Viața lui Eminescu în interpretarea unor eminescologi

Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea cã daca mai traia, sanatos, incã douazeci de ani, el ar fi fost considerat, fara putinţă de contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din intreaga literatură a lumii. […] Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintai care a dat un stil sufletului romanesc si cel dintai roman in care s-a fãcut fuziunea cea mai serioasã a sufletului daco-roman cu cultura occidentala.
                                                                                 Garabet Ibraileanu
Pe parcursul anilor toate detaliile cunoscute și necunoscute ale vieții sale au fost cuprinse în ediții bogate în informații ale eminescologilor. Prezentăm mai jos câteva titluri,de cărţi sugestivedin fondul de documente al bibliotecii, parte mai deosebite în redarea chipului şi operei eminesciene, comemorând astfel ziua de 15 ianuarie, ziua în care resimţim mai vie flacăra vieţii şi creaţiei acestui mare geniu al literaturii române şi universale.

Popovici, Constantin. Eminescu: viața și opera. – Chişinău: Editura ASEM , 2001. – 543 p.
„Monografia Eminescu: Viața și opera de Constantin Popovici, urmează după patru ediții apărute în 1974, 1976, 1982 (în limba rusă) și 1988 (în limba română). Ediția actuală, foarte frumoasă din punct de vedere grafic și cu un bogat set de fotografii, vine, după cum spune profesorul, criticul și istoricul literar Constantin Popovici, la o distanță de 12 ani față de penultima ediție (a 4-a), „primenită într-o haină nouă – grafia latină”. Și tot după cum ne spune autorul, în al său comentariu la o nouă ediție , ne aflăm în fața unei „lucrări de sinteză, privită prin prisma unei dialectici de interacțiune și interferență a căilor vieții și creației poetului”, obținându-se, după cum a remarcat un critic (Mihail Dolgan), „o împletire organică a descrierii vieții, cu interpretarea operei și interpretării operei cu descrierea vieții”.
Și, într-adevăr, spre deosebire de alte monografii (și chiar de ceea ce este anunțat prin titlul cărții: Viața și opera ), această doctă monografie nu procedează la obișnuita separare, ci urmărește în paralel, cu strictețe, cele două planuri, care se hrănesc unul din celălalt, relație analizată cu multă finețe, acribie critică, dar și pe baza unor probe de necontestat, care fac apel, între altele, și la variantele păstrate în sertar.
Este, pentru Constantin Popovici, cartea vieții sale, o carte care i-a cerut nu numai o documentare cu adevărat uriașă, dar și o extraordinară vocație și fidelitate față de cauza literaturii române, emblematic întruchipată prin geniul eminescian.‟
(Irina Mavrodin)
Călinescu, George. Viața lui Mihai Eminescu. Ion Creangă viața și opera. – Chişinău:Literatura  artistică, 1989. – 604 p.
 Unul din volumele definitorii pentru opera lui George Călinescu.
„Călinescu şi-a atras de la început atenţia şi preţuirea, între alţii a lui G. Ibrăileanu, prin monografia Viaţa lui Mihai Eminescu, biografie literară neromanţată, în cadenţe de poem epic şi portet intelectual saintbeuvian al geniului, scriere inimitabilă, întemeiată pe documentul esenţial al operei poetului, căreia i se consacră şi un amplu studiu privind filosofia teoretică şi practică, cadrul psihic, cadrul fizic, tehnica, locul în literatura română şi universală. ‟
(Al. Piru)

Georgescu, Nicolae. Un an din viața lui Eminescu / Nicolae Georgescu – București: Floare albastră, 2006. –364 p.

 În lucrare este oglindită perioada când M. Eminescu se ocupă de activitatea ziaristică. Cronologic, sfârşitul lui 1880 – 1883. În mod special şedinţa parlamentară din 13 martie 1881, când în Camera Deputaţilor s-a discutat şi judecat ziarul Timpul, apoi 2 decembrie 1880 – ziua atentatului la viaţa lui I.C. Brătianu cu polemicile de presă iscate atunci, după care Eminescu va deveni redactor şef al Timpului. De asemenea este oglindit începutul anului 1882 până în aprilie 1882 când poetul definitivează „Luceafărul” , se gândeşte să părăsească Bucureştiul şi ziarul Timpul, pierde unele polemici cu adversarii, începe cearta cu N. Xenopol şi Al. Macedonski, se duce într-o excursie prin Dobrogea şi la mare.

Lasă un comentariu