Unirea cu România are nevoie de mai mulți pași până la realizare

În cadrul serviciului „Dialogăm și ne cunoaștem”, dar și în cheia Centenarului a 100 de ani de la Marea Unire, la Centrul Academic Internațional Eminescu a fost  realizată o conferință științifică, având ca temă: „Unirea cu România are nevoie de mai mulți pași până la realizare”. Interlucutorii au fost elevii claselor a XI-a de la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, însoțiși de profesoara de chimie Victoria Heghea și bibliotecara liceului, doamna Eugenia Stamatin.

 Pentru început moderatoarea întâlnirii face o incursiune în biografia de creație a domnului Octavian Țîcu, invitatatul de onoare. Octavian Țîcu este conferenţiar universitar, doctor în istorie, Maestru internaţional la box, absolvent al  Universitîții  de Stat „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi – licenţiat în istorie (1989-1994); studii de doctorat (1994-2000).

Actualmente activează în calitate de şef Catedră la Facultatea de Istorie Contemporană Universală şi Ştiinţe Politice la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (ULIM). Este multiplu campion al Republicii Moldova la box, participant la Jocurile Olimpice din Atlanta 1996 şi medaliat cu argint la Cupa Europei 1999.

Autor al monografiei „Problema Basarabiei şi relaţiile sovieto-române în perioada interbelică” (1919-1939). Octavian Ţâcu este considerat şi unul dintre cei mai buni istorici basarabeni.

A fost distins cu Medalia „Meritul Civic”. Este membru al Comisiei prezidenţiale pentru studierea şi aprecierea regimului totalitar din R. Moldova. Octavian Țâcu este multiplu campion național la box și fost  ministrul al Tineretului și Sportului.

După studiile de doctorat, activează în domeniul ştiinţific şi cel didactic. Beneficiază de mai multe burse internaţionale care-i permit să se documenteze în arhivele din România, Rusia, Ungaria, Franţa. Este autorul mai multor lucrări consacrate problemelor de istorie, ştiinţe politice şi relaţii internaţionale.

În 2004 obţine Premiul Naţional al Tineretului în domeniul Ştiinţei şi Literaturii, pentru monografia „Problema Basarabiei şi relaţiile sovieto-române în perioada anilor 1919-1939”.

Domnule Țîcu, anul acesta sărbătorim Centenarul a 100 de ani  de la  Marea Unire din 1918 a Basarabiei cu România. Într-un articol de al dumneavoastră menționați că: Unirea cu România are nevoie de mai mulți pași până la reațizare”.  În această cheie am vrea să discutăm aici și acum, continuă moderatoarea, doamna Larisa Arseni oferindu-I cuvântul.

Invitatul își începe discursul, întrebându-i pe elevi, care este cea mai gravă problemă cu care se confruntă Republica Moldova la moment? Elevii se dau cu părerea, susținând următoarele: problema transnistreană, corupția care a pătruns în toate domeniile, problema limbii, istoriei. Domnul Țâcu le explică, că cea mai gravă problemă este dihotomia identitară, adică o dualitate de opinii, o dezbinare totală a societății, lipsa de unitate în gândire și în fapte; unii susțin că sunt moldoveni și vorbesc moldovenește, alții că sunt români și vorbesc limba româna, o parte a societății este proEuropa, alta proAsia.

Este regretabil, susține dânsul și faptul că   mișcarea unionistă nu exploatează pe deplin dimensiunea istorică pentru a-și susține discursul și platforma unionistă. Este necesară o coaliție a forțelor unioniste cu cele pro-europene care ar scoate stigmatul pus pe unioniști, referitor la diverse jocuri politice. Și în acest aspect idea Unirii cu România are nevoie de mai mulți pași până la realizare, inclusiv prin deputați sau blocuri politice care ar fi în ipostaza de a decide acest pas.

Este un element important de reflecție, mai spune acesta, cum reușim să coagulăm forțele politice sănătoase în confruntarea cu actuala coaliție de guvernare. „Poate fi un moment de reflecție a situației dramatice în care ne aflăm și sunt de acord că această coalizare extinsă, între unioniști și europeniști, este absolut necesară. Pentru aceasta există argumente atât din partea unioniștilor, cât și a europeniștilor”, a mai spus istoricul.

Vorbind despre alegeri, acesta subliniază că nu crede într-un profil al candidatului unionist în circumscripție uninominală, făcând o paralelă cu evenimente istorice,de acum o 100 ani, când Blocul Moldovenesc era majoritar în circumscripțiile electorale și avea dominație, însă Ion Pelivan, care era imaginea simbol a unionismului, a cedat funcția lui unui om ca Ion Inculeț, care venea din Rusia și reprezenta spiritul pan-rus.

„Am făcut această paralelă pentru a înțelege că de fapt, dacă vorbim despre o situație de viață și de moarte, în care nu există viitor după 2018, atunci avem de-a face cu două alternative: una de sorginte euroasiatică, în care intră actuala guvernare pro-europeană, Partidul Socialiștilor, PPEM și Partidul lui Șor și multe alte partide satelit care le-a încropat Partidul Democrat în jurul său și restul societății moldovenești care are două alternative: să încerce anumite forme de coalizare politică de sorginte unionistă sau pan-europeană, sau realizarea unei înțelegeri prin cooptarea tuturor forțelor politice din afara sistemului oligarhic”, a mai spus istoricul.

În 1918, Marea Unire s-a realizat pentru că Blocul Moldovenesc, prin concesii, a atras de partea sa socialiștii și țărăniștii, care erau împotriva unirii, dar erau pentru interesul Basarabiei. Însă, în 1991, Frontul Popular din Moldova a pierdut prin abordările sale și a dus la excluderea elementelor care ar menține umbrela viitorului românesc al Republicii Moldova.

Istoricul conchide că Rusia râvnește în continuare acste pământuri, folosind diverse metode politice și nu numai, menținându-și în continuare forțele armate  în așa zisa „Transnistrie”, astfel are o influență substanțială asupra Moldovei, cu atât mai mult că este susținută și de mai marii puterii de la noi, chiar în detrementul țării și a propriului popor.

Elevii ascultă cu mare atenție informațiile aduse, profitând din plin de cunoștințele ample în domeniu ale consacratului istoric Octavian Țîcu, adresându-i și alte întrebîri: Spuneați într-un articol că suntem o semiMoldovă. Ce înseamnă aceasta? Suntem o palmă de pământ ruptă de la Țara Mamă și care așteaptă să ne coacem la minte și să ne unim cu întregul. Cum credeți de ce se insistă atât de mult asupra identității de „moldoveni” și limbă moldovenească? Procesul de moldovenizare este folosit în scopuri politice, de la 90 în coace și devine din ce în ce mai periculos, distrugându-ne adevărata identitate. Avem o societate ambiguă, dacă ar fi să-i punem o „diagnoză” societății în care trăim care ar fi aceasta? Rătăcită, amorfă, indiferentă, ignorantă, informată greșit s-au deloc, de la lașitate la trădare? Cred că le avem pe toate și aceasta este extrem de grav. Suntem noi un Stat cu adevărat s-au o mimare a statului? La noi se mimează nu numai statul, dar și creșterea economică, creșterea salariilor, a bunăstării poporului și am putea continua, dar de fapt Republica Moldova nu este un Stat viabil și functional. Avem noi politicieni adevărați sau pseudopoliticieni? Cred că întrebarea este retorică… Ce trebuie? Cine trebuie? și Cum trebuie? să ieșim din acest haos interminabil ca să nu folosim un cuvânt mai dramatic? În ce măsură este reflectată istoria Basarabiei și a Bucovinei, provincii rupte de la patria mamă, în manualul de istorie a românilor? Care este motivul, totuși, că marea majoritate a concetățenilor noștri nu cunosc adevărata istorie a neamului? Domnul Țâcu le răspunde cu amabilitate, explicând că în mare parte depinde de noi, de conștiința noastră de pregătirea și înțelegerea corectă a lucrurilor. Cât o să permitem altora să ne rezolve problemele, or vom aștepta să se rezolva de la sine, atâta timp vom fi cine suntem și unde suntem.

Dânsul mai susține că performanțele atinse de fiecare în parte se datorează capacității de a ne concentra asupra priorităților personale, dar și sociale, aceasta trebuie să știm și aceasta trebuie să facem.

            A fost o lecție de istorie de o încărcătură informativă foarte amplă. Elevii au auzit în relatările dlui Țîcu răspunsuri la multe întrebări care îi frământă. Până la urmă discuția a evoluat în una interactivă, degajându-i pe elevi și dându-le curaj. Echipa Centrului Eminescu susține că astfel de întâlniri sunt foarte necesare și benefice pentru o mai bună cunoaștere a istoriei, dar și a personalităților din domeniu. Atmosfera creată a lăsat promisiuni pentru noi întâlniri.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s