ION ANTON  „…Aici, la rădăcinile vieţii”

(Dialog cu cititorii romanului „Alina”)

         Încă un drum spre carte şi spre cunoaştere. De curând,  în cadrul Serviciului „Dialoguri intergeneraţionale”, inaugurat de ceva timp la Centrul Academic Internaţional Eminescu, care are ca scop promovarea valorilor culturale naţionale şi a personalităţilor notorii, dar şi dezvoltarea relaţiilor de comunicare între personalităţi şi tineri, s-a produs un frumos eveniment, o întâlnire de suflet cu o personalitate consacrată şi multiplu dotată. Poetul, publicistul şi prozatorul Ion Anton, Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Uniunii Scriitorilor din România, Membru al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova, care a desfăşurat şi desfăşoară o activitate  culturală prodigioasă, pe tărâmul literaturii, dar şi al jurnalisticii.

         Menţionat şi decorat cu înalte distincţii de stat: Meritul civic, Ordinul de onoare, Diplomă de gradul I al Guvernului Republicii Moldova. Laureat al Premiului Internaţional pentru Calitate şi Excelenţă „Steaua Calităţii”, categoria Aur, acordat de către juriul internaţional al Fondului BID (Business Iniţiative Direction), Directorului şi redactorului-şef şi săptămânalului „Florile Dalbe”, la compartimentul mass-media şi realizări de creaţie (Paris, 2008); posesor al câtorva premii acordate   de Uniunea Jurnaliştilor şi cea a Scriitorilor din Moldova, de Salonul de Carte pentru Copii şi Tineret.

         Academicianul, eminescologul şi criticul literar Mihai Cimpoi îi apreciază înalt creaţia: „În contextul pledoariei pentru Adevăr, Eul-narator face numeroase incursiuni în istoria îndepărtată – tracică, dacică, medievală şi în cea a prezentului trăit chiar de ghelăuzeni (oamenii din satul în care s-a născut), integraţi în Ţară, apoi dezuniţi şi făcuţi să suporte Teroarea Istoriei, procesele de ştergere a identităţii româneşti, deportările, foametea, colectivizarea, acţiunile de deznaţionalizare, „mancurtizare”.

         O altă apreciere, dar şi admiraţie i-o face, Paul Goma, o personalitate monumentală a literaturii şi culturii româneşti, martir al istoriei românilor de pretutindeni: „Or, am constatat şi eu un adevăr mai puţin conştientizat şi preţuit de minţile revoltate: românii basarabeni au supravieţuit nu atât datorită mucenicilor care au fost deportaţi, pe nedrept, acolo în Siberia, ci graţie celor care au înfruntat cu demnitate şi răbdare de sfinţi Siberia adusă de Stalin aici, în Basarabia”.

         Această întâlnire , aşteptată de ceva timp în sfâtşit are loc. Elevii claselor a VIII-XII-a, de la Liceul Teoretic „Mircea cel Bătrân”, împreună cu profesoarele de limba şi literatura română, Angela Dascăl, director adjunct, responsabil de activitatea metodică şi Olga Apolonic. Tinerii au lecturat  romanul „Alina” şi au venit să-l discute cu autorul.

         Despre romanul „Alina” Ion Ciocanu menţionează: „Viaţa bate filmul incredibil, dar adevărat. Subiectul neverosimil al romanului „Alina” a fost cules de către autor din realitatea noastră concretă. Ficţiunea artistică s-a atins doar de părţile colţurooase ale conţinutului, şlefuindu-le şi dându-le forma adecvată de puzzle care, îmbinate cu talent şi iscusinţă, redau tabloul zguduitor al unui fenomen social negativ: traficul de fiinţe umane. Lectura te prinde şi te surprinde, pe neaşteptate, într-un vârtej cu scene de sclavagism modern şi evocări de istorie contemporană, cu destine extrem de zigzagate, cu pasionale scene de iubire şi ameţitoare schimbări de soartă, cu deznodăminte tragice şi, concomitent, optimiste”

         Moderatoarea întâlnirii, doamna Larisa Arseni subliniază,  realitatea întotdeauna a furnizat teme şi motive oamenilor de condei. Iar ei, îmbrăcându-le în veşmântul artistic pun la dispoziţia cititorului cărţi cu diverse subiecte.

         O temă frecvent vehiculată în ultimii ani a devenit,  Traficul de fiinţe umane, exodul masiv al conaţionalilor noştri în alte ţări în căutarea unui trai mai bun.

         Domnule Ion Anton, aţi scris despre acele vremuri îndepărtate, care au lăsat răni adânci în trupul şi sufletul neamului nostru, deportările în Siberii de gheaţă, colectivizare silită, foamete, deznaţionalizare, etc. Astăzi vom discuta pe marginea unui roman care tratează o temă la fel de dureroasă pentru neamul nostru. Credeţi că istoria se repetă? De ce se întâmplă ce se întâmplă? Ce vremuri trăiesc aceşti tineri şi ce-i aşteaptă? „Dacă te supui fără voie, eşti sclav, dacă te supui cu voie eşti servitor”, susţinea  P. Syrus. În cazul protagonistei romanului  „Alina”, cum este?. Câtă realitate este în acest roman?

         Scriitorul povesteşte că a discutat cu mai multe femei din diferite localităţi ale Moldovei, cu destine similare, pe care le-a ascultat cu luare aminte şi a decis să scrie acest roman. Tema romanului, întradevăr este foarte actuală. Întrebările elevilor au fost multe şi diverse, bunăoară: De ce îi spuneţi Alinei eroina mea ? Alina a trecut prin multe greutăţi. A avut grijă de doi profesori înlănţuiţi, Evghenii Sclearenco şi Valeriu Crudu. Le trata rănile, produse de lanţuri. Eroină, pentru că a avut perspicacitatea, hâtreniea, vânzându-şi chiar şi corpul, pentru a-i ajuta să supravieţuiască. Cum aţi reuşit să descrieţi atât de bine stările sufleteşti ale acestei femei disperate? Discutând cu persoanele ce au trecut prin aceleaşi situaţii , le-am citit sufletul, care a depozitat aceste suferinţe şi poate fi auzit, desprins din intonaţie. Dacă aţi rescrie romanul ce aţi schimba? Poate l-aşi mai completa. În Rusia există robie, sclavagism modern, exploatare sexuală. Aici autorul face o abatere de la roman şi îşi aminteşte o întâmplare macabră, povestită de cineva, prin care a trecut o moldoveancă în Italia, fiind impusă, (de soţie), să trăiască cu bărbatul ei ştiind că este bolnav de SIDa. De ce a-ţi ales un personaj atât de frumos în suflet, dar în acelaşi timp îşi vindea corpul? Împrejurările în care nimereşte omul uneori îi impun un anumit comportament… Ce opinie aveţi despre dragostea Alinei şi a lui Valeriu? Citiţi romanul precedent „Viaţa ca amintire”, în care Alina este un personaj episodic şi veţi înţelege că a fost o dragoste platonică. În condiţiile inumane, oribile în care se aflau nu putea fi vorba despre o altă dragoste. Aflându-se în robie nici dragostea nu are sorţi de izbândă. Se merită o atare dragoste? În contextul dat, se merită, era ca un leac contra disperării. O proză preferă să stai cu ea de vorbă unul la unul. Într-o carte totul se regizează şi ca să o înţelegi mai bine trebuie să o citeşti pe îndelete. Au urmat şi alte întrebări: Cât timp va luat să scrieţi romanul? A fost scris relativ uşor şi repede. Când aţi început să scrieţi romanul ştiaţi totul despre Alina? Acest personaj este unul comulativ, răspunde autorul. Aţi folosit surse electronice? Categoric nu! Sursele sunt însăşi viaţa. Veţi mai scrie o continuare…? Nu, acuma lucrez la un alt roman despre un compozitor, Eugen Coca, ţigan, cu o biografie extraordinar de interesantă, a lui, dar şi a  familiei sale. Spuneţi-ne, în procesul de creaţie se pare că personajul devine independent ?  Scriitorul subliniază, că la un moment dat, scriind îşi dă seama că eroina îl dirijează, că ea descrie subiectul, ea îşi descrie destinul, se întâmplă aşa uneori, susţine autorul. Ce puteţi spune referitor la lexicul cărţii, va fost complicat să folosiţi acest lexic? Deşi în carte sunt momente pe care descriindu-le nu poţi evita unele cuvinte, expresii, totuşi, m-am străduit să utilizez cele mai decente cuvinte şi expresii… Protagonista este o jertfă în numele unei iubiri curate. Alina este o eroină prin faptul că s-a salvat şi a revenit acasă. Au mai fost şi alte întrebări şi curiozităţi din partea elevilor, dar şi a profesorilor la care domnul Ion Anton a răspuns cu mare drag. În postura de Director şi redactor-şef la revista Florile dalbe Ion Anton le-a vorbit tinerilor despre rubricile acestei reviste şi i-a chemat pe copii, nu numai să se aboneze, dar şi să colaboreze cu revista.

          A fost o întâlnire foarte interesantă, interactivă şi constructivă, cu multe întrebări de viaţă, dar şi răspunsuri pe potrivă. Cu momente educative şi cognitive. Doamna Elena Dabija, directoarea Centrului Eminescu le-a vorbit celor prezenţi despre beneficiul lecturii, semnificaţia cărţii în viaţa omului , despre colaborările cu oamenii de creaţie, de literatură şi despre aceea cât de interesante şi importante sunt aceste întâlniri.

         Au fost aplauze, felicitări, cuvinte de mulţumire şi frumoase urări. Ion Anton a dat autografe solicitanţilor, ca amintire. Ne-a lăsat şi nouă un frumos autograf în Cartea de Onoare a bibliotecii : Nicicând n-aş fi bănuit că, într-un Centru Academic atât de serios, cum este acest Panteon al spiritului eminescian, poţi râde cu gura până la urechi – exact aşa cum este zâmbetul de pe ecuson. Dar, iată, am zâmbit sincer şi din toată inima pentru minunata întâlnire de suflet, pe care am avut-o cu elevii şi profesorii Liceului Teoretic „Mircea cel Bătrân”. Dar şi pentru miraculoasa întâlnire cu propria-mi adolescenţîă, care fâstâcită şi ruşinată, s-a retras într-o amintire cu distinsa interpretă de cântec popular Larisa Arseni, invidiată frumos de, la fel, distinsa directoare Elena Dabija. Cu emoţii mari şi sincere Ion Anton.

Larisa Arseni. Maestru în artă. Colaboratoare la

Centrul Academic Internaţional Eminescu.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s