în prefața cărții scrie: „Însăși autorul , născut pe malul stâng al Prutului, scrie această piesă „unionistă” pentru că Reântregirea Neamului Românesc este un credo al său, este chiar sensul vieții sale, fiind convins că actualul stat contrafăcut „Republica Moldova” este „un uriaș salon de spital și pentru noi basarabenii, unicul tratamrnt eficient este Reunirea cu Țara”. Iată de ce autorul și-a intitulat lucrarea, „Acasă”, pentru că românii sunt acasă „de la Nistru pân-la Tisa”, dar și dicolo de Tisa, chiar și dincolo de Nistru, din Nordul Carpaților până-n Sudul Pindului și din Nordul Caucazului până în vârful Alpilor… Precum zicea genialul Eminescu: „Românii nu sunt nicăieri coloniști, venituri, oamenii nimănui, ci pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populație nepomenit de veche, mai veche decât colonizatorii lor”
Câțiva elevi au citit cartea și s-au implicat în discuție, adresndu-I întrebări, iar autorul le-a povestit multe lucruri interesante despre eroii cărții, despre copilăria sa, despre neamul său. Elevii clasei a XI-a de la L. T. „Elena Alistar au prezentat un fragment din prima și a doua scenă a piesei: În rolul lui Ion (Gheorțiță Artur), Maria (Victoria Olaru), Patricia Ciubotaru în rolul mamei Mariei, iar (Nicolae Ciumașu) în rolul lui Igor, un tânăr rus. Tinerii au fost foarte expresivi și convingători, astfel că mulți din cei prezenți și-au exprimat dorința să citească cartea.
Elevii au rămas impresionați în urma întâlnirii și a celor auzite aici. Informații foarte prețioase ce țin de istoria neamului nostru, despre intemperiile prin care ne-a fost dat să trecem, despre importanța Reântregirii cu Țara mamă. Dacă nu ne unim avem șansa ca istoria să se repete, a subliniat oaspetele.
Echipa Centrului Eminescu împreună cu participanții i-au adus cuvinte de mulțumire, au făcut poze ca amintire, au primit autografe. Profesoara LTPA „Elena Alistar”, doamna Antonina Rața a scris în cartea de onoare: „Sincere mulțumiri Centrului Academic Internațional Eminescu pentru organizarea interesantă a lansării cărții „Acasă” pentru faptul că ne îndeamnă să ne simțim și să revenim Acasă”.
Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.
Centrul Academic Internaţional Mihai Eminescu 