EMINESCU   ÎN UNIVERSUL MATEMATIC

 

    ”Stăpânit de o neastâmpărată sete de știință, Eminescu studia mereu și nu era  o ramură de știință pe care nu ținea s-o aptofundeze. Mereu se simțea încă om neisprăvit, mereu își dădea silința de a se desăvârși sufletește”- istorisea în”Amintiri” Ioan Slavici.

    E firesc să ne punem întrebarea: ce oare l-a atras atât de mult pe Eminescu spre știință, făcându-l să consacre atâtea file din manuscrise, atâtea pagini de publicistică și de proză? Eminescu a crezut cu fervoare în știință și în virtuțiile ei, a fost atras nu numai de frumosul pe care l-a dăltuit în versu-i de o vibrație care va dăinui mereu, dar și de cunoașterea științifică cea mai scrupuloasă. Eminescu a manifestat o nepotolită sete de cunoaștere ”. Nu e ramură de știință,- scrie I. Slavici ( în legătură cu setea de cunoaștere a lui Eminescu), pentru care el n-avea o particulară slăbiciune” și când se-nfigea odată în vreo chestiune, citea un întreg șir de  cărți privitoare la ea”

    Pe parcursul anilor au fost publicate însemnări privitoare la literatură, artă, creația populară, istorie, ceea ce nu se poate spune despre cele științifice. Unele însemnări științifice ale poetului au fost publicate în foarte mică măsură. C. Bogdan Duică tipărește câteva din ele, după el, G Călinescu adaugă în exegezele sale eminesciene un număr de însemnări științifice pentru a  sublinia ideea că autorul ”Scrisorilor” și ”Luceafărului” este  cel mai cult poet român.

   Editarea de către  Academia Română  a celor  44 caiete eminesciene, manuscrisele, a permis cercetătorilor să studieze însemnările reprezentative pentru anumite domenii: cultura națională, istoria patriei, economie, filozofie, matematică, artă etc. Cercetătorii caracterizează manuscrisele lui Eminescu ”caiete de creație”, caiete ale formării intelectuale ale poetului.  Eminescu nu este un om de știință în înțelesul deplin, dar opiniile lui în materie de știință prezintă un mare interes.

    Să vedem ce este matemetica pentru Eminescu. În manuscrisul 2267 citim : ”Matematica este limba universală, limba de formule”, este încredințat că matematica este limbajul universal al științelor. Și amintește că Pythagora și egiptenii atribuiau numărului o putere divină (manuscrisul 2255). Eminescu a ajuns la convingerea,- scrie I Slavici, că fără matematică nu suntem în stare să pătrundem  adevărata fire a lucrurilor.

  La utilizarea matematicii se gândea și în legătură cu creația lirică. În manuscrisul 2292 citim:” Poezia în ecuațiuni”, ceea ce în vremea lui Eminescu părea absurd. Dar de atunci a apărut Solomon  Marcus cu a sa ”poetică matematică”, iar specialiști germani au supus analizei matematice poezia lui Goethe.

   „Nimic nu trebuie tratat în mod mai abstract decât matematica.  Celelalte științe găsesc lucrurile la care se referă în natură, numere și triunghiuri nu găsim în natură niciodată” – scria Eninescu în manuscisele sale. În ultimii ani de viață Eminescu a fost cuprins de un entuziasm nemăsurat pentru această știință pe care o profesa de altfel și Sărmanul Dionis, care „făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruită…”

   În manuscrisul 2258 Eminescu scria ”…îmi intrase în cap că matematicile sunt cele mai grele științe, mai târziu am înțeles că ele sunt mai ușoare decât limbile care cer memorie multă”. Iată de ce o parte din manuscrise reflectă îndeletnicirea lui Eminescu de a ”recupera” cunoștințele neînsușite în școală, de a-și ”încerca puterile” exersându-se în operații matematice. El nu era mulțumit de gradul în care stăpânea matematica, necesară pentru a înțelege mai bine prelegerile universitare și tratatele matematice.

   S-au găsit însemnări științifice, în total 36 în cele 44 caiete, manuscrise la Biblioteca Academiei Române, circa 1300 pagini de texte științifice și la toate acestea ar trebui adăugate articolele și poemele sau fragmentele din poezii cu tematică științifică. Însă nu s-a găsit matematicianul, astronomul etc care să parcurgă manuscisele în totalitatea lor pentru a descifra gândul matematician. Și cât de necesar ar fi un Perpessicius matematician care să studieze miile de ecuații și formule propuse de Eminescu. Studiul realizat de I.M.Ștefan ”Eminescu și universul științei” nu și-a propus scopul absurd de a demonstra că Eminescu a fost un om de știință. Dar se consideră că fără filonul filizofic, filonul istoric, filonul cultural-general sau filonul major, liric, Eminescu nu ar fi fost Eminescu, nu ar fi fost ”gigantul” de care vorbește Edgar Papu. Creația eminesciană majoră, poezia, a fost și ea îmbogățită de cultura sa științifică.

   În încheiere, amintim tulburătoarea remarcă a lui C. Noica:” Câteodată te întrebi – văzând cun crește interesul lui Eminescu pentru matematici cu trecerea anilor – dacă o mai bună  pregătire nu l-ar fi răpit poeziei?” Îți vine să spui: Mai bine c-a fost cum a fost!” .

   Tudor Arghezi avea doar dreptate când scria:”Eminescu e sfântul prea curat al ghersului românesc”.

Bibliografie:

Caietele Mihai Eminescu :  Vol. II. – București : Editura Eminescu,1974. – 145 p.

Eminescu, Mihai. Fragmentarium.-București, 1991. – 205 p. 

Ștefan I. M. Eminescu în Universul științei. – Iași, 1989 – 178 p. 

A selectat: Maria Chirilă, şef oficiu

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s