„Și într-un ceas gândești la viața toată”

(Noutăți editoriale eminesciene)

 

Elena DABIJA,

director Centrul Academic Internațional Eminescu

            „Tu dormi într-o icoană

                preavie, preaiubită

carte nouă
Copcea, Florian. „Și într-un ceas gândești la viața toată: antologie. – Craiova, 2018. – 100 p.

                   se-nchină la tine tot neamul

                     și limba română…”

                                                               (Victoria Milescu)

            Am în față antologia îngrijită de prietenul și generosul Florian COPCEA cu frumosul titlu „Și într-un ceas gândești la viața toată”, apărută la Editura GRAFIX din Craiova chiar la început de an 2018. Spusele lui Tudor Arghezi „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris” se potrivesc de minune în contextul acestei ediții eminesciene. Antologia cuprinde lucrările Festivalului Internațional de Literatură „Mihai Eminescu”, Ediția a XXVIII-a, 10-15 ianuarie 2018, coordonator de proiect fiind Maria GRAPINI, europarlamentar și membrii juriului: președinte acad. Mihai CIMPOI, secretar Florian COPCEA, Emanuela BUȘOI, Ioan LASCU, Paul PUREA, Ileana ROMAN, Nicu CIOBANU, Jean BĂILIȘTEANU, Vasile BARBU, Tudor NEDELCEA, Titu DINUȚ, Cornel BOTEANU.

            Cartea ne invită la lectură cu un Sonet eminescian, după care urmează prelegerile mai multor eminescologi și împătimiți de opera și universalitatea lui Mihai Eminescu. Academicianul Mihai CIMPOI în prelegerea Eminescu, poet tragic vorbește despre nodul tragic eminescian absolut: „Eminescu este, așadar, un existențialist naiv, nesofisticat. Unicitatea lui Eminescu, ca poet al ființei, este că accentul negativ nu scade din intensitate, fiind și mai puternic în limanurile ataraxiei. Or, chiar acolo, el strigă disperat: „Pe mine mie redă-mă!” Or, chiar descoperind fascinația negativului, Neființa adică, el intrevede, dincolo de „icoana vie” a Morții, răsărirea și apusul vieții, zvâcnirile de aripi ale păsării Phoenix: „Căci eterne sunt ale lumii toate:/ De se nasc, mor tot pieritoare forme/ Dar cu toatele au înăuntru viața/ PăsăriiPhoenix”. Omul tragic eminescian depășește fixitatea spiritului grec, mobilitatea celui german, nepăsarea eliberatoare a spiritului indian: el adaugă creștinismului cosmic liniștit al păstorului Mioriței agitația zeiască a Meșterului Manole de a depăși „cercul strâmt” prin creație și jetfe.Hyperion e imolat chiar în Cosmos, luându-i-se oglinda Celuilalt pământesc. Omului tragic i se răpește posibilitatea de a se reflecta într-un altul. Oglinda îi este suprimată, cum spunea Camus, el rămâne cu adevărat singur. Între eul eminescian și alteritatea sa este o disonanță care, heideggerian vorbind, este distanța dintre prezența și absența în sfera logosului. Contrariile nu mai pot fi readunate într-o unitate.”

            Eminescologul prof. dr. Tudor NEDELCEA ne face o incursiune la tema Basarabia în viziunea lui Eminescu care prin exemple se referă la Eminescu ca luptător și apărător al neamului: „…problematica Basarabiei avea, în opinia sa, o importanță deosebită, pe care a integrat-o contextului european considerându-se dator a ne lămuri și a lămuri Europa asupra împrejurărilor acestui fapt, de a dovedi drepturile românilor asupra acestor teritorii. Pentru aceste motive, se aruncă în luptă, și tot înarmat cu argumente irefutabile, apărând cu cerbicie drepturile conaționalilor săi, lovind fără cruțare în teoriile impertinente care încercau să motiveze acest rușinos fapt istoric.”

            Coordonatorul antologiei prof. dr. Florian COPCEA publică articolul Opera lui Eminescu – „Actul de identitate universală al neamului nostrui” și se referă la studiile lui V. STREINU despre Eminescu: „… Eminescu este „un mandolinist genial”, „un foarte mare poet”, care, structural, face parte din marea familie „a poeților romantici europeni”, puternic ancorat la paradigme artistice și la arhetipuri spirituale distincte. Europenitatea lui Eminescu se datorează spiritului său sintetic, darului de a concentra suma lirică a întregului romantism european, îmbogățirea și înnobilarea lexicului limbii române, de acesta depinzând dezvoltarea națiunii, progresul spiritului omenesc. …poetul își are locul în societatea marilor spirite, opera lui fiind actul de identitate universală a neamului nostru.”

            Profesorul dr. Mite MĂNEANU în Rezonanțe eminesciene despre Mehedinți ne aduce detalii cu privire la: „… Primul contact al poetului cu meleagurile Mehedințiului a avut loc, după toate probabilitățile, la sfârșitul verii și începutul toamnei 1868, când tânărul Eminescu, dupăturneulîntreprins în Ardeal și Banat cu trupa teatrală „Pascaly”, revenea în țară, de la Oravița (ultima etapă a turneului), prin Baziaș (după cum afirma G. Călinescu) – Tr. Severin-Giurgiu-București. … În calitatea sa de ziarist, Eminescu abordeazăaspecte de ordin economic, social și politic între care se referă direct la realitățile din Mehedinți.”

            Europarlamentrul Maria GRAPINI în File de jurnal: Mihai Eminescu a revizuit din sentimentele ce au încercat-o în ziua de luni 16 ianuarie 2017: „Am avut bucuria să fiu acasă, să fiu în Timișoara, să fiu alături de colegii mei umaniști și nu numai atât. Am avut bucuria să fiu cu ei, și să facem o acțiune consacrată marelui Mihai Eminescu, poetul care, din punctul meu de vedere, cred că ar trebui să fie mult mai evocat, atât în spațiul public, cât și în școli. … Eu mă bucur că am putut, în anul care a trecut, să fiu din nou la Chișinău, și să văd, și să constat cum în alte spații culturale Eminescu este evocat cu cinste și demnitate. … Întotdeauna am spus că ceea ce se va întâmpla cu România în viitor depinde de generațiile care vin, și iată, am dovada că o generație care a acceptat, în loc să-și irosească timpul altfel, să participe la o dezbatere, la o prezentare, la un medalion Mihai Eminescu, în Timișoara, nu mai este o generație pierdută, ci una plină de virtuții.”

            Prof. dr. Marian NENCESCU în studiul La steaua, „Un moment de viață” se referă la epopeea scrierii de către Mihai Eminescu a poeziei La steaua: „… este foarte posibilă aprecierea editorului Dumitru Murărașu (1896-1984), și anume că Eminescu n-ar fi compus La steaua între 1866-67, cum greșit este intercalat manuscrisul poeziei între Caietele de la Academie, ci mai târziu, respectiv între 1882-83, cum rezulta și din alte date coroborate în acest caz. … Cert este că Eminescu ar fi compus La steaua pornind de la motivul „vieții fără noroc”.”

            Prof. univ. dr. Vasile BAHNARU ne argumentează opiniile lui Mihai Eminescu despre Basarabia în genere, despre istoria ei, despre limba și apartenența națională a populației acesteia în studiul Problema Basarabiei în publicistica lui Mihai Eminescu: „… Prin urmare, studiul Basarabia de Mihai Eminescu este rezultatul unor eforturi titanice și se fundamentează pe o analiză profundă a literaturii de specialitate consacrate istoriei principatelor române.”

            Prof. Nelu BARBU în articolul Doina… lui Eminescu ne vorbește despre „… Motivul Doinei în literatura română coboară la origini. Doina populară: Doină, doină, cântec dulce/ Când te-aud nu m-aș mai duce… a fost apreciată de Vasile Alecsandri. Doina lui Mihai Eminescu constituie vârful curbei lui Gauss. … A sărbători Marea Unire fără a recunoaște rolul lui Mihai Eminescu în nașterea conștiinței naționale De la Nistru pân la Tisa, ar fi mai mult decât o greșeală, ar fi o ingratitudine (Nicolae Ioniță). Această poezie nu a mai putut fi depășită și nici limitată. … Doina reprezintă momentul iluminmării, al înțelepțirii. … Poetul se dezlănțuie, devenind patetic în spiritul esteticii romantic, mai ales, în prezentarea blestemului de-a trăi despărțiți, în granițele lor printre străini. Mântuirea totuși va veni numai prin Unire!”

            Un popas liric ne oferă autorii: acad. Gheorghe PĂUN Poetul i rodia, Eminescului I, Eminescului II; Florentin POPESCU Ar putea fi, La clopote, Înaintea plecării; acad. Adam PUSLOJICI Din Eminescu nespus, O formulă și de Hermes uitată, Un edict nou: fraților mei români; dr. Paul PUREA Poem I, Poem II, Poem III; Cornel BOTEANU cloșca cu puii ei de aur, așa de târziu, podul iubirii; Ioan BABA Distihuri paradoxiste; prof. Emanuela BUȘOI Ah, perfidă, pisica, Sus sus, Santa Suzana, Mănușa; Victoria MILESCU Eminescu; prof. Titu DINUȚ Constatările lui Massillon, Marea tălăzuind într-un potir, Bate un vânt din altă nebuloasă; prof. Mădălina OLTEANU Limba șarpelui, Pe străzile unui oraș, Desenez curcubee; Victoria MILESCU Scriu cu bucurie, Grăbire; prof. univ. dr. Ioan LAȘCU Tu ești amurgul?, Gândul către trupul său, Păcatul originar; Nicuță Ioan LUNGU Eminescu, Dor de Eminescu; Nedejko TERZIĆ Încotro, Domnia Voastră Eminescu?; Mihailo VASILIEVICI Fără nume; Dragoljub FIRULOVICI Trei miniaturi; Costel STANCU Negustorul de clepsidre

            În antologie sunt articole care reflectă și alte teme: Premize la „Geopolitica religiilor azi-QUO VADIS Europa?” de acad. Victor VOICU; Romanele lui Radu Flora – fresce sociale ale panoramei bănățene interbelice și postbelice de conf. univ. dr. Virginia POPOVIĆI; Filozofia unirii în literatura română de prof. Nelu BARBU.

            Vă invit la Centrul Academic Internațional Eminescu să lecturați această carte – zestre rămasă în eternitate, grație autorilor susnumiți!

Domnule Eminescu!

Ceea ce am reținut

Înainte de toate plecările

Pe drumuri știute și neștiute, este:

Domnia Voastră cu aceeași „zestre”

Parcă ați rămas în eternitate!

Nedejko TERZIĆ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s