„Tunica portocalie” – un simbol luminos

 

  „Tunica portocalie” este o cutie cu emoții. Nuvelele transpuse pe hîrtiile albe a cărții aduc o placere ușor stranie, ce te face curios să continui lectura, dar în paralel cu asta pot înfricoșa cu mesajul pătrunzător de rece.

   Eu m-am regăsit în fragmentul din povestioara “Tunica portocalie”,“ Se scurse ceva timp de când am descoperit că în mine sălășluieșc concomitent două, hai să zic identități, că tot, de la o vreme, termenul este foarte în vogă: bărbatul și scriitorul… Când bărbatul își revendică dreptul său existențial, scriitorul trece, tacit, pe planul doi, privind spectacolul și așteptând resemnat să-i vină rândul de a intra el în rolul central. Uneori, așteaptă prea mult, căci celălalt, când se dezvăluie, uită cu desăvârșire de fratele său geamăn.”  , deoarece după părerea mea, nu doar bărbații își au a doua identitate în formă de „scriitor”, dar și femeile.  Aș putea afirma  că toți oamenii au măști după care își ascund pura personalitate și uneori se întâmplă ca aceștia să nu se regăsească printre numeroasele „identități”.   O altă nuvelă ce mi-a trezit interesul a fost “Timpul speranțelor”. Leonardo Da Vinci zicea “Timpul este suficient pentru cei care chiar îl folosesc.” Din cele citite, pot afirma că nea Costel, personajul istorioarei  căuta motive plauzibile pentru a nu îndeplini lucrul propus, ceea ce și fac contemporanii în viața cotidiană. Oamenii sunt ființele predispuse să se plângă pe greutățile aparente, însă nici un om ce are scopuri concrete nu-și va pierde cele 86400 de secunde zilnice pe discuții în gol.  Nuvela “Unda de șoc” reprezintă un exemplu de caz când emoțiile negative acoperă cu o pânză densă tot binele existent. Deseori oamenii nu încearcă să vadă partea plină a paharului, dar se mulțumesc cu puținul știut, la fel cum și în cazul lui Claudiu. Fapta irațională a acestuia, luând fiica din brațele mamei, o situație neînțelesă și neînvestigată complet, a adus consecințe neașteptate, moartea mamei din cauza suferinței îndelungate.  Cum zicea Jules, Renard “ Orice răzbunare este o nedreptate, chiar o crimă.” .

   Pot afirma cu acuratețe că fiecare din povestioarele citite m-a marcat în diferite moduri. Spre exemplu, unele mi-au trezit interes cumplit, mai ales cele legate de călătoriile în Paris, Viena; în unele nuvele m-am regăsit sufletește, iar altele și-au pus amprentele asupra modului meu de a percepta lumea din jur.

Anastasia Frecăuțan, LT „Nicolae Iorga”

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s